Psalmii 78 — Biblia Traducerea Fidela

1 Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.

2 Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,

3 Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.

4 Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.

5 Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,

6 Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,

7 Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,

8 Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.

9 Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.

10 Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;

11 Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.

12 Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.

13 A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.

14 De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.

15 A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.

16 De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.

17 Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.

18 Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.

19 Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?

20 Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?

21 De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,

22 Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,

23 Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,

24 Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.

25 Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.

26 El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.

27 De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.

28 Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.

29 Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;

30 Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,

31 Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.

32 Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.

33 De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.

34 Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.

35 Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.

36 Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.

37 Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.

38 Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.

39 Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.

40 Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.

41 Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.

42 Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.

43 Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.

44 Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.

45 A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.

46 El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.

47 Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.

48 De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.

49 A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.

50 A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.

51 Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.

52 Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.

53 Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.

54 Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.

55 De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.

56 Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.

57 Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.

58 Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.

59 Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.

60 Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.

61 Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.

62 De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.

63 Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.

64 Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.

65 Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.

66 Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.

67 Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,

68 Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.

69 Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.

70 A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;

71 De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.

72 Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.