Vergleichen
Faptele 15
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Faptele
Kapitel 15
1
Și unii, coborând din Iudeea, învățau pe frați: Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi salvați.
2
De aceea după ce Pavel și Barnaba au avut nu puțină disensiune și dispută cu ei, au rânduit ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să urce la Ierusalim la apostoli și bătrâni cu această întrebare.
3
Și fiind conduși pe drum de către biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria, relatând convertirea neamurilor; și făceau bucurie mare tuturor fraților.
4
Și când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică și apostoli și bătrâni și au istorisit toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu cu ei.
5
Dar s-au ridicat unii din secta fariseilor care au crezut, spunând că: Era necesar să îi circumcidă și să le poruncim să țină legea lui Moise.
6
Și apostolii și bătrânii s-au adunat să se lămurească despre acest lucru.
7
Și după ce a fost multă dispută, Petru s-a sculat și le-a spus: Bărbați și frați, voi știți că, din zilele de demult, Dumnezeu a ales între noi, ca neamurile să audă prin gura mea cuvântul evangheliei și să creadă.
8
Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, le-a adus mărturie, dându-le Duhul Sfânt întocmai ca și nouă;
9
Și nici nu a făcut o deosebire între noi și ei, curățindu-le inimile prin credință.
10
Acum așadar, de ce ispitiți pe Dumnezeu, punând un jug pe gâtul discipolilor pe care nici părinții noștri, nici noi nu am fost în stare să îl purtăm?
11
Ci credem că prin harul Domnului Isus Cristos suntem salvați, la fel ca ei.
12
Atunci toată mulțimea a tăcut și îi ascultau pe Barnaba și pe Pavel care istoriseau ce miracole și minuni lucrase Dumnezeu printre neamuri prin ei.
13
Și după ce au tăcut, Iacov a răspuns, zicând: Bărbați și frați, ascultați-mă;
14
Simeon a istorisit cum întâi Dumnezeu a vizitat neamurile, să ia dintre ei un popor pentru numele lui.
15
Și cu aceasta sunt în acord cuvintele profeților; așa cum este scris:
16
După aceasta mă voi întoarce și voi zidi cortul căzut al lui David; și voi zidi ruinele lui și îl voi ridica;
17
Pentru ca rămășița oamenilor să îl caute pe Domnul și toate neamurile peste care este chemat numele meu, spune Domnul care face toate acestea.
18
Lui Dumnezeu îi sunt cunoscute toate faptele lui, de la începutul lumii.
19
De aceea concluzia mea este, să nu îi chinuim pe aceia care dintre neamuri se întorc la Dumnezeu;
20
Ci să le scriem să se ferească de profanările idolilor și de curvie și de animale sugrumate și de sânge.
21
Fiindcă Moise, din timpurile de demult, are în fiecare cetate pe cei care îl predică, fiind citit în sinagogi în fiecare sabat.
22
Atunci li s-a părut cuvenit apostolilor și bătrânilor, cu întreaga biserică, să trimită la Antiohia bărbați aleși dintre ei, cu Pavel și Barnaba; pe Iuda, numit și Barsaba, și Sila, bărbați mai de seamă între frați;
23
Și au scris astfel prin mâna lor: Apostolii și bătrânii și frații, salutare fraților care sunt dintre neamuri în Antiohia și Siria și Cilicia;
24
Întrucât am auzit că unii care au ieșit dintre noi v-au tulburat prin cuvinte, subminându-vă sufletele, zicând: Să fiți circumciși și să țineți legea; cărora nu le-am dat vreo astfel de poruncă;
25
Ni s-a părut cuvenit, fiind adunați într-un gând, să trimitem la voi bărbați aleși, cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel,
26
Oameni care și-au riscat viețile pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.
27
De aceea am trimis pe Iuda și Sila, care vă vor spune și ei, cu gura, aceleași lucruri.
28
Fiindcă i s-a părut cuvenit Duhului Sfânt și nouă, să nu vă încărcăm cu nicio greutate mai mare decât aceste lucruri necesare:
29
Să vă feriți de cele sacrificate idolilor și de sânge și de animale sugrumate și de curvie; de care dacă vă păziți, bine veți face. Fiți sănătoși.
30
Astfel, atunci când li s-a dat drumul, au venit la Antiohia; și după ce au adunat mulțimea, le-au dat epistola;
31
Iar ei, după ce au citit, s-au bucurat pentru mângâiere.
32
Și Iuda și Sila, fiind și ei profeți, îndemnau pe frați cu multe cuvinte și îi întăreau.
33
Și după ce au întârziat un timp, au fost lăsați să plece în pace, de la frați la apostoli.
34
Dar lui Sila i s-a părut cuvenit să mai rămână acolo.
35
Și Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, învățând și predicând cuvântul Domnului, și cu mulți alții.
36
Dar după câteva zile, Pavel i-a spus lui Barnaba: Să mergem acum din nou să vizităm pe frații noștri în fiecare cetate în care am predicat cuvântul Domnului, să vedem ce mai fac.
37
Dar Barnaba voia să îl ia cu ei pe Ioan, numit și Marcu.
38
Dar Pavel considera că nu este bine să îl ia cu ei, pe cel care s-a despărțit de ei din Pamfilia și nu s-a dus cu ei în lucrare.
39
Și cearta dintre ei a fost așa de tăioasă, că s-au despărțit unul de altul; și așa, Barnaba l-a luat pe Marcu și au navigat spre Cipru;
40
Iar Pavel l-a ales pe Sila și au plecat, fiind încredințați de frați harului lui Dumnezeu.
41
Și a trecut prin Siria și Cilicia, întărind bisericile.
Acts
Kapitel 15
1
And certain men which came down from Judæa taught the brethren, and said, Except ye be circumcised after the manner of Moses, ye cannot be saved.
2
When therefore Paul and Barnabas had no small dissension and disputation with them, they determined that Paul and Barnabas, and certain other of them, should go up to Jerusalem unto the apostles and elders about this question.
3
And being brought on their way by the church, they passed through Phenice and Samaria, declaring the conversion of the Gentiles: and they caused great joy unto all the brethren.
4
And when they were come to Jerusalem, they were received of the church, and of the apostles and elders, and they declared all things that God had done with them.
5
But there rose up certain of the sect of the Pharisees which believed, saying, That it was needful to circumcise them, and to command them to keep the law of Moses.
6
¶ And the apostles and elders came together for to consider of this matter.
7
And when there had been much disputing, Peter rose up, and said unto them, Men and brethren, ye know how that a good while ago God made choice among us, that the Gentiles by my mouth should hear the word of the gospel, and believe.
8
And God, which knoweth the hearts, bare them witness, giving them the Holy Ghost, even as he did unto us;
9
And put no difference between us and them, purifying their hearts by faith.
10
Now therefore why tempt ye God, to put a yoke upon the neck of the disciples, which neither our fathers nor we were able to bear?
11
But we believe that through the grace of the Lord Jesus Christ we shall be saved, even as they.
12
¶ Then all the multitude kept silence, and gave audience to Barnabas and Paul, declaring what miracles and wonders God had wrought among the Gentiles by them.
13
¶ And after they had held their peace, James answered, saying, Men and brethren, hearken unto me:
14
Simeon hath declared how God at the first did visit the Gentiles, to take out of them a people for his name.
15
And to this agree the words of the prophets; as it is written,
16
After this I will return, and will build again the tabernacle of David, which is fallen down; and I will build again the ruins thereof, and I will set it up:
17
That the residue of men might seek after the Lord, and all the Gentiles, upon whom my name is called, saith the Lord, who doeth all these things.
18
Known unto God are all his works from the beginning of the world.
19
Wherefore my sentence is, that we trouble not them, which from among the Gentiles are turned to God:
20
But that we write unto them, that they abstain from pollutions of idols, and from fornication, and from things strangled, and from blood.
21
For Moses of old time hath in every city them that preach him, being read in the synagogues every sabbath day.
22
Then pleased it the apostles and elders, with the whole church, to send chosen men of their own company to Antioch with Paul and Barnabas; namely, Judas surnamed Barsabas, and Silas, chief men among the brethren:
23
And they wrote letters by them after this manner; The apostles and elders and brethren send greeting unto the brethren which are of the Gentiles in Antioch and Syria and Cilicia:
24
Forasmuch as we have heard, that certain which went out from us have troubled you with words, subverting your souls, saying, Ye must be circumcised, and keep the law: to whom we gave no such commandment:
25
It seemed good unto us, being assembled with one accord, to send chosen men unto you with our beloved Barnabas and Paul,
26
Men that have hazarded their lives for the name of our Lord Jesus Christ.
27
We have sent therefore Judas and Silas, who shall also tell you the same things by mouth.
28
For it seemed good to the Holy Ghost, and to us, to lay upon you no greater burden than these necessary things;
29
That ye abstain from meats offered to idols, and from blood, and from things strangled, and from fornication: from which if ye keep yourselves, ye shall do well. Fare ye well.
30
So when they were dismissed, they came to Antioch: and when they had gathered the multitude together, they delivered the epistle:
31
Which when they had read, they rejoiced for the consolation.
32
And Judas and Silas, being prophets also themselves, exhorted the brethren with many words, and confirmed them.
33
And after they had tarried there a space, they were let go in peace from the brethren unto the apostles.
34
Notwithstanding it pleased Silas to abide there still.
35
Paul also and Barnabas continued in Antioch, teaching and preaching the word of the Lord, with many others also.
36
¶ And some days after Paul said unto Barnabas, Let us go again and visit our brethren in every city where we have preached the word of the Lord, and see how they do.
37
And Barnabas determined to take with them John, whose surname was Mark.
38
But Paul thought not good to take him with them, who departed from them from Pamphylia, and went not with them to the work.
39
And the contention was so sharp between them, that they departed asunder one from the other: and so Barnabas took Mark, and sailed unto Cyprus;
40
And Paul chose Silas, and departed, being recommended by the brethren unto the grace of God.
41
And he went through Syria and Cilicia, confirming the churches.