Vergleichen
Geneză 21
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Geneză
Kapitel 21
1
Şi DOMNUL a vizitat-o pe Sara aşa cum a spus; şi DOMNUL a făcut Sarei aşa cum el a vorbit.
2
Căci Sara a rămas însărcinată şi a născut un fiu lui Avraam la bătrâneţile lui, la timpul cuvenit despre care Dumnezeu îi vorbise.
3
Şi Avraam i-a pus fiului său, care i-a fost născut, pe care Sara i l-a născut, numele Isaac.
4
Şi Avraam a circumcis pe fiul său Isaac când pruncul avea opt zile, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit.
5
Şi Avraam era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac.
6
Şi Sara a spus: Dumnezeu m-a făcut să râd, aşa că toţi cei ce vor auzi vor râde împreună cu mine.
7
Şi ea a spus: Cine ar fi spus lui Avraam, că Sara ar alăpta copii? Pentru că i-am născut un fiu la bătrâneţile sale.
8
Şi copilul a crescut şi a fost înţărcat şi Avraam a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat.
9
Şi Sara a văzut pe fiul lui Hagar, egipteanca, pe care aceasta îl născuse lui Avraam, batjocorind.
10
De aceea i-a spus lui Avraam: Alungă pe această roabă şi pe fiul ei, pentru că fiul acestei roabe nu va fi moştenitor împreună cu fiul meu, cu Isaac.
11
Şi lucrul a fost foarte dureros înaintea ochilor lui Avraam, din cauza fiului său.
12
Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: Să nu fie acest lucru dureros înaintea ochilor tăi din cauza băiatului şi din cauza roabei tale; în tot ce Sara ţi-a spus, dă ascultare vocii ei, pentru că în Isaac se va chema sămânţa ta.
13
Şi de asemenea din fiul roabei voi face o naţiune, pentru că el este sămânţa ta.
14
Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a luat pâine şi un burduf de apă şi copilul şi l-a dat lui Hagar, punându-l pe umărul ei; şi a trimis-o şi ea a plecat şi a rătăcit în pustia Beer-Şeba.
15
Şi apa s-a terminat din burduf şi ea a lepădat copilul sub unul dintre tufişuri.
16
Şi a mers şi s-a aşezat jos înaintea lui la depărtare de el, cam cât ar trage un arcaş, pentru că spunea: Să nu văd moartea copilului. Şi s-a aşezat înaintea lui şi şi-a înălţat vocea şi a plâns.
17
Şi Dumnezeu a auzit vocea băiatului; şi îngerul lui Dumnezeu a chemat pe Hagar din cer şi i-a spus: Ce îţi este, Hagar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit vocea băiatului acolo unde este el.
18
Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l în mână, pentru că îl voi face o mare naţiune.
19
Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut o fântână de apă; şi s-a dus şi a umplut burduful cu apă şi a dat băiatului să bea.
20
Şi Dumnezeu a fost cu băiatul; şi a crescut şi a locuit în pustie şi a devenit arcaş.
21
Şi a locuit în pustia Paran şi mama lui i-a luat o soţie din ţara Egiptului.
22
Şi s-a întâmplat în acel timp, că Abimelec şi Picol, căpetenia oştirii sale, i-au vorbit lui Avraam, spunând: Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci;
23
De aceea acum jură-mi aici pe Dumnezeu că nu mă vei înșela nici pe mine, nici pe fiul meu, nici pe fiul fiului meu, ci conform bunătăţii pe care ţi-am făcut-o, îmi vei face şi tu mie şi ţării în care ai locuit temporar.
24
Şi Avraam a spus: Jur.
25
Şi Avraam a mustrat pe Abimelec din cauza unei fântâni de apă, pe care servitorii lui Abimelec au luat-o cu violenţă.
26
Şi Abimelec a spus: Nu am ştiut cine a făcut acest lucru, nici tu nu mi-ai spus, nici nu am auzit de aceasta, decât astăzi.
27
Şi Avraam a luat oi şi boi şi le-a dat lui Abimelec; şi amândoi au făcut un legământ.
28
Şi Avraam a pus şapte mieluşele din turmă la o parte.
29
Şi Abimelec i-a spus lui Avraam: Ce înseamnă aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus la o parte?
30
Iar el a spus: Aceste şapte mieluşele le vei lua din mâna mea, ca ele să fie o mărturie pentru mine, că am săpat această fântână.
31
Pentru aceasta el a numit acel loc Beer-Şeba, pentru că acolo au jurat amândoi.
32
Astfel au făcut un legământ la Beer-Şeba, apoi Abimelec s-a ridicat şi Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor.
33
Şi Avraam a sădit un crâng în Beer-Şeba şi a chemat acolo numele DOMNULUI, Dumnezeul cel veşnic.
34
Şi Avraam a locuit temporar în ţara filistenilor multe zile.
Genesis
Kapitel 21
1
And the LORD visited Sarah as he had said, and the LORD did unto Sarah as he had spoken.
2
For Sarah conceived, and bare Abraham a son in his old age, at the set time of which God had spoken to him.
3
And Abraham called the name of his son that was born unto him, whom Sarah bare to him, Isaac.
4
And Abraham circumcised his son Isaac being eight days old, as God had commanded him.
5
And Abraham was an hundred years old, when his son Isaac was born unto him.
6
¶ And Sarah said, God hath made me to laugh, so that all that hear will laugh with me.
7
And she said, Who would have said unto Abraham, that Sarah should have given children suck? for I have born him a son in his old age.
8
And the child grew, and was weaned: and Abraham made a great feast the same day that Isaac was weaned.
9
¶ And Sarah saw the son of Hagar the Egyptian, which she had born unto Abraham, mocking.
10
Wherefore she said unto Abraham, Cast out this bondwoman and her son: for the son of this bondwoman shall not be heir with my son, even with Isaac.
11
And the thing was very grievous in Abraham’s sight because of his son.
12
¶ And God said unto Abraham, Let it not be grievous in thy sight because of the lad, and because of thy bondwoman; in all that Sarah hath said unto thee, hearken unto her voice; for in Isaac shall thy seed be called.
13
And also of the son of the bondwoman will I make a nation, because he is thy seed.
14
And Abraham rose up early in the morning, and took bread, and a bottle of water, and gave it unto Hagar, putting it on her shoulder, and the child, and sent her away: and she departed, and wandered in the wilderness of Beer-sheba.
15
And the water was spent in the bottle, and she cast the child under one of the shrubs.
16
And she went, and sat her down over against him a good way off, as it were a bowshot: for she said, Let me not see the death of the child. And she sat over against him, and lift up her voice, and wept.
17
And God heard the voice of the lad; and the angel of God called to Hagar out of heaven, and said unto her, What aileth thee, Hagar? fear not; for God hath heard the voice of the lad where he is.
18
Arise, lift up the lad, and hold him in thine hand; for I will make him a great nation.
19
And God opened her eyes, and she saw a well of water; and she went, and filled the bottle with water, and gave the lad drink.
20
And God was with the lad; and he grew, and dwelt in the wilderness, and became an archer.
21
And he dwelt in the wilderness of Paran: and his mother took him a wife out of the land of Egypt.
22
¶ And it came to pass at that time, that Abimelech and Phichol the chief captain of his host spake unto Abraham, saying, God is with thee in all that thou doest:
23
Now therefore swear unto me here by God that thou wilt not deal falsely with me, nor with my son, nor with my son’s son: but according to the kindness that I have done unto thee, thou shalt do unto me, and to the land wherein thou hast sojourned.
24
And Abraham said, I will swear.
25
And Abraham reproved Abimelech because of a well of water, which Abimelech’s servants had violently taken away.
26
And Abimelech said, I wot not who hath done this thing: neither didst thou tell me, neither yet heard I of it, but to day.
27
And Abraham took sheep and oxen, and gave them unto Abimelech; and both of them made a covenant.
28
And Abraham set seven ewe lambs of the flock by themselves.
29
And Abimelech said unto Abraham, What mean these seven ewe lambs which thou hast set by themselves?
30
And he said, For these seven ewe lambs shalt thou take of my hand, that they may be a witness unto me, that I have digged this well.
31
Wherefore he called that place Beer-sheba; because there they sware both of them.
32
Thus they made a covenant at Beer-sheba: then Abimelech rose up, and Phichol the chief captain of his host, and they returned into the land of the Philistines.
33
¶ And Abraham planted a grove in Beer-sheba, and called there on the name of the LORD, the everlasting God.
34
And Abraham sojourned in the Philistines’ land many days.