Vergleichen
Ioan 5
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Ioan
Kapitel 5
1
După acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; și Isus s-a urcat la Ierusalim.
2
Și era în Ierusalim, lângă piața oilor, o scăldătoare, care se numește în evreiește Betesda, având cinci arcade.
3
În acestea zăcea o mulțime mare de neputincioși, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei.
4
Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldătoare și tulbura apa; și cine intra primul după tulburarea apei era făcut sănătos de orice boală avea.
5
Și acolo era un anumit om care era în neputință de treizeci și opt de ani.
6
Isus, când l-a văzut zăcând și știind că era așa de mult timp, i-a spus: Voiești să fii făcut sănătos?
7
Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; iar până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.
8
Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ți patul și umblă.
9
Și îndată omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla; însă în ziua aceea era sabatul.
10
De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este sabatul; nu îți este legiuit să îți iei patul.
11
El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus: Ia-ți patul și umblă.
12
Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ți-a spus: Ia-ți patul și umblă?
13
Dar cel vindecat nu știa cine era; fiindcă Isus se retrăsese la o parte, fiind o mulțime în locul acela.
14
După acestea Isus l-a găsit în templu și i-a spus: Iată, ești făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ți se întâmple ceva mai rău.
15
Omul s-a dus și a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut sănătos.
16
Și de aceea iudeii îl persecutau pe Isus și căutau să îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat.
17
Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; și eu lucrez.
18
Din această cauză iudeii căutau și mai mult să îl ucidă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar și spunea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.
19
Atunci Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuși, decât ce vede pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea și Fiul le face la fel.
20
Fiindcă Tatăl iubește pe Fiul și îi arată tot ce face el; și îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați.
21
Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morți și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui voiește.
22
Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului,
23
Ca toți să onoreze pe Fiul, așa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis.
24
Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m-a trimis, are viață veșnică și nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viață.
25
Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul și acum este, când morții vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; și cei ce aud, vor trăi.
26
Fiindcă, așa cum Tatăl are viață în el însuși, tot așa a dat Fiului să aibă viață în el însuși.
27
Și i-a dat de asemenea autoritate pentru a face judecată, pentru că este Fiul omului.
28
Nu vă minunați de aceasta, pentru că vine timpul în care toți cei din morminte vor auzi vocea lui,
29
Și vor ieși afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieții; iar cei ce au practicat cele rele, pentru învierea damnării.
30
Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, și judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.
31
Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.
32
Este altul care aduce mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o aduce despre mine este adevărată.
33
Voi ați trimis la Ioan și el a adus mărturie adevărului.
34
Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca voi să fiți salvați.
35
El era o lumină aprinsă și strălucitoare, și voi ați voit să vă veseliți pentru un timp în lumina lui.
36
Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.
37
Și Tatăl însuși, care m-a trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea, nici nu i-ați văzut chipul.
38
Și cuvântul lui nu îl aveți rămânând în voi, pentru că pe cel ce l-a trimis el, pe el nu îl credeți voi.
39
Cercetați scripturile, pentru că voi gândiți că în ele aveți viață eternă; și ele sunt cele care aduc mărturie despre mine.
40
Și nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață.
41
Nu primesc onoare de la oameni.
42
Dar vă știu că nu aveți în voi dragostea lui Dumnezeu.
43
Am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în propriul lui nume, îl veți primi.
44
Cum puteți crede voi care primiți onoare unii de la alții și nu căutați onoarea care vine doar de la Dumnezeu?
45
Să nu gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine să vă acuze, Moise, în care vă încredeți.
46
Fiindcă, dacă l-ați fi crezut pe Moise, m-ați fi crezut pe mine; fiindcă el a scris despre mine.
47
Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele mele?
John
Kapitel 5
1
After this there was a feast of the Jews; and Jesus went up to Jerusalem.
2
Now there is at Jerusalem by the sheep market a pool, which is called in the Hebrew tongue Bethesda, having five porches.
3
In these lay a great multitude of impotent folk, of blind, halt, withered, waiting for the moving of the water.
4
For an angel went down at a certain season into the pool, and troubled the water: whosoever then first after the troubling of the water stepped in was made whole of whatsoever disease he had.
5
And a certain man was there, which had an infirmity thirty and eight years.
6
When Jesus saw him lie, and knew that he had been now a long time in that case, he saith unto him, Wilt thou be made whole?
7
The impotent man answered him, Sir, I have no man, when the water is troubled, to put me into the pool: but while I am coming, another steppeth down before me.
8
Jesus saith unto him, Rise, take up thy bed, and walk.
9
And immediately the man was made whole, and took up his bed, and walked: and on the same day was the sabbath.
10
¶ The Jews therefore said unto him that was cured, It is the sabbath day: it is not lawful for thee to carry thy bed.
11
He answered them, He that made me whole, the same said unto me, Take up thy bed, and walk.
12
Then asked they him, What man is that which said unto thee, Take up thy bed, and walk?
13
And he that was healed wist not who it was: for Jesus had conveyed himself away, a multitude being in that place.
14
Afterward Jesus findeth him in the temple, and said unto him, Behold, thou art made whole: sin no more, lest a worse thing come unto thee.
15
The man departed, and told the Jews that it was Jesus, which had made him whole.
16
And therefore did the Jews persecute Jesus, and sought to slay him, because he had done these things on the sabbath day.
17
¶ But Jesus answered them, My Father worketh hitherto, and I work.
18
Therefore the Jews sought the more to kill him, because he not only had broken the sabbath, but said also that God was his Father, making himself equal with God.
19
Then answered Jesus and said unto them, Verily, verily, I say unto you, The Son can do nothing of himself, but what he seeth the Father do: for what things soever he doeth, these also doeth the Son likewise.
20
For the Father loveth the Son, and sheweth him all things that himself doeth: and he will shew him greater works than these, that ye may marvel.
21
For as the Father raiseth up the dead, and quickeneth them; even so the Son quickeneth whom he will.
22
For the Father judgeth no man, but hath committed all judgment unto the Son:
23
That all men should honour the Son, even as they honour the Father. He that honoureth not the Son honoureth not the Father which hath sent him.
24
Verily, verily, I say unto you, He that heareth my word, and believeth on him that sent me, hath everlasting life, and shall not come into condemnation; but is passed from death unto life.
25
Verily, verily, I say unto you, The hour is coming, and now is, when the dead shall hear the voice of the Son of God: and they that hear shall live.
26
For as the Father hath life in himself; so hath he given to the Son to have life in himself;
27
And hath given him authority to execute judgment also, because he is the Son of man.
28
Marvel not at this: for the hour is coming, in the which all that are in the graves shall hear his voice,
29
And shall come forth; they that have done good, unto the resurrection of life; and they that have done evil, unto the resurrection of damnation.
30
I can of mine own self do nothing: as I hear, I judge: and my judgment is just; because I seek not mine own will, but the will of the Father which hath sent me.
31
If I bear witness of myself, my witness is not true.
32
¶ There is another that beareth witness of me; and I know that the witness which he witnesseth of me is true.
33
Ye sent unto John, and he bare witness unto the truth.
34
But I receive not testimony from man: but these things I say, that ye might be saved.
35
He was a burning and a shining light: and ye were willing for a season to rejoice in his light.
36
¶ But I have greater witness than that of John: for the works which the Father hath given me to finish, the same works that I do, bear witness of me, that the Father hath sent me.
37
And the Father himself, which hath sent me, hath borne witness of me. Ye have neither heard his voice at any time, nor seen his shape.
38
And ye have not his word abiding in you: for whom he hath sent, him ye believe not.
39
¶ Search the scriptures; for in them ye think ye have eternal life: and they are they which testify of me.
40
And ye will not come to me, that ye might have life.
41
I receive not honour from men.
42
But I know you, that ye have not the love of God in you.
43
I am come in my Father’s name, and ye receive me not: if another shall come in his own name, him ye will receive.
44
How can ye believe, which receive honour one of another, and seek not the honour that cometh from God only?
45
Do not think that I will accuse you to the Father: there is one that accuseth you, even Moses, in whom ye trust.
46
For had ye believed Moses, ye would have believed me: for he wrote of me.
47
But if ye believe not his writings, how shall ye believe my words?