Vergleichen
Luca 11
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Luca
Kapitel 11
1
Și s-a întâmplat, pe când se ruga el într-un anumit loc, după ce a încetat, unul dintre discipolii lui i-a spus: Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum i-a învățat și Ioan pe discipolii lui.
2
Și le-a spus: Când vă rugați, spuneți: Tatăl nostru care ești în cer, Sfințit fie numele tău. Vie împărăția ta. Facă-se voia ta, precum în cer și pe pământ.
3
Pâinea noastră de zi cu zi dă-ne-o nouă zilnic.
4
Și ne iartă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm fiecăruia îndatorat nouă. Și nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de rău.
5
Și le-a spus: Cine dintre voi, având un prieten, va merge la el la miezul nopții și îi va spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6
Pentru că un prieten al meu a venit la mine din călătorie și nu am ce să pun înaintea lui?
7
Și cel dinăuntru, răspunzând, va zice: Nu mă tulbura; ușa este deja încuiată, și copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot scula să îți dau.
8
Vă spun: Chiar dacă nu se va ridica să îi dea, pentru că este prietenul lui, totuși, din cauza insistenței lui supărătoare, se va scula și îi va da câte are nevoie.
9
Și vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.
10
Fiindcă oricine cere, primește; și cel ce caută, găsește; și celui ce bate, i se va deschide.
11
Dacă un fiu va cere pâine de la vreunul dintre voi care este tată, îi va da o piatră? Sau, dacă cere un pește, îi va da în loc de pește un șarpe?
12
Sau, de asemenea, dacă va cere un ou, îi va da un scorpion?
13
Dacă voi așadar, fiind răi, știți cum să dați daruri bune copiilor voștri; cu cât mai mult Tatăl ceresc va da Duhul Sfânt celor ce i-l cer.
14
Și a scos un drac și acesta era mut. Și s-a întâmplat că după ce dracul a ieșit, mutul a vorbit; și oamenii s-au minunat.
15
Dar unii dintre ei au spus: Prin Beelzebub, conducătorul dracilor, scoate el dracii.
16
Iar alții, ispitindu-l, căutau de la el un semn din cer.
17
Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: Fiecare împărăție dezbinată împotriva ei însăși, este pustiită; și casă împotriva casei, cade.
18
Și dacă, de asemenea, Satan este dezbinat împotriva lui însuși, cum va sta în picioare împărăția lui? Pentru că spuneți că prin Beelzebub scot eu draci.
19
Iar dacă prin Beelzebub scot eu draci, fiii voștri, prin cine îi scot? Din această cauză, ei vor fi judecătorii voștri.
20
Dar dacă cu degetul lui Dumnezeu scot eu draci, fără îndoială, împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.
21
Când un om puternic și înarmat își păzește palatul, averile lui sunt în pace;
22
Dar când unul mai puternic decât el va veni peste el și îl învinge, îi ia toată armura în care s-a încrezut și împarte prăzile lui.
23
Cel ce nu este cu mine, este împotriva mea; și cel ce nu adună cu mine, risipește.
24
Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri uscate, căutând odihnă; și negăsind, spune: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit.
25
Și când vine, o găsește măturată și înfrumusețată.
26
Atunci se duce și își ia alte șapte duhuri mai stricate decât el și intră și locuiesc acolo; și starea de pe urmă a acelui om este mai rea decât cea dintâi.
27
Și s-a întâmplat că, pe când vorbea el acestea, o anumită femeie din mulțime a ridicat vocea și i-a spus: Binecuvântat este pântecele care te-a purtat și sânii la care ai supt.
28
Dar el a spus: Mai degrabă, binecuvântați sunt cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu și îl țin.
29
Iar pe când mulțimea se îngrămădea, a început să spună: Această generație este rea; ea caută un semn; dar nu i se va da semn, decât semnul profetului Iona.
30
Fiindcă așa cum Iona a fost un semn ninivenilor, tot așa va fi și Fiul omului acestei generații.
31
Împărăteasa sudului se va ridica în judecată cu bărbații acestei generații și îi va condamna, pentru că a venit de la marginile pământului să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată, aici este unul mai mare decât Solomon.
32
Bărbații din Ninive se vor scula în judecată cu această generație și o vor condamna, pentru că s-au pocăit la predicarea lui Iona; și iată, aici este unul mai mare decât Iona.
33
Și nimeni după ce a aprins o candelă nu o pune într-un loc tainic, nici sub oboroc, ci pe un sfeșnic, ca toți care intră să vadă lumina.
34
Lumina trupului este ochiul; de aceea când ochiul tău este ațintit clar, tot trupul tău de asemenea este plin de lumină; dar când este stricat, trupul tău de asemenea este plin de întuneric.
35
Ia seama atunci, lumina care este în tine să nu fie întuneric.
36
De aceea dacă întreg trupul tău este plin de lumină, neavând o parte întunecată, totul va fi plin de lumină, ca atunci când lumina strălucitoare a unei candele îți dă lumină.
37
Și pe când vorbea, un anumit fariseu l-a implorat să mănânce la el; și a intrat și a șezut la masă.
38
Și când fariseul a văzut, s-a minunat că nu se îmbăiase mai întâi, înainte de prânz.
39
Și Domnul i-a spus: Acum, voi fariseilor, faceți curat exteriorul paharului și al tăvii; dar interiorul vostru este plin de jefuire și stricăciune.
40
Nebunilor, nu cel care a făcut exteriorul a făcut și interiorul?
41
Dați mai degrabă milostenii din cele ce aveți; și iată, toate vă sunt curate.
42
Dar vai vouă, fariseilor! Pentru că dați zeciuială din mentă și rută și din toate felurile de ierburi și neglijați judecata și dragostea de Dumnezeu; pe acestea trebuia să le faceți și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute.
43
Vai vouă, fariseilor! Pentru că iubiți scaunele din față în sinagogi și saluturile în piețe.
44
Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii care umblă pe deasupra lor nu își dau seama.
45
Atunci unul dintre învățătorii legii a răspuns și i-a zis: Învățătorule, vorbind astfel și pe noi ne ocărăști.
46
Iar el a spus: Vai și vouă învățători ai legii! Pentru că împovărați pe oameni cu sarcini greu de purtat, iar voi nu atingeți sarcinile cu niciunul dintre degetele voastre.
47
Vai vouă! Pentru că zidiți mormintele profeților, iar părinții voștri i-au ucis.
48
Cu adevărat, aduceți mărturie că încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei într-adevăr i-au ucis, iar voi le zidiți mormintele.
49
Tot din această cauză înțelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeți și apostoli și pe unii dintre ei îi vor ucide și îi vor persecuta;
50
Ca sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii, să fie cerut de la această generație;
51
De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar și templu; adevărat vă spun: Va fi cerut de la această generație.
52
Vai vouă, învățători ai legii! Pentru că ați luat cheia cunoașterii; voi înșivă nu ați intrat și pe cei ce intrau i-ați împiedicat.
53
Și pe când el le spunea acestea, scribii și fariseii au început să îl constrângă vehement și să îl provoace să vorbească despre multe lucruri,
54
Întinzându-i o cursă și căutând să prindă ceva din gura lui, ca să îl acuze.
Luke
Kapitel 11
1
And it came to pass, that, as he was praying in a certain place, when he ceased, one of his disciples said unto him, Lord, teach us to pray, as John also taught his disciples.
2
And he said unto them, When ye pray, say, Our Father which art in heaven, Hallowed be thy name. Thy kingdom come. Thy will be done, as in heaven, so in earth.
3
Give us day by day our daily bread.
4
And forgive us our sins; for we also forgive every one that is indebted to us. And lead us not into temptation; but deliver us from evil.
5
And he said unto them, Which of you shall have a friend, and shall go unto him at midnight, and say unto him, Friend, lend me three loaves;
6
For a friend of mine in his journey is come to me, and I have nothing to set before him?
7
And he from within shall answer and say, Trouble me not: the door is now shut, and my children are with me in bed; I cannot rise and give thee.
8
I say unto you, Though he will not rise and give him, because he is his friend, yet because of his importunity he will rise and give him as many as he needeth.
9
And I say unto you, Ask, and it shall be given you; seek, and ye shall find; knock, and it shall be opened unto you.
10
For every one that asketh receiveth; and he that seeketh findeth; and to him that knocketh it shall be opened.
11
If a son shall ask bread of any of you that is a father, will he give him a stone? or if he ask a fish, will he for a fish give him a serpent?
12
Or if he shall ask an egg, will he offer him a scorpion?
13
If ye then, being evil, know how to give good gifts unto your children: how much more shall your heavenly Father give the Holy Spirit to them that ask him?
14
¶ And he was casting out a devil, and it was dumb. And it came to pass, when the devil was gone out, the dumb spake; and the people wondered.
15
But some of them said, He casteth out devils through Beelzebub the chief of the devils.
16
And others, tempting him, sought of him a sign from heaven.
17
But he, knowing their thoughts, said unto them, Every kingdom divided against itself is brought to desolation; and a house divided against a house falleth.
18
If Satan also be divided against himself, how shall his kingdom stand? because ye say that I cast out devils through Beelzebub.
19
And if I by Beelzebub cast out devils, by whom do your sons cast them out? therefore shall they be your judges.
20
But if I with the finger of God cast out devils, no doubt the kingdom of God is come upon you.
21
When a strong man armed keepeth his palace, his goods are in peace:
22
But when a stronger than he shall come upon him, and overcome him, he taketh from him all his armour wherein he trusted, and divideth his spoils.
23
He that is not with me is against me: and he that gathereth not with me scattereth.
24
When the unclean spirit is gone out of a man, he walketh through dry places, seeking rest; and finding none, he saith, I will return unto my house whence I came out.
25
And when he cometh, he findeth it swept and garnished.
26
Then goeth he, and taketh to him seven other spirits more wicked than himself; and they enter in, and dwell there: and the last state of that man is worse than the first.
27
¶ And it came to pass, as he spake these things, a certain woman of the company lifted up her voice, and said unto him, Blessed is the womb that bare thee, and the paps which thou hast sucked.
28
But he said, Yea rather, blessed are they that hear the word of God, and keep it.
29
¶ And when the people were gathered thick together, he began to say, This is an evil generation: they seek a sign; and there shall no sign be given it, but the sign of Jonas the prophet.
30
For as Jonas was a sign unto the Ninevites, so shall also the Son of man be to this generation.
31
The queen of the south shall rise up in the judgment with the men of this generation, and condemn them: for she came from the utmost parts of the earth to hear the wisdom of Solomon; and, behold, a greater than Solomon is here.
32
The men of Nineve shall rise up in the judgment with this generation, and shall condemn it: for they repented at the preaching of Jonas; and, behold, a greater than Jonas is here.
33
No man, when he hath lighted a candle, putteth it in a secret place, neither under a bushel, but on a candlestick, that they which come in may see the light.
34
The light of the body is the eye: therefore when thine eye is single, thy whole body also is full of light; but when thine eye is evil, thy body also is full of darkness.
35
Take heed therefore that the light which is in thee be not darkness.
36
If thy whole body therefore be full of light, having no part dark, the whole shall be full of light, as when the bright shining of a candle doth give thee light.
37
¶ And as he spake, a certain Pharisee besought him to dine with him: and he went in, and sat down to meat.
38
And when the Pharisee saw it, he marvelled that he had not first washed before dinner.
39
And the Lord said unto him, Now do ye Pharisees make clean the outside of the cup and the platter; but your inward part is full of ravening and wickedness.
40
Ye fools, did not he that made that which is without make that which is within also?
41
But rather give alms of such things as ye have; and, behold, all things are clean unto you.
42
But woe unto you, Pharisees! for ye tithe mint and rue and all manner of herbs, and pass over judgment and the love of God: these ought ye to have done, and not to leave the other undone.
43
Woe unto you, Pharisees! for ye love the uppermost seats in the synagogues, and greetings in the markets.
44
Woe unto you, scribes and Pharisees, hypocrites! for ye are as graves which appear not, and the men that walk over them are not aware of them.
45
¶ Then answered one of the lawyers, and said unto him, Master, thus saying thou reproachest us also.
46
And he said, Woe unto you also, ye lawyers! for ye lade men with burdens grievous to be borne, and ye yourselves touch not the burdens with one of your fingers.
47
Woe unto you! for ye build the sepulchres of the prophets, and your fathers killed them.
48
Truly ye bear witness that ye allow the deeds of your fathers: for they indeed killed them, and ye build their sepulchres.
49
Therefore also said the wisdom of God, I will send them prophets and apostles, and some of them they shall slay and persecute:
50
That the blood of all the prophets, which was shed from the foundation of the world, may be required of this generation;
51
From the blood of Abel unto the blood of Zacharias, which perished between the altar and the temple: verily I say unto you, It shall be required of this generation.
52
Woe unto you, lawyers! for ye have taken away the key of knowledge: ye entered not in yourselves, and them that were entering in ye hindered.
53
And as he said these things unto them, the scribes and the Pharisees began to urge him vehemently, and to provoke him to speak of many things:
54
Laying wait for him, and seeking to catch something out of his mouth, that they might accuse him.