Vergleichen
Marcu 11
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Marcu
Kapitel 11
1
Și când au ajuns aproape de Ierusalim, înspre Betfaghe și Betania, la muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
2
Și le-a spus: Duceți-vă în satul dinaintea voastră; și îndată ce veți fi intrat în el veți găsi un măgăruș legat, pe care nu a șezut nimeni niciodată; dezlegați-l și aduceți-l.
3
Și dacă vă spune cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are nevoie de el; și îndată îl va trimite aici.
4
Și s-au dus și au găsit măgărușul legat afară, lângă ușă, în locul unde se întâlnesc două drumuri; și l-au dezlegat.
5
Și unii dintre cei ce stăteau în picioare acolo le-au spus: Ce faceți dezlegând măgărușul?
6
Iar ei le-au spus așa cum le poruncise Isus; și i-au lăsat să plece.
7
Și au adus măgărușul la Isus și și-au aruncat hainele pe el; iar el a șezut pe el.
8
Și mulți își așterneau hainele pe cale; și alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale.
9
Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după, strigau, spunând: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului,
10
Binecuvântată fie împărăția tatălui nostru David, care vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte!
11
Și Isus a intrat în Ierusalim și în templu; și după ce a privit toate lucrurile de jur împrejur, fiind ora serii, a ieșit înspre Betania cu cei doisprezece.
12
Și a doua zi, când veneau din Betania, a flămânzit;
13
Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă dacă cumva găsește ceva pe el; și când a ajuns la el, nu a găsit nimic decât frunze; fiindcă nu era timpul smochinelor.
14
Și Isus, luând cuvântul, i-a zis smochinului: De acum înainte, nimeni să nu mănânce niciodată fructe din tine. Și discipolii lui au auzit.
15
Și au venit la Ierusalim; și Isus a intrat în templu și a început să arunce afară pe cei ce vindeau și cumpărau în templu; și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei;
16
Și nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin templu.
17
Și i-a învățat, spunându-le: Nu este scris: Casa mea va fi numită de toate națiunile, casa rugăciunii? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.
18
Și scribii și preoții de seamă au auzit și au căutat cum să îl nimicească; fiindcă se temeau de el, pentru că toată mulțimea era înmărmurită de doctrina lui.
19
Și când s-a făcut seară a ieșit din cetate.
20
Și dimineața, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21
Și Petru, amintindu-și, i-a spus: Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat este uscat.
22
Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu!
23
Fiindcă adevărat vă spun că oricine va spune acestui munte: Ridică-te și aruncă-te în mare; și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor face, el va avea orice spune.
24
De aceea vă spun: Tot ce doriți când vă rugați, să credeți că veți primi și veți avea.
25
Și când stați în picioare rugându-vă, iertați dacă aveți ceva împotriva oricui; pentru ca și Tatăl vostru care este în cer să vă ierte fărădelegile voastre.
26
Dar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru care este în cer nu va ierta fărădelegile voastre.
27
Și au venit din nou la Ierusalim; și pe când se plimba el prin templu, au venit la el preoții de seamă și scribii și bătrânii,
28
Și i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea? Și cine ți-a dat această autoritate să faci acestea?
29
Iar Isus a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru și răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.
30
Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeți-mi.
31
Și discutau între ei, spunând: Dacă spunem: Din cer; va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
32
Dar dacă spunem: De la oameni; se temeau de popor, fiindcă toți oamenii îl considerau pe Ioan, că era, într-adevăr, profet.
33
Și au răspuns și i-au zis lui Isus: Nu putem spune. Și Isus, răspunzând, le zice: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
Mark
Kapitel 11
1
And when they came nigh to Jerusalem, unto Bethphage and Bethany, at the mount of Olives, he sendeth forth two of his disciples,
2
And saith unto them, Go your way into the village over against you: and as soon as ye be entered into it, ye shall find a colt tied, whereon never man sat; loose him, and bring him.
3
And if any man say unto you, Why do ye this? say ye that the Lord hath need of him; and straightway he will send him hither.
4
And they went their way, and found the colt tied by the door without in a place where two ways met; and they loose him.
5
And certain of them that stood there said unto them, What do ye, loosing the colt?
6
And they said unto them even as Jesus had commanded: and they let them go.
7
And they brought the colt to Jesus, and cast their garments on him; and he sat upon him.
8
And many spread their garments in the way: and others cut down branches off the trees, and strawed them in the way.
9
And they that went before, and they that followed, cried, saying, Hosanna; Blessed is he that cometh in the name of the Lord:
10
Blessed be the kingdom of our father David, that cometh in the name of the Lord: Hosanna in the highest.
11
And Jesus entered into Jerusalem, and into the temple: and when he had looked round about upon all things, and now the eventide was come, he went out unto Bethany with the twelve.
12
¶ And on the morrow, when they were come from Bethany, he was hungry:
13
And seeing a fig tree afar off having leaves, he came, if haply he might find any thing thereon: and when he came to it, he found nothing but leaves; for the time of figs was not yet.
14
And Jesus answered and said unto it, No man eat fruit of thee hereafter for ever. And his disciples heard it.
15
¶ And they come to Jerusalem: and Jesus went into the temple, and began to cast out them that sold and bought in the temple, and overthrew the tables of the moneychangers, and the seats of them that sold doves;
16
And would not suffer that any man should carry any vessel through the temple.
17
And he taught, saying unto them, Is it not written, My house shall be called of all nations the house of prayer? but ye have made it a den of thieves.
18
And the scribes and chief priests heard it, and sought how they might destroy him: for they feared him, because all the people was astonished at his doctrine.
19
And when even was come, he went out of the city.
20
¶ And in the morning, as they passed by, they saw the fig tree dried up from the roots.
21
And Peter calling to remembrance saith unto him, Master, behold, the fig tree which thou cursedst is withered away.
22
And Jesus answering saith unto them, Have faith in God.
23
For verily I say unto you, That whosoever shall say unto this mountain, Be thou removed, and be thou cast into the sea; and shall not doubt in his heart, but shall believe that those things which he saith shall come to pass; he shall have whatsoever he saith.
24
Therefore I say unto you, What things soever ye desire, when ye pray, believe that ye receive them, and ye shall have them.
25
And when ye stand praying, forgive, if ye have ought against any: that your Father also which is in heaven may forgive you your trespasses.
26
But if ye do not forgive, neither will your Father which is in heaven forgive your trespasses.
27
¶ And they come again to Jerusalem: and as he was walking in the temple, there come to him the chief priests, and the scribes, and the elders,
28
And say unto him, By what authority doest thou these things? and who gave thee this authority to do these things?
29
And Jesus answered and said unto them, I will also ask of you one question, and answer me, and I will tell you by what authority I do these things.
30
The baptism of John, was it from heaven, or of men? answer me.
31
And they reasoned with themselves, saying, If we shall say, From heaven; he will say, Why then did ye not believe him?
32
But if we shall say, Of men; they feared the people: for all men counted John, that he was a prophet indeed.
33
And they answered and said unto Jesus, We cannot tell. And Jesus answering saith unto them, Neither do I tell you by what authority I do these things.