Vergleichen
Matei 14
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Matei
Kapitel 14
1
În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;
2
Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el.
3
Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip.
4
Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai.
5
Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca profet.
6
Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod.
7
De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
8
Și fiind instruită dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
9
Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.
10
Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare.
11
Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și l-a dus mamei ei.
12
Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus.
13
Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți.
14
Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15
Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare.
16
Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce.
17
Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18
Și el a spus: Aduceți-le aici la mine.
19
Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor.
20
Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline.
21
Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
22
Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.
23
Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur.
24
Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.
25
Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.
26
Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat.
27
Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți!
28
Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.
29
Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.
30
Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.
31
Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32
Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.
33
Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.
34
Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.
35
Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi.
36
Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.
Matthew
Kapitel 14
1
At that time Herod the tetrarch heard of the fame of Jesus,
2
And said unto his servants, This is John the Baptist; he is risen from the dead; and therefore mighty works do shew forth themselves in him.
3
¶ For Herod had laid hold on John, and bound him, and put him in prison for Herodias’ sake, his brother Philip’s wife.
4
For John said unto him, It is not lawful for thee to have her.
5
And when he would have put him to death, he feared the multitude, because they counted him as a prophet.
6
But when Herod’s birthday was kept, the daughter of Herodias danced before them, and pleased Herod.
7
Whereupon he promised with an oath to give her whatsoever she would ask.
8
And she, being before instructed of her mother, said, Give me here John Baptist’s head in a charger.
9
And the king was sorry: nevertheless for the oath’s sake, and them which sat with him at meat, he commanded it to be given her.
10
And he sent, and beheaded John in the prison.
11
And his head was brought in a charger, and given to the damsel: and she brought it to her mother.
12
And his disciples came, and took up the body, and buried it, and went and told Jesus.
13
¶ When Jesus heard of it, he departed thence by ship into a desert place apart: and when the people had heard thereof, they followed him on foot out of the cities.
14
And Jesus went forth, and saw a great multitude, and was moved with compassion toward them, and he healed their sick.
15
¶ And when it was evening, his disciples came to him, saying, This is a desert place, and the time is now past; send the multitude away, that they may go into the villages, and buy themselves victuals.
16
But Jesus said unto them, They need not depart; give ye them to eat.
17
And they say unto him, We have here but five loaves, and two fishes.
18
He said, Bring them hither to me.
19
And he commanded the multitude to sit down on the grass, and took the five loaves, and the two fishes, and looking up to heaven, he blessed, and brake, and gave the loaves to his disciples, and the disciples to the multitude.
20
And they did all eat, and were filled: and they took up of the fragments that remained twelve baskets full.
21
And they that had eaten were about five thousand men, beside women and children.
22
¶ And straightway Jesus constrained his disciples to get into a ship, and to go before him unto the other side, while he sent the multitudes away.
23
And when he had sent the multitudes away, he went up into a mountain apart to pray: and when the evening was come, he was there alone.
24
But the ship was now in the midst of the sea, tossed with waves: for the wind was contrary.
25
And in the fourth watch of the night Jesus went unto them, walking on the sea.
26
And when the disciples saw him walking on the sea, they were troubled, saying, It is a spirit; and they cried out for fear.
27
But straightway Jesus spake unto them, saying, Be of good cheer; it is I; be not afraid.
28
And Peter answered him and said, Lord, if it be thou, bid me come unto thee on the water.
29
And he said, Come. And when Peter was come down out of the ship, he walked on the water, to go to Jesus.
30
But when he saw the wind boisterous, he was afraid; and beginning to sink, he cried, saying, Lord, save me.
31
And immediately Jesus stretched forth his hand, and caught him, and said unto him, O thou of little faith, wherefore didst thou doubt?
32
And when they were come into the ship, the wind ceased.
33
Then they that were in the ship came and worshipped him, saying, Of a truth thou art the Son of God.
34
¶ And when they were gone over, they came into the land of Gennesaret.
35
And when the men of that place had knowledge of him, they sent out into all that country round about, and brought unto him all that were diseased;
36
And besought him that they might only touch the hem of his garment: and as many as touched were made perfectly whole.