Vergleichen
Matei 26
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Matei
Kapitel 26
1
Și s-a întâmplat că, după ce Isus a terminat toate aceste cuvinte, a spus discipolilor săi:
2
Știți că peste două zile este paștele și Fiul omului este trădat pentru a fi crucificat.
3
Atunci s-au adunat preoții de seamă și scribii și bătrânii poporului în curtea palatului marelui preot, care se numea Caiafa,
4
Și au convenit ca să prindă pe Isus prin viclenie și să îl ucidă.
5
Dar spuneau: Nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.
6
Iar când Isus era în Betania, în casa lui Simon leprosul,
7
A venit la el o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte prețios și l-a turnat pe capul lui în timp ce stătea la masă.
8
Dar când au văzut, discipolii lui s-au supărat foarte mult, spunând: Pentru ce risipa aceasta?
9
Fiindcă acest mir s-ar fi putut vinde pentru mult și dat săracilor.
10
Când Isus a înțeles, le-a spus: De ce tulburați femeia? Fiindcă a lucrat o lucrare bună față de mine.
11
Deoarece pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
12
Fiindcă ea, turnând acest mir pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.
13
Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, în întreaga lume, va fi spus și ce a făcut ea, spre amintirea ei.
14
Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariot, s-a dus la preoții de seamă,
15
Și le-a spus: Ce voiți să îmi dați și vi-l voi preda? Și s-au înțeles cu el pentru treizeci de arginți.
16
Și de atunci căuta ocazia potrivită să îl trădeze.
17
Și în prima zi a azimelor, discipolii au venit la Isus, spunându-i: Unde voiești să îți pregătim să mănânci paștele?
18
Iar el a spus: Mergeți în cetate la cutare om și spuneți-i: Învățătorul spune: Timpul meu este aproape; voi ține paștele în casa ta, cu discipolii mei.
19
Și discipolii au făcut cum îi îndrumase Isus; și au pregătit paștele.
20
Iar, după ce s-a înserat, a șezut cu cei doisprezece.
21
Și pe când mâncau, a spus: Adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda.
22
Și s-au întristat foarte mult și a început fiecare dintre ei să îi spună: Sunt eu, Doamne?
23
Iar el a răspuns și a zis: Cel ce își înmoaie mâna cu mine în farfurie, acela mă va trăda.
24
Într-adevăr, Fiul omului se duce, așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă nu s-ar fi născut.
25
Atunci Iuda, care l-a trădat, a răspuns și a zis: Rabi, sunt eu? Iar el i-a zis: Tu ai spus-o.
26
Și pe când mâncau, Isus a luat o pâine și a binecuvântat-o și a frânt-o și a dat-o discipolilor și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul meu.
27
Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat, spunând: Beți toți din el;
28
Fiindcă acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulți pentru iertarea păcatelor.
29
Dar vă spun: De acum încolo, nicidecum nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea nou cu voi în împărăția Tatălui meu.
30
Și după ce au cântat un imn, au ieșit înspre muntele Măslinilor.
31
Atunci Isus le-a spus: Voi toți vă veți poticni din cauza mea în această noapte; fiindcă este scris: Voi bate păstorul și oile turmei vor fi împrăștiate.
32
Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33
Petru a răspuns și i-a zis: Chiar dacă toți se vor poticni din cauza ta, totuși niciodată eu nu mă voi poticni.
34
Isus i-a spus: Adevărat îți spun că: În această noapte înainte de a cânta cocoșul, mă vei nega de trei ori.
35
Petru i-a spus: Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Și toți discipolii au spus la fel.
36
Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a spus discipolilor: Ședeți aici în timp ce mă voi duce să mă rog acolo.
37
Și a luat cu el pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să fie întristat și foarte mâhnit.
38
Atunci le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine.
39
Și a mers puțin mai înainte și a căzut cu fața sa la pământ și s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă este posibil, să fie depărtat de la mine acest pahar; totuși nu cum voiesc eu, ci cum voiești tu.
40
Apoi a venit la discipoli și i-a găsit adormiți și i-a spus lui Petru: Ce, o oră nu ați fost în stare să vegheați cu mine?
41
Vegheați și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită; într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea, fără putere.
42
S-a depărtat din nou a doua oară și s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă acest pahar nu poate fi depărtat de la mine fără să îl beau, facă-se voia ta.
43
Și venind, i-a găsit din nou adormiți; fiindcă ochii lor erau îngreunați.
44
Și i-a lăsat și a plecat din nou și s-a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte.
45
Atunci a venit la discipolii săi și le-a spus: Dormiți de acum și odihniți-vă; iată, ora este aproape și Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor.
46
Ridicați-vă, să mergem; iată, este aproape cel ce mă trădează.
47
Și pe când încă vorbea el, iată, Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea și cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și bătrânii poporului.
48
Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe acela pe care îl voi săruta, acela este: prindeți-l.
49
Și apropiindu-se îndată de Isus, a spus: Bucură-te, Rabi; și l-a sărutat.
50
Iar Isus i-a spus: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci au venit și au pus mâinile pe Isus și l-au prins.
51
Și, iată, unul dintre cei ce erau cu Isus, a întins mâna și și-a scos sabia și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea.
52
Atunci Isus i-a spus: Pune-ți sabia la locul ei; fiindcă toți cei ce iau sabia, vor pieri de sabie.
53
Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl meu și el mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54
Atunci cum se vor împlini scripturile, că astfel trebuie să fie?
55
În aceeași oră Isus a spus mulțimii: Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu bâte, ca să mă luați? Ședeam zilnic cu voi, învățându-vă în templu și nu m-ați prins.
56
Dar toate acestea s-a făcut ca scripturile profeților să se împlinească. Atunci toți discipolii l-au părăsit și au fugit.
57
Și cei ce l-au prins pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați scribii și bătrânii.
58
Iar Petru l-a urmat de departe, până la curtea palatului marelui preot și a intrat și a șezut cu servitorii să vadă sfârșitul.
59
Și preoții de seamă și bătrânii și tot consiliul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să îl ucidă.
60
Dar nu au găsit; deși au venit mulți martori falși, totuși nu au găsit nimic. Și la urmă au venit doi martori falși,
61
Și au spus: Acesta a zis: Sunt în stare să distrug templul lui Dumnezeu și să îl construiesc iarăși în trei zile.
62
Și marele preot s-a sculat și i-a spus: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?
63
Dar Isus tăcea. Și marele preot a răspuns și i-a zis: Te conjur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64
Isus i-a zis: Tu ai spus-o. Cu toate acestea vă spun: De acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.
65
Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: A blasfemiat; ce nevoie mai avem de alți martori? Iată acum ați auzit blasfemia lui.
66
Ce gândiți voi? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat de moarte.
67
Atunci l-au scuipat în față și l-au bătut cu pumnii și alții l-au pălmuit,
68
Spunând: Profețește-ne, Cristoase: Cine este cel ce te-a lovit?
69
Și Petru ședea afară în curtea palatului și o tânără a venit la el, spunând: Și tu ai fost cu Isus din Galileea.
70
Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: Nu știu ce spui.
71
Și când a ieșit în portic, l-a văzut altă tânără și a spus celor de acolo: Și acesta era cu Isus din Nazaret.
72
Și din nou a negat cu jurământ: Nu îl cunosc pe omul acesta.
73
Și după un timp, cei ce stăteau acolo în picioare au venit și i-au spus lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, fiindcă și vorbirea ta te dă pe față.
74
Atunci el a început să blesteme și să jure, spunând: Nu îl cunosc pe omul acesta. Și îndată cocoșul a cântat.
75
Și Petru și-a amintit vorba lui Isus, care îi zisese: Înainte de a cânta cocoșul, mă vei nega de trei ori. Și a ieșit și a plâns cu amar.
Matthew
Kapitel 26
1
And it came to pass, when Jesus had finished all these sayings, he said unto his disciples,
2
Ye know that after two days is the feast of the passover, and the Son of man is betrayed to be crucified.
3
Then assembled together the chief priests, and the scribes, and the elders of the people, unto the palace of the high priest, who was called Caiaphas,
4
And consulted that they might take Jesus by subtilty, and kill him.
5
But they said, Not on the feast day, lest there be an uproar among the people.
6
¶ Now when Jesus was in Bethany, in the house of Simon the leper,
7
There came unto him a woman having an alabaster box of very precious ointment, and poured it on his head, as he sat at meat.
8
But when his disciples saw it, they had indignation, saying, To what purpose is this waste?
9
For this ointment might have been sold for much, and given to the poor.
10
When Jesus understood it, he said unto them, Why trouble ye the woman? for she hath wrought a good work upon me.
11
For ye have the poor always with you; but me ye have not always.
12
For in that she hath poured this ointment on my body, she did it for my burial.
13
Verily I say unto you, Wheresoever this gospel shall be preached in the whole world, there shall also this, that this woman hath done, be told for a memorial of her.
14
¶ Then one of the twelve, called Judas Iscariot, went unto the chief priests,
15
And said unto them, What will ye give me, and I will deliver him unto you? And they covenanted with him for thirty pieces of silver.
16
And from that time he sought opportunity to betray him.
17
¶ Now the first day of the feast of unleavened bread the disciples came to Jesus, saying unto him, Where wilt thou that we prepare for thee to eat the passover?
18
And he said, Go into the city to such a man, and say unto him, The Master saith, My time is at hand; I will keep the passover at thy house with my disciples.
19
And the disciples did as Jesus had appointed them; and they made ready the passover.
20
Now when the even was come, he sat down with the twelve.
21
And as they did eat, he said, Verily I say unto you, that one of you shall betray me.
22
And they were exceeding sorrowful, and began every one of them to say unto him, Lord, is it I?
23
And he answered and said, He that dippeth his hand with me in the dish, the same shall betray me.
24
The Son of man goeth as it is written of him: but woe unto that man by whom the Son of man is betrayed! it had been good for that man if he had not been born.
25
Then Judas, which betrayed him, answered and said, Master, is it I? He said unto him, Thou hast said.
26
¶ And as they were eating, Jesus took bread, and blessed it, and brake it, and gave it to the disciples, and said, Take, eat; this is my body.
27
And he took the cup, and gave thanks, and gave it to them, saying, Drink ye all of it;
28
For this is my blood of the new testament, which is shed for many for the remission of sins.
29
But I say unto you, I will not drink henceforth of this fruit of the vine, until that day when I drink it new with you in my Father’s kingdom.
30
And when they had sung an hymn, they went out into the mount of Olives.
31
Then saith Jesus unto them, All ye shall be offended because of me this night: for it is written, I will smite the shepherd, and the sheep of the flock shall be scattered abroad.
32
But after I am risen again, I will go before you into Galilee.
33
Peter answered and said unto him, Though all men shall be offended because of thee, yet will I never be offended.
34
Jesus said unto him, Verily I say unto thee, That this night, before the cock crow, thou shalt deny me thrice.
35
Peter said unto him, Though I should die with thee, yet will I not deny thee. Likewise also said all the disciples.
36
¶ Then cometh Jesus with them unto a place called Gethsemane, and saith unto the disciples, Sit ye here, while I go and pray yonder.
37
And he took with him Peter and the two sons of Zebedee, and began to be sorrowful and very heavy.
38
Then saith he unto them, My soul is exceeding sorrowful, even unto death: tarry ye here, and watch with me.
39
And he went a little further, and fell on his face, and prayed, saying, O my Father, if it be possible, let this cup pass from me: nevertheless not as I will, but as thou wilt.
40
And he cometh unto the disciples, and findeth them asleep, and saith unto Peter, What, could ye not watch with me one hour?
41
Watch and pray, that ye enter not into temptation: the spirit indeed is willing, but the flesh is weak.
42
He went away again the second time, and prayed, saying, O my Father, if this cup may not pass away from me, except I drink it, thy will be done.
43
And he came and found them asleep again: for their eyes were heavy.
44
And he left them, and went away again, and prayed the third time, saying the same words.
45
Then cometh he to his disciples, and saith unto them, Sleep on now, and take your rest: behold, the hour is at hand, and the Son of man is betrayed into the hands of sinners.
46
Rise, let us be going: behold, he is at hand that doth betray me.
47
¶ And while he yet spake, lo, Judas, one of the twelve, came, and with him a great multitude with swords and staves, from the chief priests and elders of the people.
48
Now he that betrayed him gave them a sign, saying, Whomsoever I shall kiss, that same is he: hold him fast.
49
And forthwith he came to Jesus, and said, Hail, master; and kissed him.
50
And Jesus said unto him, Friend, wherefore art thou come? Then came they, and laid hands on Jesus, and took him.
51
And, behold, one of them which were with Jesus stretched out his hand, and drew his sword, and struck a servant of the high priest’s, and smote off his ear.
52
Then said Jesus unto him, Put up again thy sword into his place: for all they that take the sword shall perish with the sword.
53
Thinkest thou that I cannot now pray to my Father, and he shall presently give me more than twelve legions of angels?
54
But how then shall the scriptures be fulfilled, that thus it must be?
55
In that same hour said Jesus to the multitudes, Are ye come out as against a thief with swords and staves for to take me? I sat daily with you teaching in the temple, and ye laid no hold on me.
56
But all this was done, that the scriptures of the prophets might be fulfilled. Then all the disciples forsook him, and fled.
57
¶ And they that had laid hold on Jesus led him away to Caiaphas the high priest, where the scribes and the elders were assembled.
58
But Peter followed him afar off unto the high priest’s palace, and went in, and sat with the servants, to see the end.
59
Now the chief priests, and elders, and all the council, sought false witness against Jesus, to put him to death;
60
But found none: yea, though many false witnesses came, yet found they none. At the last came two false witnesses,
61
And said, This fellow said, I am able to destroy the temple of God, and to build it in three days.
62
And the high priest arose, and said unto him, Answerest thou nothing? what is it which these witness against thee?
63
But Jesus held his peace. And the high priest answered and said unto him, I adjure thee by the living God, that thou tell us whether thou be the Christ, the Son of God.
64
Jesus saith unto him, Thou hast said: nevertheless I say unto you, Hereafter shall ye see the Son of man sitting on the right hand of power, and coming in the clouds of heaven.
65
Then the high priest rent his clothes, saying, He hath spoken blasphemy; what further need have we of witnesses? behold, now ye have heard his blasphemy.
66
What think ye? They answered and said, He is guilty of death.
67
Then did they spit in his face, and buffeted him; and others smote him with the palms of their hands,
68
Saying, Prophesy unto us, thou Christ, Who is he that smote thee?
69
¶ Now Peter sat without in the palace: and a damsel came unto him, saying, Thou also wast with Jesus of Galilee.
70
But he denied before them all, saying, I know not what thou sayest.
71
And when he was gone out into the porch, another maid saw him, and said unto them that were there, This fellow was also with Jesus of Nazareth.
72
And again he denied with an oath, I do not know the man.
73
And after a while came unto him they that stood by, and said to Peter, Surely thou also art one of them; for thy speech bewrayeth thee.
74
Then began he to curse and to swear, saying, I know not the man. And immediately the cock crew.
75
And Peter remembered the word of Jesus, which said unto him, Before the cock crow, thou shalt deny me thrice. And he went out, and wept bitterly.