Comparar
Evrei 9
Desplazamiento vinculadoLas dos columnas se desplazan juntas
Evrei
Capítulo 9
1
Atunci, într-adevăr, primul legământ avea și rânduieli ale serviciului divin și un sanctuar pământesc.
2
Pentru că a fost zidit un tabernacol; primul, în care era sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte, care este numit sanctuarul.
3
Iar după a doua perdea, tabernacolul care este numit locul Preasfânt,
4
Care avea tămâietoarea de aur și chivotul legământului îmbrăcat peste tot cu aur, în care era vasul de aur care avea mană și toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului;
5
Iar deasupra acestuia, heruvimii gloriei umbrind scaunul milei, despre care nu putem vorbi acum în amănunt.
6
Iar după ce acestea au fost astfel rânduite, preoții intrau întotdeauna în primul tabernacol, împlinind serviciul divin.
7
Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuși și pentru greșelile poporului;
8
Duhul Sfânt arătând aceasta, că drumul în locul preasfânt nu era încă făcut cunoscut, în timp ce era încă în picioare primul tabernacol,
9
Care era o prefigurare pentru timpul de atunci, în care au fost oferite deopotrivă daruri și sacrificii, care nu puteau desăvârși în ce privește conștiința pe cel ce servea,
10
Constând doar în mâncăruri și băuturi și diferite îmbăieri și rânduieli carnale, impuse până la timpul reformării.
11
Dar Cristos, venind ca mare preot al lucrurilor bune ce vor veni, printr-un tabernacol mai mare și desăvârșit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire,
12
Nici prin sângele țapilor și vițeilor, ci prin propriul lui sânge a intrat o singură dată în locul sfânt, obținând o răscumpărare eternă pentru noi.
13
Căci dacă sângele taurilor și țapilor și cenușa unei vițele stropind pe cei întinați sfințește spre curățirea cărnii,
14
Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel etern s-a oferit pe sine însuși fără pată lui Dumnezeu, va curăța conștiința voastră de faptele moarte, pentru a servi Dumnezeului cel viu?
15
Și din această cauză, el este mijlocitorul noului testament, pentru ca prin moarte, pentru răscumpărarea încălcărilor care au fost sub primul testament, cei chemați să primească promisiunea moștenirii eterne.
16
Fiindcă unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc și moartea testatorului.
17
Fiindcă un testament intră în vigoare după ce oamenii sunt morți, întrucât nu are nicio putere cât timp trăiește testatorul.
18
De aceea, nici primul testament nu a fost consacrat fără sânge.
19
Fiindcă Moise, după ce a spus fiecare precept întregului popor conform legii, a luat sângele vițeilor și al țapilor, cu apă și lână stacojie și isop, și a stropit deopotrivă cartea și întregul popor,
20
Spunând: Acesta este sângele testamentului pe care Dumnezeu vi l-a poruncit.
21
Și tot așa, a stropit cu sânge deopotrivă tabernacolul și toate vasele servirii.
22
Și, conform legii, aproape toate sunt curățate cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare.
23
De aceea era necesar ca modelele lucrurilor din ceruri să fie curățate cu acestea, dar înseși lucrurile cerești cu sacrificii mai bune decât acestea.
24
Căci Cristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mâini, care sunt prefigurările celor adevărate, ci chiar în cer, pentru a se arăta acum în prezența lui Dumnezeu pentru noi;
25
Nici ca să se ofere pe sine însuși de mai multe ori, așa cum intră marele preot în locul sfânt în fiecare an cu sângele altora,
26
Fiindcă atunci trebuia să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; dar acum, la sfârșitul lumii, el s-a arătat o singură dată pentru desființarea păcatului prin însuși sacrificiul lui.
27
Și după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceasta, judecata,
28
Tot așa, Cristos a fost oferit o singură dată pentru a purta păcatele multora; și celor ce îl așteaptă li se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru salvare.
Hebrews
Capítulo 9
1
Then verily the first covenant had also ordinances of divine service, and a worldly sanctuary.
2
For there was a tabernacle made; the first, wherein was the candlestick, and the table, and the shewbread; which is called the sanctuary.
3
And after the second veil, the tabernacle which is called the Holiest of all;
4
Which had the golden censer, and the ark of the covenant overlaid round about with gold, wherein was the golden pot that had manna, and Aaron’s rod that budded, and the tables of the covenant;
5
And over it the cherubims of glory shadowing the mercyseat; of which we can not now speak particularly.
6
Now when these things were thus ordained, the priests went always into the first tabernacle, accomplishing the service of God.
7
But into the second went the high priest alone once every year, not without blood, which he offered for himself, and for the errors of the people:
8
The Holy Ghost this signifying, that the way into the holiest of all was not yet made manifest, while as the first tabernacle was yet standing:
9
Which was a figure for the time then present, in which were offered both gifts and sacrifices, that could not make him that did the service perfect, as pertaining to the conscience;
10
Which stood only in meats and drinks, and divers washings, and carnal ordinances, imposed on them until the time of reformation.
11
But Christ being come an high priest of good things to come, by a greater and more perfect tabernacle, not made with hands, that is to say, not of this building;
12
Neither by the blood of goats and calves, but by his own blood he entered in once into the holy place, having obtained eternal redemption for us.
13
For if the blood of bulls and of goats, and the ashes of an heifer sprinkling the unclean, sanctifieth to the purifying of the flesh:
14
How much more shall the blood of Christ, who through the eternal Spirit offered himself without spot to God, purge your conscience from dead works to serve the living God?
15
And for this cause he is the mediator of the new testament, that by means of death, for the redemption of the transgressions that were under the first testament, they which are called might receive the promise of eternal inheritance.
16
For where a testament is, there must also of necessity be the death of the testator.
17
For a testament is of force after men are dead: otherwise it is of no strength at all while the testator liveth.
18
Whereupon neither the first testament was dedicated without blood.
19
For when Moses had spoken every precept to all the people according to the law, he took the blood of calves and of goats, with water, and scarlet wool, and hyssop, and sprinkled both the book, and all the people,
20
Saying, This is the blood of the testament which God hath enjoined unto you.
21
Moreover he sprinkled with blood both the tabernacle, and all the vessels of the ministry.
22
And almost all things are by the law purged with blood; and without shedding of blood is no remission.
23
It was therefore necessary that the patterns of things in the heavens should be purified with these; but the heavenly things themselves with better sacrifices than these.
24
For Christ is not entered into the holy places made with hands, which are the figures of the true; but into heaven itself, now to appear in the presence of God for us:
25
Nor yet that he should offer himself often, as the high priest entereth into the holy place every year with blood of others;
26
For then must he often have suffered since the foundation of the world: but now once in the end of the world hath he appeared to put away sin by the sacrifice of himself.
27
And as it is appointed unto men once to die, but after this the judgment:
28
So Christ was once offered to bear the sins of many; and unto them that look for him shall he appear the second time without sin unto salvation.