Comparar
Faptele 16
Desplazamiento vinculadoLas dos columnas se desplazan juntas
Faptele
Capítulo 16
1
Atunci a ajuns la Derbe și Listra; și iată, acolo era un anumit discipol numit Timotei, fiul unei femei iudeice care credea; iar tatăl lui era grec;
2
Care avea o mărturie bună de la frații care erau în Listra și Iconia.
3
Pe el îl voia Pavel să meargă mai departe cu el; și l-a luat și l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri; fiindcă toți știau că tatăl lui era grec.
4
Și în timp ce treceau prin cetăți, le încredințau să păzească hotărârile care fuseseră rânduite de apostolii și bătrânii care erau în Ierusalim.
5
Atunci, bisericile au fost întărite în credință și creșteau la număr în fiecare zi.
6
Și după ce au străbătut Frigia și regiunea Galatiei, au fost opriți de Duhul Sfânt să predice cuvântul în Asia.
7
După ce au venit la Misia, au încercat să meargă în Bitinia; dar Duhul nu i-a lăsat.
8
Și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troas.
9
Și o viziune i-a apărut în noapte lui Pavel; un anumit bărbat din Macedonia stătea în picioare, chemându-l și spunând: Vino în Macedonia și ajută-ne.
10
Și după ce a văzut el viziunea, îndată am căutat să ajungem în Macedonia, concluzionând noi că Domnul ne-a chemat să le predicăm evanghelia.
11
De aceea ridicând ancora din Troas, am navigat direct la Samotracia, și a doua zi la Neapolis;
12
Și de acolo la Filipi, care este cea mai de seamă cetate a acelei părți din Macedonia, o colonie; și am fost în acea cetate, rămânând câteva zile.
13
Și în ziua de sabat ne-am dus afară din cetate, lângă râu, unde era de obicei rugăciune; și am stat jos și am vorbit femeilor care erau adunate.
14
Și o anumită femeie, numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatirei, care se închina lui Dumnezeu, ne-a auzit; a cărei inimă Domnul a deschis-o ca să dea atenție lucrurilor vorbite de Pavel.
15
Și după ce a fost botezată ea și casa ei, ne-a implorat, spunând: Dacă m-ați judecat a fi credincioasă Domnului, intrați în casa mea și rămâneți. Și ne-a constrâns.
16
Și s-a întâmplat că, pe când mergeam noi la rugăciune, ne-a întâlnit o tânără roabă, posedată de un duh de ghicire, care aducea stăpânilor ei mult câștig prin ghicire;
17
Aceasta, îl urma pe Pavel și pe noi și striga, spunând: Acești oameni sunt robii Dumnezeului cel preaînalt, care ne arată calea salvării.
18
Și a făcut aceasta multe zile. Dar Pavel, fiind mâhnit, s-a întors și a spus duhului: Îți poruncesc, în numele lui Isus Cristos, să ieși din ea. Și a ieșit în aceeași oră.
19
Și când stăpânii ei au văzut că se dusese speranța câștigului lor, i-au prins pe Pavel și Sila și i-au târât în piață la conducători;
20
Și i-au adus la magistrați, spunând: Acești oameni, iudei fiind, tulbură foarte mult cetatea noastră,
21
Și învață obiceiuri care nu ne sunt permise de lege nici să le primim, nici să le facem, romani fiind.
22
Și mulțimea s-a ridicat împreună împotriva lor; și magistrații le-au smuls hainele și au poruncit să îi bată.
23
Și după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să îi țină în siguranță.
24
Acesta, primind o astfel de poruncă, i-a aruncat în închisoarea interioară și le-a strâns picioarele în butuci.
25
Și la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau laude lui Dumnezeu; și prizonierii îi auzeau.
26
Și dintr-odată a fost un cutremur mare, așa încât s-au zguduit temeliile închisorii; și îndată, toate ușile s-au deschis și legăturile fiecăruia s-au dezlegat.
27
Și temnicerul, trezindu-se din somnul său și văzând ușile închisorii deschise, a scos sabia și avea de gând să se omoare, presupunând că prizonierii fugiseră.
28
Dar Pavel a strigat cu voce tare, spunând: Nu îți face niciun rău; fiindcă toți suntem aici.
29
Atunci el a cerut o lumină și s-a repezit înăuntru și a venit tremurând și a căzut înaintea lui Pavel și Sila.
30
Și i-a dus afară și a spus: Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?
31
Iar ei au spus: Crede în Domnul Isus Cristos și vei fi salvat tu și casa ta.
32
Și i-au vorbit cuvântul Domnului, lui și tuturor care erau în casa lui.
33
Și el i-a luat în aceeași oră a nopții și le-a spălat loviturile; și îndată a fost botezat, el și toți ai lui.
34
Și după ce i-a dus în casa lui, le-a pus mâncare înainte și s-a bucurat, crezând în Dumnezeu cu toată casa lui.
35
Și după ce s-a făcut ziuă, magistrații au trimis lictorii, spunând: Lăsați pe acești oameni să plece.
36
Și temnicerul a spus cuvintele acestea lui Pavel: Magistrații au trimis să vă las să plecați; acum așadar, plecați și mergeți în pace.
37
Dar Pavel le-a spus: Ne-au bătut în public, necondamnați, romani fiind, și ne-au aruncat în închisoare; și acum ne scot pe ascuns? Nici vorbă; ci să vină ei înșiși pentru a ne conduce afară.
38
Și lictorii au spus aceste vorbe magistraților; și s-au temut când au auzit că sunt romani.
39
Și au venit și îi implorau; și i-au condus afară și îi rugau să plece din cetate.
40
Și au ieșit din închisoare și au intrat la Lidia; și după ce i-au văzut pe frați, i-au mângâiat și au plecat.
Acts
Capítulo 16
1
Then came he to Derbe and Lystra: and, behold, a certain disciple was there, named Timotheus, the son of a certain woman, which was a Jewess, and believed; but his father was a Greek:
2
Which was well reported of by the brethren that were at Lystra and Iconium.
3
Him would Paul have to go forth with him; and took and circumcised him because of the Jews which were in those quarters: for they knew all that his father was a Greek.
4
And as they went through the cities, they delivered them the decrees for to keep, that were ordained of the apostles and elders which were at Jerusalem.
5
And so were the churches established in the faith, and increased in number daily.
6
Now when they had gone throughout Phrygia and the region of Galatia, and were forbidden of the Holy Ghost to preach the word in Asia,
7
After they were come to Mysia, they assayed to go into Bithynia: but the Spirit suffered them not.
8
And they passing by Mysia came down to Troas.
9
And a vision appeared to Paul in the night; There stood a man of Macedonia, and prayed him, saying, Come over into Macedonia, and help us.
10
And after he had seen the vision, immediately we endeavoured to go into Macedonia, assuredly gathering that the Lord had called us for to preach the gospel unto them.
11
Therefore loosing from Troas, we came with a straight course to Samothracia, and the next day to Neapolis;
12
And from thence to Philippi, which is the chief city of that part of Macedonia, and a colony: and we were in that city abiding certain days.
13
And on the sabbath we went out of the city by a river side, where prayer was wont to be made; and we sat down, and spake unto the women which resorted thither.
14
¶ And a certain woman named Lydia, a seller of purple, of the city of Thyatira, which worshipped God, heard us: whose heart the Lord opened, that she attended unto the things which were spoken of Paul.
15
And when she was baptized, and her household, she besought us, saying, If ye have judged me to be faithful to the Lord, come into my house, and abide there. And she constrained us.
16
¶ And it came to pass, as we went to prayer, a certain damsel possessed with a spirit of divination met us, which brought her masters much gain by soothsaying:
17
The same followed Paul and us, and cried, saying, These men are the servants of the most high God, which shew unto us the way of salvation.
18
And this did she many days. But Paul, being grieved, turned and said to the spirit, I command thee in the name of Jesus Christ to come out of her. And he came out the same hour.
19
¶ And when her masters saw that the hope of their gains was gone, they caught Paul and Silas, and drew them into the marketplace unto the rulers,
20
And brought them to the magistrates, saying, These men, being Jews, do exceedingly trouble our city,
21
And teach customs, which are not lawful for us to receive, neither to observe, being Romans.
22
And the multitude rose up together against them: and the magistrates rent off their clothes, and commanded to beat them.
23
And when they had laid many stripes upon them, they cast them into prison, charging the jailor to keep them safely:
24
Who, having received such a charge, thrust them into the inner prison, and made their feet fast in the stocks.
25
¶ And at midnight Paul and Silas prayed, and sang praises unto God: and the prisoners heard them.
26
And suddenly there was a great earthquake, so that the foundations of the prison were shaken: and immediately all the doors were opened, and every one’s bands were loosed.
27
And the keeper of the prison awaking out of his sleep, and seeing the prison doors open, he drew out his sword, and would have killed himself, supposing that the prisoners had been fled.
28
But Paul cried with a loud voice, saying, Do thyself no harm: for we are all here.
29
Then he called for a light, and sprang in, and came trembling, and fell down before Paul and Silas,
30
And brought them out, and said, Sirs, what must I do to be saved?
31
And they said, Believe on the Lord Jesus Christ, and thou shalt be saved, and thy house.
32
And they spake unto him the word of the Lord, and to all that were in his house.
33
And he took them the same hour of the night, and washed their stripes; and was baptized, he and all his, straightway.
34
And when he had brought them into his house, he set meat before them, and rejoiced, believing in God with all his house.
35
And when it was day, the magistrates sent the serjeants, saying, Let those men go.
36
And the keeper of the prison told this saying to Paul, The magistrates have sent to let you go: now therefore depart, and go in peace.
37
But Paul said unto them, They have beaten us openly uncondemned, being Romans, and have cast us into prison; and now do they thrust us out privily? nay verily; but let them come themselves and fetch us out.
38
And the serjeants told these words unto the magistrates: and they feared, when they heard that they were Romans.
39
And they came and besought them, and brought them out, and desired them to depart out of the city.
40
And they went out of the prison, and entered into the house of Lydia: and when they had seen the brethren, they comforted them, and departed.