Comparar
Iov 27
Desplazamiento vinculadoLas dos columnas se desplazan juntas
Iov
Capítulo 27
1
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2
Cum Dumnezeu trăiește, care mi-a luat judecata; și cel Atotputernic, care mi-a chinuit sufletul,
3
Cât timp suflarea mea este în mine și duhul lui Dumnezeu este în nările mele,
4
Buzele mele nu vor vorbi stricăciune, nici limba mea nu va rosti înșelăciune.
5
Nicidecum să vă declar drepți; până ce mor nu îmi voi îndepărta integritatea de la mine.
6
Dreptatea mea o țin strâns și nu îi voi da drumul; inima mea nu mă va ocărî cât timp trăiesc.
7
Să fie dușmanul meu ca cel stricat și cel ce se ridică împotriva mea ca cel nedrept.
8
Căci care este speranța fățarnicului, deși el a câștigat, când Dumnezeu îi ia sufletul?
9
Va asculta Dumnezeu strigătul lui când vine necazul peste el?
10
Se va desfăta în cel Atotputernic? Va chema întotdeauna pe Dumnezeu?
11
Vă voi învăța prin mâna lui Dumnezeu, ceea ce este la cel Atotputernic eu nu voi ascunde.
12
Iată, voi toți ați văzut-o; de ce atunci sunteți cu totul deșerți?
13
Aceasta este partea de la Dumnezeu a unui om stricat și moștenirea opresorilor, pe care o vor primi de la cel Atotputernic.
14
De s-ar înmulți copiii săi, ar fi pentru sabie; și urmașii lui nu vor fi săturați cu pâine.
15
Cei ce rămân din el vor fi îngropați în moarte și văduvele lui nu vor plânge.
16
Deși îngrămădește argint ca țărâna și pregătește haine ca lutul,
17
El le poate pregăti, dar cel drept le va îmbrăca și cel nevinovat va împărți argintul.
18
El își zidește casa ca o molie și ca pe o colibă pe care paznicul o face.
19
Bogatul se va culca, dar nu va fi adunat; își deschide ochii și nu mai este.
20
Terori îl apucă precum apele, o furtună îl fură noaptea.
21
Îl ia vântul de est și se duce; și ca o furtună îl spulberă din locul său.
22
Pentru că Dumnezeu va arunca asupra lui și nu va cruța; ar dori să fugă din mâna lui.
23
Vor bate din palme către el și îl vor șuiera din locul lui.
Job
Capítulo 27
1
Moreover Job continued his parable, and said,
2
As God liveth, who hath taken away my judgment; and the Almighty, who hath vexed my soul;
3
All the while my breath is in me, and the spirit of God is in my nostrils;
4
My lips shall not speak wickedness, nor my tongue utter deceit.
5
God forbid that I should justify you: till I die I will not remove mine integrity from me.
6
My righteousness I hold fast, and will not let it go: my heart shall not reproach me so long as I live.
7
Let mine enemy be as the wicked, and he that riseth up against me as the unrighteous.
8
For what is the hope of the hypocrite, though he hath gained, when God taketh away his soul?
9
Will God hear his cry when trouble cometh upon him?
10
Will he delight himself in the Almighty? will he always call upon God?
11
I will teach you by the hand of God: that which is with the Almighty will I not conceal.
12
Behold, all ye yourselves have seen it; why then are ye thus altogether vain?
13
This is the portion of a wicked man with God, and the heritage of oppressors, which they shall receive of the Almighty.
14
If his children be multiplied, it is for the sword: and his offspring shall not be satisfied with bread.
15
Those that remain of him shall be buried in death: and his widows shall not weep.
16
Though he heap up silver as the dust, and prepare raiment as the clay;
17
He may prepare it, but the just shall put it on, and the innocent shall divide the silver.
18
He buildeth his house as a moth, and as a booth that the keeper maketh.
19
The rich man shall lie down, but he shall not be gathered: he openeth his eyes, and he is not.
20
Terrors take hold on him as waters, a tempest stealeth him away in the night.
21
The east wind carrieth him away, and he departeth: and as a storm hurleth him out of his place.
22
For God shall cast upon him, and not spare: he would fain flee out of his hand.
23
Men shall clap their hands at him, and shall hiss him out of his place.