Comparar
Romani 11
Desplazamiento vinculadoLas dos columnas se desplazan juntas
Romani
Capítulo 11
1
Spun atunci: A lepădat Dumnezeu pe poporul său? Nicidecum. Fiindcă și eu sunt israelit din sămânța lui Avraam, din tribul lui Beniamin.
2
Dumnezeu nu a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunoscut dinainte. Nu știți ce spune scriptura despre Ilie? Cum mijlocește la Dumnezeu împotriva lui Israel, spunând:
3
Doamne, i-au ucis pe profeții tăi și au surpat altarele tale; și am fost lăsat eu singur și îmi caută viața.
4
Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu au plecat genunchiul înaintea chipului lui Baal.
5
Așadar, tot astfel și în timpul de acum este o rămășiță conform alegerii harului.
6
Și dacă este din har, atunci nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai este har; altfel, fapta nu mai este faptă.
7
Atunci ce? Israel nu a obținut ceea ce caută; dar alegerea a obținut-o, iar ceilalți au fost orbiți,
8
(După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duhul de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă), până în ziua aceasta.
9
Și David spune: Masa să le fie o cursă și ca o capcană și ca o piatră de poticnire și o răsplătire pentru ei;
10
Să li se întunece ochii și să nu vadă; și îndoaie-le spatele întotdeauna.
11
Spun atunci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum. Ci prin căderea lor salvarea a venit la neamuri, ca să îi provoace la gelozie;
12
Dacă însă căderea lor este bogăția lumii, și înjosirea lor este bogăția neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor?
13
Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul;
14
Dacă aș putea cumva să îi provoc la gelozie pe cei ce sunt carnea mea și să salvez pe unii dintre ei.
15
Căci dacă lepădarea lor înseamnă împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, decât viață dintre morți?
16
Iar dacă primul rod este sfânt, și aluatul este; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt.
17
Iar dacă unele ramuri sunt rupte, și tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele, și împreună cu ele te împărtășești din rădăcina și grăsimea măslinului,
18
Nu te făli față de ramuri. Dar dacă te fălești, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
19
Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.
20
Bine, din cauza necredinței au fost rupte, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21
Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, fii atent ca nu cumva să nu te cruțe nici pe tine.
22
Iată, atunci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu; severitate față de cei ce au căzut, dar bunătate față de tine, dacă continui în bunătatea lui; altfel și tu vei fi tăiat.
23
Și ei, de asemenea, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți; fiindcă Dumnezeu este în stare să îi altoiască din nou.
24
Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul prin natură sălbatic, și împotriva naturii ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult aceștia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiți în propriul lor măslin?
25
Fiindcă nu vă voiesc neștiutori, fraților, despre acest mister, ca nu cumva să fiți înțelepți în îngâmfările voastre, pentru că orbire s-a făcut în parte lui Israel, până va intra plinătatea neamurilor.
26
Și astfel tot Israelul va fi salvat; așa cum este scris: Eliberatorul va veni din Sion și va îndepărta neevlavia de la Iacob;
27
Fiindcă acesta este legământul meu pentru ei, când voi înlătura păcatele lor.
28
Referitor la evanghelie, sunt dușmani din cauza voastră, dar referitor la alegere, sunt preaiubiți din cauza părinților.
29
Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
30
Fiindcă așa cum și voi odinioară nu ați crezut în Dumnezeu, totuși ați primit milă acum prin necredința lor;
31
Tot așa și aceștia nu au crezut acum, pentru ca prin mila voastră să obțină și ei milă.
32
Fiindcă Dumnezeu i-a închis împreună pe toți în necredință, ca să arate milă tuturor.
33
O, adânc al bogățiilor, deopotrivă ale înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile lui și peste putință de găsit căile lui!
34
Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui?
35
Sau cine i-a dat întâi, și să îi fie răsplătit?
36
Pentru că din el și prin el și pentru el sunt toate. A lui fie gloria pentru totdeauna. Amin.
Romans
Capítulo 11
1
I say then, Hath God cast away his people? God forbid. For I also am an Israelite, of the seed of Abraham, of the tribe of Benjamin.
2
God hath not cast away his people which he foreknew. Wot ye not what the scripture saith of Elias? how he maketh intercession to God against Israel, saying,
3
Lord, they have killed thy prophets, and digged down thine altars; and I am left alone, and they seek my life.
4
But what saith the answer of God unto him? I have reserved to myself seven thousand men, who have not bowed the knee to the image of Baal.
5
Even so then at this present time also there is a remnant according to the election of grace.
6
And if by grace, then is it no more of works: otherwise grace is no more grace. But if it be of works, then is it no more grace: otherwise work is no more work.
7
What then? Israel hath not obtained that which he seeketh for; but the election hath obtained it, and the rest were blinded
8
(According as it is written, God hath given them the spirit of slumber, eyes that they should not see, and ears that they should not hear;) unto this day.
9
And David saith, Let their table be made a snare, and a trap, and a stumblingblock, and a recompence unto them:
10
Let their eyes be darkened, that they may not see, and bow down their back alway.
11
I say then, Have they stumbled that they should fall? God forbid: but rather through their fall salvation is come unto the Gentiles, for to provoke them to jealousy.
12
Now if the fall of them be the riches of the world, and the diminishing of them the riches of the Gentiles; how much more their fulness?
13
For I speak to you Gentiles, inasmuch as I am the apostle of the Gentiles, I magnify mine office:
14
If by any means I may provoke to emulation them which are my flesh, and might save some of them.
15
For if the casting away of them be the reconciling of the world, what shall the receiving of them be, but life from the dead?
16
For if the firstfruit be holy, the lump is also holy: and if the root be holy, so are the branches.
17
And if some of the branches be broken off, and thou, being a wild olive tree, wert graffed in among them, and with them partakest of the root and fatness of the olive tree;
18
Boast not against the branches. But if thou boast, thou bearest not the root, but the root thee.
19
Thou wilt say then, The branches were broken off, that I might be graffed in.
20
Well; because of unbelief they were broken off, and thou standest by faith. Be not highminded, but fear:
21
For if God spared not the natural branches, take heed lest he also spare not thee.
22
Behold therefore the goodness and severity of God: on them which fell, severity; but toward thee, goodness, if thou continue in his goodness: otherwise thou also shalt be cut off.
23
And they also, if they abide not still in unbelief, shall be graffed in: for God is able to graff them in again.
24
For if thou wert cut out of the olive tree which is wild by nature, and wert graffed contrary to nature into a good olive tree: how much more shall these, which be the natural branches, be graffed into their own olive tree?
25
For I would not, brethren, that ye should be ignorant of this mystery, lest ye should be wise in your own conceits; that blindness in part is happened to Israel, until the fulness of the Gentiles be come in.
26
And so all Israel shall be saved: as it is written, There shall come out of Sion the Deliverer, and shall turn away ungodliness from Jacob:
27
For this is my covenant unto them, when I shall take away their sins.
28
As concerning the gospel, they are enemies for your sakes: but as touching the election, they are beloved for the fathers’ sakes.
29
For the gifts and calling of God are without repentance.
30
For as ye in times past have not believed God, yet have now obtained mercy through their unbelief:
31
Even so have these also now not believed, that through your mercy they also may obtain mercy.
32
For God hath concluded them all in unbelief, that he might have mercy upon all.
33
O the depth of the riches both of the wisdom and knowledge of God! how unsearchable are his judgments, and his ways past finding out!
34
For who hath known the mind of the Lord? or who hath been his counsellor?
35
Or who hath first given to him, and it shall be recompensed unto him again?
36
For of him, and through him, and to him, are all things: to whom be glory for ever. Amen.