Confronta
Deuteronomul 22
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Deuteronomul
Capitolo 22
1
Să nu vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind şi să te ascunzi de ele, să le întorci negreşit la fratele tău.
2
Şi dacă fratele tău nu este aproape de tine, sau dacă nu îl cunoşti, atunci să le aduci la casa ta şi să fie la tine până le caută fratele tău şi să i le înapoiezi.
3
Astfel să faci şi cu măgarul său şi la fel să faci şi cu haina sa şi la fel să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău, pe care l-a pierdut el şi tu l-ai găsit; nu poţi să te ascunzi.
4
Să nu vezi măgarul fratelui tău sau boul lui, căzuţi pe cale, şi să te ascunzi de ei, să îl ajuţi negreşit să îi ridice.
5
Femeia să nu se îmbrace cu ce aparţine unui bărbat, nici bărbatul să nu se îmbrace cu haină femeiască, pentru că toţi cei care fac astfel sunt o urâciune înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău.
6
Dacă se întâmplă să fie înaintea ta pe drum, în vreun pom sau pe pământ, un cuib de pasăre cu pui sau cu ouă şi mama şade peste pui sau peste ouă, să nu iei mama cu puii,
7
Să dai drumul mamei şi să îţi iei puii, ca să îţi fie bine şi să îţi prelungeşti zilele.
8
Când zideşti o casă nouă, să faci un parapet pentru acoperişul tău, ca să nu aduci sânge peste casa ta, dacă vreun om cade de pe ea.
9
Să nu îţi semeni via cu seminţe diferite, ca nu cumva rodul seminţei tale, pe care ai semănat-o, şi rodul viei tale să fie pângărit.
10
Să nu ari cu un bou şi cu un măgar împreună.
11
Să nu porţi o haină din materiale diferite, precum din lână şi in împreună.
12
Să îţi faci ciucuri la cele patru colţuri ale îmbrăcămintei tale, cu care te acoperi.
13
Dacă un om îşi ia o soţie şi intră la ea şi o urăşte,
14
Şi dă ocazii să se vorbească împotriva ei şi îi scoate un nume rău şi spune: Am luat pe femeia aceasta şi când am intrat la ea, nu am găsit-o fecioară,
15
Atunci tatăl fetei şi mama ei, să ia semnele fecioriei fetei şi să le aducă la bătrânii cetăţii la poartă,
16
Şi tatăl fetei să spună bătrânilor: Am dat pe fiica mea de soţie acestui bărbat şi el o urăşte;
17
Şi, iată, el dă ocazii de vorbire împotriva ei, spunând: Nu am găsit pe fiica ta fecioară; şi totuşi acestea sunt semnele fecioriei fiicei mele. Şi ei să întindă pânza înaintea bătrânilor cetăţii.
18
Şi bătrânii cetăţii aceleia să ia pe bărbatul acela şi să îl certe;
19
Şi să îl amendeze cu o sută de şekeli de argint şi să îi dea tatălui fetei, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel şi ea să îi fie soţie; nu o va putea lăsa în toate zilele lui.
20
Dar dacă acest lucru este adevărat şi semnele de feciorie nu se găsesc pentru tânăra femeie,
21
Atunci să scoată pe tânăra femeie la uşa casei tatălui ei şi bărbaţii cetăţii ei să o ucidă cu pietre, ca să moară, pentru că a lucrat prosteşte în Israel, să curvească în casa tatălui ei; astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru.
22
Dacă este găsit un bărbat culcându-se cu o femeie măritată cu un soţ, atunci ei să moară amândoi, deopotrivă bărbatul care s-a culcat cu femeia şi femeia; astfel să îndepărtezi răul din Israel.
23
Dacă o fată fecioară este logodită cu un bărbat şi un bărbat o găseşte în cetate şi se culcă cu ea;
24
Atunci să îi scoateţi pe amândoi afară la poarta cetăţii aceleia şi să îi ucideţi cu pietre, ca să moară, pe fată, pentru că nu a strigat, fiind în cetate, şi pe bărbat, pentru că a înjosit pe soţia aproapelui său, astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru.
25
Dar dacă un bărbat găseşte în câmp pe o fată logodită şi bărbatul o forţează şi se culcă cu ea, atunci numai bărbatul acela care s-a culcat cu ea să moară,
26
Dar fetei să nu îi faci nimic, asupra fetei nu este păcat demn de moarte, căci este precum se ridică un om împotriva aproapelui său şi îl ucide, astfel este acest lucru,
27
Pentru că a găsit-o în câmp şi fata logodită a strigat şi nu a fost nimeni să o salveze.
28
Dacă un bărbat găseşte o fată fecioară, care nu este logodită, şi o apucă şi se culcă cu ea şi sunt găsiţi,
29
Atunci bărbatul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de şekeli de argint şi ea să îi fie soţie, pentru că a înjosit-o, nu o poate lăsa în toate zilele sale.
30
Un bărbat să nu ia pe soţia tatălui său, nici să nu ridice învelitoarea patului tatălui său.
5 Mojžíšova
Capitolo 22
1
Jestliže bys uzřel vola aneb dobytče bratra svého, an bloudí, nepomineš jich, ale přivedeš je až k bratru svému.
2
Byť pak nebyl blízký bratr tvůj a neznal bys ho, uvedeš je však do domu svého, a bude u tebe, dokudž by se po něm neptal bratr tvůj, a navrátíš mu je.
3
Tolikéž učiníš s oslem jeho, s oděvem jeho, také i se všelikou věcí ztracenou bratra svého, kteráž by mu zhynula; když bys ji nalezl, nepomineš jí.
4
Vida osla bratra svého aneb vola jeho pod břemenem ležící na cestě, nepomineš jich, ale i hned ho s ním pozdvihneš.
5
Žena nebude nositi oděvu mužského, aniž se obláčeti bude muž v roucho ženské, nebo ohavnost před Hospodinem Bohem tvým jest, kdožkoli činí to.
6
Když bys našel hnízdo ptačí před sebou na cestě, na jakémkoli stromu aneb na zemi, s mladými neb vejci, a matka seděla by na mladých aneb na vejcích: nevezmeš matky s mladými,
7
Ale hned pustíš matku a mladé vezmeš sobě, aby tobě dobře bylo, a abys prodlil dnů svých.
8
Když bys stavěl dům nový, udělej zabradla vůkol střechy své, abys neuvedl viny krve na dům svůj, když by kdo upadl s něho.
9
Neposeješ vinice své směsicí rozličného semene, aby nebyl poškvrněn užitek semene, kteréž jsi vsel, i ovoce vinice.
10
Nebudeš orati volem a oslem spolu.
11
Neoblečeš roucha z rozdílných věcí, z vlny a lnu setkaného.
12
Prýmy zděláš sobě na čtyřech rozích oděvu svého, jímž se odíváš.
13
Když by pojal někdo ženu, a všel by k ní, a potom měl by ji v nenávisti,
14
A dal by příčinu k řečem o ní, v zlou pověst ji obláčeje a mluvě: Ženu tuto vzal jsem, a všed k ní, nenalezl jsem jí pannou:
15
Tedy otec děvečky a matka její vezmouce přinesou znamení panenství děvečky k starším města svého k bráně.
16
A dí otec děvečky k starším: Dceru svou dal jsem muži tomuto za manželku, kterýž ji v nenávisti má.
17
A hle, sám příčinu dal řečem o ní, mluvě: Nenalezl jsem při dceři tvé panenství, a teď hle, znamení panenství dcery mé. I roztáhnou roucho to před staršími města.
18
Tedy starší města toho jmou muže a trestati ho budou,
19
A uloží jemu pokutu sto lotů stříbra, kteréž dají otci děvečky, proto že vynesl zlou pověst proti panně Izraelské. I bude ji míti za manželku, kteréž nebude moci propustiti po všecky dny své.
20
Jináč byla-li by pravá žaloba ta, a nebylo by nalezeno panenství při děvečce:
21
Tedy vyvedou děvečku ke dveřím otce jejího, a uházejí ji lidé města toho kamením, a umře; nebo dopustila se nešlechetnosti v Izraeli, smilnivši v domě otce svého. Tak odejmeš zlé z prostředku sebe.
22
Kdyby kdo postižen byl, že obýval s ženou manželkou cizí, tedy umrou oni oba dva, muž, kterýž obýval s tou ženou, i žena také; i odejmeš zlé z Izraele.
23
Byla-li by děvečka panna zasnoubená muži, a nalezna ji někdo v městě, obýval by s ní:
24
Vyvedete oba dva k bráně města toho, a uházíte je kamením, a umrou, děvečka, proto že nekřičela, jsuci v městě, a muž proto, že ponížil ženy bližního svého; a odejmeš zlé z prostředku svého.
25
Pakli na poli nalezl by muž děvečku zasnoubenou, a násilí jí učině, obýval by s ní: smrtí umře muž ten sám,
26
Děvečce pak nic neučiníš. Nedopustila se hříchu hodného smrti; nebo jakož povstává někdo proti bližnímu svému a morduje život jeho, tak i při této věci.
27
Na poli zajisté nalezl ji; křičela děvečka zasnoubená, a žádný tu nebyl, kdo by ji vysvobodil.
28
Jestliže by nalezl někdo děvečku pannu, kteráž by zasnoubena nebyla, a vezma ji, obýval by s ní, a byli by postiženi:
29
Tedy dá muž ten, kterýž by obýval s ní, otci děvečky padesáte stříbrných, a bude jeho manželka, protože ponížil jí; nebude moci jí propustiti po všecky dny své.
30
Nevezme žádný manželky otce svého, a neodkryje podolka otce svého.