Confronta
Exod 33
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Exod
Capitolo 33
1
Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Pleacă și urcă de aici, tu și poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului, la țara pe care am jurat-o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob, spunând: Seminței tale o voi da,
2
Și voi trimite un înger înaintea ta; și voi alunga pe canaanit, pe amorit, pe hitit și pe perizit, pe hivit și pe iebusit:
3
La o țară în care curge lapte și miere, căci nu mă voi urca în mijlocul tău ca nu cumva eu să te mistui pe cale, pentru că tu ești un popor îndărătnic.
4
Și după ce poporul a auzit aceste vești rele, au jelit; și nimeni nu a pus pe el podoabele sale.
5
Pentru că DOMNUL i-a spus lui Moise: Spune copiilor lui Israel: Voi sunteți un popor îndărătnic: dintr-odată mă voi urca în mijlocul tău și te voi mistui; de aceea acum scoate podoabele tale de pe tine, ca să știu ce să îți fac.
6
Și copiii lui Israel și-au scos podoabele lor la muntele Horeb.
7
Și Moise a luat tabernacolul și l-a ridicat în afara taberei, departe de tabără și l-a chemat Tabernacolul întâlnirii. Și s-a întâmplat că oricine căuta pe DOMNUL ieșea afară la tabernacolul întâlnirii, care era în afara taberei.
8
Și s-a întâmplat, după ce Moise a ieșit afară la tabernacol, că tot poporul s-a sculat și fiecare bărbat a stat în picioare la ușa cortului său și s-au uitat după Moise, până ce a intrat în tabernacol.
9
Și s-a întâmplat că, pe când Moise a intrat în tabernacol, coloana de nor a coborât și a stat la ușa tabernacolului și DOMNUL a vorbit cu Moise.
10
Și tot poporul a văzut coloana de nor stând la ușa tabernacolului; și tot poporul s-a ridicat și s-a închinat, fiecare bărbat în ușa cortului său.
11
Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise față în față, așa cum un bărbat vorbește prietenului său. Și el s-a întors din nou în tabără; dar servitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu s-a depărtat de tabernacol.
12
Și Moise a spus DOMNULUI: Vezi, îmi spui: Adu acest popor; și nu mă lași să știu pe cine vei trimite cu mine. Totuși ai spus: Te cunosc pe nume și de asemenea ai găsit har înaintea ochilor mei.
13
Și acum, te rog, dacă am găsit har înaintea ochilor tăi, arată-mi acum calea ta, ca să te cunosc, ca să găsesc har înaintea ochilor tăi; și ai în vedere că această națiune este poporul tău.
14
Și a spus: Prezența mea va merge cu tine și îți voi da odihnă.
15
Iar el i-a spus: Dacă prezența ta nu merge cu mine, nu ne urca de aici.
16
Căci în ce va fi cunoscut aici că eu și poporul tău am găsit har înaintea ochilor tăi? Nu este în aceea că mergi cu noi? Astfel vom fi separați, eu și poporul tău, dintre toate popoarele care sunt pe fața pământului.
17
Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Voi face și lucrul acesta pe care l-ai vorbit, pentru că ai găsit har înaintea ochilor mei și te cunosc pe nume.
18
Iar el a spus: Te implor, arată-mi gloria ta.
19
Iar el a spus: Voi face ca toată bunătatea mea să treacă pe dinaintea ta și voi vesti numele DOMNULUI înaintea ta; și voi avea har fața de cine voi avea har și voi arăta milă cui voi arăta milă.
20
Și a mai spus: Nu poți vedea fața mea, căci niciun om nu mă va vedea și după aceea să trăiască.
21
Și DOMNUL a spus: Iată, este un loc lângă mine și stai în picioare pe stâncă;
22
Și se va întâmpla, în timp ce gloria mea trece pe lângă tine, că te voi pune într-o crăpătură a stâncii și te voi acoperi cu mâna mea în timp ce trec pe lângă tine;
23
Și îmi voi retrage mâna și vei vedea părțile mele din spate, dar fața mea nu se va vedea.
2 Mojžíšova
Capitolo 33
1
I mluvil Hospodin k Mojžíšovi: Jdi, vstup odsud, ty i lid, kterýž jsi vyvedl z země Egyptské do země, kterouž jsem přisáhl Abrahamovi, Izákovi a Jákobovi, řka: Semeni tvému dám ji,
2
(A pošli před tebou anděla, a vyženu Kananea, Amorea, Hetea, Ferezea, Hevea a Jebuzea,)
3
Do země oplývající mlékem a strdí. Neboť sám nevstoupím s tebou, proto že lid tvrdé šíje jsi, abych nezahubil tebe na cestě.
4
A uslyšav lid řeč tuto přezlou, zámutek nesli, aniž vzal kdo okrasy své na sebe.
5
Nebo byl řekl Hospodin Mojžíšovi: Mluv synům Izraelským: Vy jste lid tvrdé šíje; jakž jen jedinou vstoupím mezi vás, zahladím vás. Protož již, slož okrasu svou s sebe, a zvím, co učiniti mám s tebou.
6
I svlékli s sebe synové Izraelští okrasy své u hory Oréb.
7
Mojžíš pak vzav stánek, rozbil jej sobě vně za stany, vzdáliv se od táboru, a nazval jej stánkem úmluvy. Tedy kdokoli hledal Hospodina, ven choditi musil k stánku úmluvy, kterýž byl vně za stany.
8
K tomu také, když vycházel Mojžíš k stánku, povstával všecken lid a stál každý u dveří stanu svého, a hleděli za Mojžíšem, dokudž nevšel do stánku.
9
Bývalo pak toto, že když vcházíval Mojžíš do stánku, sstupoval sloup oblakový, a stával u dveří stánku, a mluvil s Mojžíšem.
10
A všecken lid vida sloup oblakový, an stojí u dveří stánku, povstávali všickni, a klaněli se každý u dveří stanu svého.
11
A mluvíval Hospodin k Mojžíšovi tváří v tvář, tak jako mluví člověk s přítelem svým. Potom navracel se do táboru, ale služebník jeho Jozue, syn Nun, mládenec, neodcházel z stánku.
12
I řekl Mojžíš Hospodinu: Pohleď, ty velíš mi, abych vedl lid tento, a neoznámils mi, koho pošleš se mnou, ještos pravil: Znám tě ze jména, k tomu také nalezl jsi milost přede mnou.
13
Již tedy, jestliže jsem jen nalezl milost před tebou, oznam mi, prosím, cestu svou, abych tě poznal, a abych nalezl milost před tebou; a pohleď, že národ tento jest lid tvůj.
14
I odpověděl: Tvář má předcházeti vás bude, a dámť odpočinutí.
15
I řekl: Nemá-liť předcházeti nás tvář tvá, nevyvozuj nás odsud.
16
Nebo po čem poznáno bude zde, že jsem nalezl milost před tebou, já i lid tvůj? Zdali ne po tom, když půjdeš s námi, a když odděleni budeme, já a lid tvůj, ode všeho lidu, kterýž jest na tváři země?
17
I řekl Hospodin Mojžíšovi: I tu také věc, kterouž jsi pravil, učiním; nebo jsi nalezl milost přede mnou, a znám tě ze jména.
18
Řekl opět: Okažiž mi, prosím, slávu svou.
19
Kterýž odpověděl: Já způsobím to, aby šlo mimo tebe před tváří tvou všecko dobré mé, a zavolám ze jména: Hospodin před tváří tvou. Smiluji se, nad kýmž se smiluji, a slituji se, nad kýmž se slituji.
20
Řekl také: Nebudeš moci viděti tváři mé; neboť neuzří mne člověk, aby živ zůstal.
21
I to řekl Hospodin: Aj, místo u mne, a staneš na skále.
22
A když tudy půjde sláva má, postavím tě v rozsedlině skály, a přikryji tě rukou svou, dokudž nepřejdu.
23
Potom odejmu ruku svou, i uzříš hřbet můj, ale tvář má nebude spatřína.