Confronta
Luca 18
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Luca
Capitolo 18
1
Și le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna și să nu se descurajeze,
2
Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu și pe om nu îl respecta;
3
Și era o văduvă în acea cetate; și a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.
4
Și a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,
5
Totuși, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.
6
Și Domnul a spus: Auziți ce spune judecătorul nedrept.
7
Și nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor lui, care strigă zi și noapte către el, deși rabdă îndelung în ce îi privește?
8
Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credință pe pământ?
9
Și a spus și această parabolă unora care se încredeau în ei înșiși că erau drepți și îi disprețuiau pe ceilalți;
10
Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș.
11
Fariseul a stat în picioare și s-a rugat astfel în el însuși: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, jecmănitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.
12
Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obțin.
13
Și vameșul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.
14
Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălțându-se pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește pe sine însuși, va fi înălțat.
15
Și i-au adus și niște prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
16
Dar Isus i-a chemat și a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.
17
Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.
18
Și un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă?
19
Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.
20
Știi poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău și pe mama ta.
21
Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.
22
Și, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuși îți lipsește un lucru; vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea tezaur în cer; și vino, urmează-mă.
23
Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.
24
Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
25
Fiindcă este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu.
26
Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?
27
Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.
28
Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.
29
Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinți, sau frați, sau soție, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,
30
Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp și în lumea care vine, viață veșnică.
31
Atunci a luat pe cei doisprezece și le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul omului, vor fi împlinite.
32
Fiindcă va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat;
33
Și îl vor biciui și îl vor ucide; și a treia zi va învia.
34
Dar ei nu au înțeles nimic din acestea; și acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au cunoscut acele cuvinte.
35
Și s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb ședea lângă drum, cerșind;
36
Și, auzind mulțimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.
37
Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.
38
Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39
Și cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga și mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.
40
Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; și după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,
41
Spunând: Ce voiești să îți fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.
42
Și Isus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a salvat.
43
Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; și toți oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.
Lukáš
Capitolo 18
1
Pověděl jim také i podobenství, kterak by potřebí bylo vždycky se modliti a neoblevovati,
2
Řka: Byl jeden soudce v městě jednom, kterýž se Boha nebál a člověka nestyděl.
3
Byla pak vdova jedna v témž městě. I přišla k němu, řkuci: Pomsti mne nad protivníkem mým.
4
A on nechtěl za dlouhý čas. Ale potom řekl sám v sobě: Ač se Boha nebojím, a člověka nestydím,
5
Však že mi pokoje nedá tato vdova, pomstím jí, aby naposledy přijduci, neuhaněla mne.
6
I dí Pán: Slyšte, co praví soudce nepravý.
7
A což by pak Bůh nepomstil volených svých, volajících k němu dnem i nocí, ačkoli i prodlévá jim?
8
Pravímť vám, žeť jich brzo pomstí. Ale když přijde Syn člověka, zdaliž nalezne víru na zemi?
9
I řekl také k některým, kteříž v sebe doufali, že by spravedliví byli, jiných sobě za nic nevážíce, podobenství toto:
10
Dva muži vstupovali do chrámu, aby se modlili, jeden farizeus a druhý publikán.
11
Farizeus stoje soukromí, takto se modlil: Bože, děkuji tobě, že nejsem jako jiní lidé, dráči, nespravedliví, cizoložníci, aneb jako i tento publikán.
12
Postím se dvakrát do téhodne, desátky dávám ze všech věcí, kterýmiž vládnu.
13
Publikán pak zdaleka stoje, nechtěl ani očí k nebi pozdvihnouti, ale bil se v prsy své, řka: Bože, buď milostiv mně hříšnému.
14
Pravímť vám: Odšel tento, ospravedlněn jsa, do domu svého, a ne onen. Nebo každý, kdož se povyšuje, bude ponížen; a kdož se ponižuje, bude povýšen.
15
Přinášeli také k němu i nemluvňátka, aby se jich dotýkal. To viděvše učedlníci, přimlouvali jim.
16
Ale Ježíš svolav je, řekl: Nechte dítek, ať jdou ke mně, a nebraňte jim, nebo takovýchť jest království Boží.
17
Amen pravím vám: Kdož by koli nepřijal království Božího jako dítě, nevejdeť do něho.
18
I otázalo se ho jedno kníže, řka: Mistře dobrý, co čině, život věčný obdržím?
19
I řekl jemu Ježíš: Co mne nazýváš dobrým? Žádný není dobrý, než sám toliko Bůh.
20
Však umíš přikázání: Nezcizoložíš, nezabiješ, nepokradeš, nepromluvíš křivého svědectví, cti otce svého i matku svou.
21
On pak řekl: Toho všeho ostříhal jsem od své mladosti.
22
Slyšav to Ježíš, řekl mu: Ještěť se jednoho nedostává. Všecko, což máš, prodej, a rozdej chudým, a budeš míti poklad v nebi, a pojď, následuj mne.
23
On pak uslyšav to, zarmoutil se; byl zajisté bohatý velmi.
24
A viděv jej Ježíš zarmouceného, řekl: Aj, jak nesnadně ti, kdož statky mají, do království Božího vejdou!
25
Snáze jest zajisté velbloudu skrze jehelnou dírku projíti, nežli bohatému vjíti do království Božího.
26
Tedy řekli ti, kteříž to slyšeli: I kdož může spasen býti?
27
A on dí jim: Což jest nemožného u lidí, možné jest u Boha.
28
I řekl Petr: Aj, my opustili jsme všecko, a šli jsme za tebou.
29
On pak řekl jim: Amen pravím vám, že není žádného, kterýž by opustil dům, neb rodiče, neb bratří, neb manželku, nebo dítky, pro království Boží,
30
Aby nevzal v tomto času mnohem více, v budoucím pak věku míti bude život věčný.
31
Tedy pojav Ježíš dvanácte, řekl jim: Aj, vstupujeme do Jeruzaléma, a naplníť se všecko to, což psáno jest skrze Proroky o Synu člověka.
32
Nebo vydán bude pohanům, a bude posmíván, a zlehčen i uplván.
33
A ubičujíce, zamordují jej, ale on třetího dne z mrtvých vstane.
34
Oni pak tomu nic nerozuměli, a bylo slovo to skryto před nimi, aniž věděli, co se pravilo.
35
I stalo se, když se přibližoval k Jericho, slepý jeden seděl podle cesty, žebře.
36
A slyšev zástup pomíjející, otázal se, co by to bylo?
37
I oznámili jemu, že Ježíš Nazaretský tudy jde.
38
I zvolal, řka: Ježíši, synu Davidův, smiluj se nade mnou!
39
A ti, kteříž napřed šli, přimlouvali mu, aby mlčal. Ale on mnohem více volal: Synu Davidův, smiluj se nade mnou!
40
Tedy zastaviv se Ježíš, rozkázal ho k sobě přivésti. A když se přibližoval, otázal se ho,
41
Řka: Co chceš, ať tobě učiním? On pak dí: Pane, ať vidím.
42
A Ježíš řekl jemu: Prohlédni. Víra tvá tě uzdravila.
43
A ihned prohlédl, a šel za ním, velebě Boha. A všecken lid viděv to, vzdal chválu Bohu.