Confronta
1 Corinteni 13
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
1 Corinteni
Capitolo 13
1
Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu am dragoste creștină, devin ca o aramă sunătoare sau un chimval răsunător.
2
Și chiar dacă aș avea dar de profeție și înțeleg toate misterele și toată cunoașterea, și chiar dacă aș avea toată credința încât să mut munții, dar nu am dragoste creștină, nu sunt nimic.
3
Și chiar dacă aș împărți toate averile mele să hrănesc săracii, și chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, dar nu aș avea dragoste creștină, nu mi-ar folosi la nimic.
4
Dragostea creștină este îndelung-răbdătoare și plină de bunătate; dragostea creștină nu invidiază; dragostea creștină nu se laudă, nu se îngâmfă,
5
Nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie repede, nu gândește să facă rău,
6
Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7
Suportă toate, crede toate, speră toate, îndură toate.
8
Dragostea creștină nu se sfârșește niciodată. Dar profeții dacă ar fi, se vor sfârși; limbi dacă ar fi, vor înceta; cunoaștere dacă ar fi, se va duce.
9
Căci cunoaștem în parte și profețim în parte;
10
Dar când vine ce este desăvârșit, atunci ce este în parte va fi desființat.
11
Când eram copil, vorbeam ca un copil, înțelegeam ca un copil, gândeam ca un copil; dar după ce am devenit bărbat, am înlăturat cele copilărești.
12
Căci acum vedem întunecat, ca într-o oglindă; dar atunci față în față; acum știu în parte, dar atunci voi cunoaște așa cum sunt și eu cunoscut.
13
Și acum rămân acestea trei: credință, speranță, dragoste creștină; dar cea mai mare dintre acestea este dragostea creștină.
1 Corinthians
Capitolo 13
1
Though I speak with the tongues of men and of angels, and have not charity, I am become as sounding brass, or a tinkling cymbal.
2
And though I have the gift of prophecy, and understand all mysteries, and all knowledge; and though I have all faith, so that I could remove mountains, and have not charity, I am nothing.
3
And though I bestow all my goods to feed the poor, and though I give my body to be burned, and have not charity, it profiteth me nothing.
4
Charity suffereth long, and is kind; charity envieth not; charity vaunteth not itself, is not puffed up,
5
Doth not behave itself unseemly, seeketh not her own, is not easily provoked, thinketh no evil;
6
Rejoiceth not in iniquity, but rejoiceth in the truth;
7
Beareth all things, believeth all things, hopeth all things, endureth all things.
8
Charity never faileth: but whether there be prophecies, they shall fail; whether there be tongues, they shall cease; whether there be knowledge, it shall vanish away.
9
For we know in part, and we prophesy in part.
10
But when that which is perfect is come, then that which is in part shall be done away.
11
When I was a child, I spake as a child, I understood as a child, I thought as a child: but when I became a man, I put away childish things.
12
For now we see through a glass, darkly; but then face to face: now I know in part; but then shall I know even as also I am known.
13
And now abideth faith, hope, charity, these three; but the greatest of these is charity.