Confronta
1 Corinteni 15
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
1 Corinteni
Capitolo 15
1
Mai mult, fraților, vă fac cunoscut evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care ați și primit-o, în care și stați;
2
Prin care și sunteți salvați, dacă rețineți aceste cuvinte predicate, dacă nu cumva ați crezut în zadar.
3
Fiindcă v-am dat întâi ce am primit și eu, cum Cristos a murit pentru păcatele noastre conform scripturilor,
4
Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, conform scripturilor,
5
Și că a fost văzut de Chifa, apoi de cei doisprezece.
6
După aceea a fost văzut de peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți rămân până acum, iar unii au și adormit.
7
După aceea a fost văzut de Iacov, apoi de toți apostolii.
8
Și la urma tuturor, ca unul născut la timp nepotrivit, a fost văzut și de mine.
9
Fiindcă dintre apostoli cel mai neînsemnat sunt eu, care nu sunt demn să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu.
10
Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul lui dăruit mie nu a fost în zadar, ci am muncit mult mai mult decât ei toți; totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care a fost cu mine.
11
Așadar, fie eu, fie ei, astfel predicăm și astfel ați crezut.
12
Dar dacă Cristos este predicat că a înviat dintre morți, cum spun unii dintre voi că nu este înviere a morților?
13
Dar dacă nu este înviere a morților, atunci Cristos nu a fost înviat.
14
Și dacă Cristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este deșartă și credința voastră de asemenea deșartă.
15
Și, într-adevăr, suntem găsiți martori falși ai lui Dumnezeu, pentru că am adus mărturie despre Dumnezeu că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, dacă așa este că morții nu învie.
16
Căci dacă morții nu învie, atunci Cristos nu a fost înviat.
17
Și dacă nu a fost înviat Cristos, credința voastră este deșartă; voi sunteți încă în păcatele voastre.
18
Atunci și cei ce au adormit în Cristos sunt pierduți.
19
Dacă doar pentru această viață avem speranță în Cristos, suntem cei mai mizerabili dintre toți oamenii.
20
Dar acum, Cristos a fost înviat dintre morți și a devenit primele roade ale celor ce au adormit.
21
Fiindcă întrucât prin om a venit moartea, prin om a venit și învierea morților.
22
Fiindcă așa cum în Adam toți mor, tot astfel, în Cristos toți vor fi înviați.
23
Dar fiecare la rândul lui; Cristos primele roade, apoi cei ai lui Cristos la venirea lui.
24
Atunci va fi venit sfârșitul, când el va fi dat împărăția în mâna lui Dumnezeu, adică Tatălui; când va fi desființat fiecare domnie și fiecare autoritate și putere.
25
Fiindcă el trebuie să domnească până va pune pe toți dușmanii sub picioarele sale.
26
Ultimul dușman nimicit va fi moartea.
27
Fiindcă a supus toate sub picioarele lui. Dar când spune că toate i-au fost supuse, este evident că el, care a supus toate, este exceptat.
28
Și când toate îi vor fi supuse, atunci și Fiul însuși va fi supus celui ce a supus toate sub el, pentru ca Dumnezeu să fie toate în toți.
29
Altfel, ce vor face cei botezați pentru cei morți, dacă morții nu învie nicidecum? De ce sunt botezați atunci pentru cei morți?
30
Și de ce suntem noi în pericol în fiecare oră?
31
Vă avertizez, referitor la bucuria voastră pe care și eu o am în Cristos Isus, Domnul nostru, că mor zilnic.
32
Dacă în felul oamenilor m-am luptat cu fiarele în Efes, care îmi este folosul, dacă nu învie morții? Să mâncăm și să bem, fiindcă mâine murim.
33
Nu vă amăgiți: Vorbirile rele strică obiceiurile bune.
34
Treziți-vă la dreptate și nu păcătuiți! Fiindcă unii nu au cunoașterea despre Dumnezeu; spre rușinea voastră o spun.
35
Dar va spune cineva: Cum sunt morții înviați? Și cu ce trup vin?
36
Prostule! Ce semeni tu nu primește viață dacă nu moare,
37
Și ce semeni, nu semeni acel trup care va fi, ci grăuntele gol, fie de grâu, fie de altă sămânță,
38
Dar Dumnezeu îi dă trup așa cum a dorit; și fiecărei semințe propriul ei trup.
39
Nu toată carnea este aceeași carne; ci este o carne a oamenilor și altă carne a animalelor; și alta a peștilor și alta a păsărilor.
40
De asemenea sunt trupuri cerești și trupuri pământești; dar una este gloria celor cerești și alta a celor pământești.
41
Este o glorie a soarelui și o altă glorie a lunii și o altă glorie a stelelor, fiindcă o stea diferă de altă stea în glorie.
42
Astfel este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și este înviat în neputrezire;
43
Este semănat în dezonoare, este înviat în glorie; este semănat în slăbiciune, este înviat în putere;
44
Este semănat trup natural, este înviat trup spiritual. Există trup natural și există trup spiritual.
45
Astfel și este scris: Primul om, Adam, a fost făcut un suflet viu; ultimul Adam a fost făcut un duh dătător de viață.
46
Totuși, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea, spiritual.
47
Primul om este din pământ, pământesc; al doilea om este Domnul din cer.
48
Ca cel pământesc, tot astfel sunt și cei pământești; și ca cel ceresc, tot astfel sunt și cei cerești.
49
Și așa cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul celui ceresc.
50
Și aceasta spun, fraților, că nu pot carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu; nici putrezirea nu moștenește neputrezirea.
51
Iată, vă spun un mister: Nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați,
52
Într-un moment, într-o clipeală de ochi, la ultima trâmbiță; fiindcă trâmbița va suna și morții vor fi înviați nepieritori, și noi vom fi schimbați.
53
Fiindcă această putrezire trebuie să se îmbrace cu neputrezire, și acest muritor să se îmbrace cu nemurire.
54
Astfel, când această putrezire se va fi îmbrăcat cu neputrezire, și acest muritor se va fi îmbrăcat cu nemurire, atunci va fi împlinit cuvântul scris: Moartea este înghițită în victorie.
55
Moarte, unde este boldul tău? Mormântule, unde este victoria ta?
56
Și boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este legea.
57
Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos!
58
De aceea, frații mei preaiubiți, fiți neclintiți, de nemișcat, abundând totdeauna în lucrarea Domnului, știind că munca voastră în Domnul nu este în zadar.
1 Corinthians
Capitolo 15
1
Moreover, brethren, I declare unto you the gospel which I preached unto you, which also ye have received, and wherein ye stand;
2
By which also ye are saved, if ye keep in memory what I preached unto you, unless ye have believed in vain.
3
For I delivered unto you first of all that which I also received, how that Christ died for our sins according to the scriptures;
4
And that he was buried, and that he rose again the third day according to the scriptures:
5
And that he was seen of Cephas, then of the twelve:
6
After that, he was seen of above five hundred brethren at once; of whom the greater part remain unto this present, but some are fallen asleep.
7
After that, he was seen of James; then of all the apostles.
8
And last of all he was seen of me also, as of one born out of due time.
9
For I am the least of the apostles, that am not meet to be called an apostle, because I persecuted the church of God.
10
But by the grace of God I am what I am: and his grace which was bestowed upon me was not in vain; but I laboured more abundantly than they all: yet not I, but the grace of God which was with me.
11
Therefore whether it were I or they, so we preach, and so ye believed.
12
Now if Christ be preached that he rose from the dead, how say some among you that there is no resurrection of the dead?
13
But if there be no resurrection of the dead, then is Christ not risen:
14
And if Christ be not risen, then is our preaching vain, and your faith is also vain.
15
Yea, and we are found false witnesses of God; because we have testified of God that he raised up Christ: whom he raised not up, if so be that the dead rise not.
16
For if the dead rise not, then is not Christ raised:
17
And if Christ be not raised, your faith is vain; ye are yet in your sins.
18
Then they also which are fallen asleep in Christ are perished.
19
If in this life only we have hope in Christ, we are of all men most miserable.
20
But now is Christ risen from the dead, and become the firstfruits of them that slept.
21
For since by man came death, by man came also the resurrection of the dead.
22
For as in Adam all die, even so in Christ shall all be made alive.
23
But every man in his own order: Christ the firstfruits; afterward they that are Christ’s at his coming.
24
Then cometh the end, when he shall have delivered up the kingdom to God, even the Father; when he shall have put down all rule and all authority and power.
25
For he must reign, till he hath put all enemies under his feet.
26
The last enemy that shall be destroyed is death.
27
For he hath put all things under his feet. But when he saith all things are put under him, it is manifest that he is excepted, which did put all things under him.
28
And when all things shall be subdued unto him, then shall the Son also himself be subject unto him that put all things under him, that God may be all in all.
29
Else what shall they do which are baptized for the dead, if the dead rise not at all? why are they then baptized for the dead?
30
And why stand we in jeopardy every hour?
31
I protest by your rejoicing which I have in Christ Jesus our Lord, I die daily.
32
If after the manner of men I have fought with beasts at Ephesus, what advantageth it me, if the dead rise not? let us eat and drink; for to morrow we die.
33
Be not deceived: evil communications corrupt good manners.
34
Awake to righteousness, and sin not; for some have not the knowledge of God: I speak this to your shame.
35
But some man will say, How are the dead raised up? and with what body do they come?
36
Thou fool, that which thou sowest is not quickened, except it die:
37
And that which thou sowest, thou sowest not that body that shall be, but bare grain, it may chance of wheat, or of some other grain:
38
But God giveth it a body as it hath pleased him, and to every seed his own body.
39
All flesh is not the same flesh: but there is one kind of flesh of men, another flesh of beasts, another of fishes, and another of birds.
40
There are also celestial bodies, and bodies terrestrial: but the glory of the celestial is one, and the glory of the terrestrial is another.
41
There is one glory of the sun, and another glory of the moon, and another glory of the stars: for one star differeth from another star in glory.
42
So also is the resurrection of the dead. It is sown in corruption; it is raised in incorruption:
43
It is sown in dishonour; it is raised in glory: it is sown in weakness; it is raised in power:
44
It is sown a natural body; it is raised a spiritual body. There is a natural body, and there is a spiritual body.
45
And so it is written, The first man Adam was made a living soul; the last Adam was made a quickening spirit.
46
Howbeit that was not first which is spiritual, but that which is natural; and afterward that which is spiritual.
47
The first man is of the earth, earthy: the second man is the Lord from heaven.
48
As is the earthy, such are they also that are earthy: and as is the heavenly, such are they also that are heavenly.
49
And as we have borne the image of the earthy, we shall also bear the image of the heavenly.
50
Now this I say, brethren, that flesh and blood cannot inherit the kingdom of God; neither doth corruption inherit incorruption.
51
Behold, I shew you a mystery; We shall not all sleep, but we shall all be changed,
52
In a moment, in the twinkling of an eye, at the last trump: for the trumpet shall sound, and the dead shall be raised incorruptible, and we shall be changed.
53
For this corruptible must put on incorruption, and this mortal must put on immortality.
54
So when this corruptible shall have put on incorruption, and this mortal shall have put on immortality, then shall be brought to pass the saying that is written, Death is swallowed up in victory.
55
O death, where is thy sting? O grave, where is thy victory?
56
The sting of death is sin; and the strength of sin is the law.
57
But thanks be to God, which giveth us the victory through our Lord Jesus Christ.
58
Therefore, my beloved brethren, be ye stedfast, unmoveable, always abounding in the work of the Lord, forasmuch as ye know that your labour is not in vain in the Lord.