Confronta
1 Corinteni 7
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
1 Corinteni
Capitolo 7
1
Și despre cele ce mi-ați scris: este bine pentru om să nu se atingă de femeie.
2
Totuși, ca să evite curvia, fiecare bărbat să aibă soția lui, și fiecare femeie să aibă propriul ei soț.
3
Soțul să dea soției bunăvoința datorată; și tot așa și soția, soțului.
4
Soția nu are putere asupra propriului ei trup, ci soțul; și la fel, nici soțul nu are putere asupra propriului său trup, ci soția.
5
Să nu vă privați unul de celălalt, decât doar prin înțelegere pentru un timp, ca să vă dăruiți postului și rugăciunii; și să vă împreunați din nou ca nu cumva să vă ispitească Satan din cauza lipsei voastre de autocontrol.
6
Dar spun aceasta prin permisiune, nu prin poruncă.
7
Fiindcă aș dori ca toți oamenii să fie întocmai ca mine. Dar fiecare are propriul lui dar din Dumnezeu, unul într-un fel, și altul altfel.
8
De aceea le spun celor necăsătoriți și văduvelor: Este bine pentru ei dacă rămân întocmai ca mine.
9
Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; fiindcă este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10
Iar celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soția să nu se despartă de soț.
11
Dar chiar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei; și soțul să nu divorțeze de soția lui.
12
Dar celorlalți le spun eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soție ce nu crede, și ea se mulțumește să locuiască cu el, să nu divorțeze de ea;
13
Și femeia care are un soț ce nu crede, și el se mulțumește să locuiască cu ea, să nu îl părăsească.
14
Fiindcă soțul care nu crede este sfințit prin soție, și soția care nu crede este sfințită prin soț; altfel, copiii voștri sunt necurați; dar acum sunt sfinți.
15
Dar dacă cel ce nu crede se desparte, să se despartă. Un frate sau o soră nu este în robie în astfel de cazuri, dar Dumnezeu ne-a chemat la pace.
16
Fiindcă ce știi tu, soție, dacă îți vei salva soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă îți vei salva soția?
17
Totuși, așa cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia, așa cum Domnul a chemat pe fiecare, așa să umble. Și așa rânduiesc în toate bisericile.
18
Este cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. Este cineva chemat în necircumcizie? Să nu se circumcidă.
19
Circumcizia nu este nimic, și necircumcizia nu este nimic, ci ținerea poruncilor lui Dumnezeu.
20
Fiecare să rămână în aceeași chemare în care a fost chemat.
21
Ești chemat, să fii rob? Nu te neliniști de aceasta; dar dacă poți fi făcut liber, mai degrabă folosește-te de aceasta.
22
Fiindcă cel ce este chemat în Domnul, să fie rob, este un eliberat al Domnului; tot așa și cel ce este chemat, să fie liber, este rob al lui Cristos.
23
Voi sunteți cumpărați cu un preț; nu vă faceți robi ai oamenilor.
24
Fiecare, fraților, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână cu Dumnezeu.
25
Cât despre fecioare și feciori, nu am poruncă de la Domnul; totuși îmi dau sfatul, ca unul ce am obținut milă de la Domnul să fiu credincios.
26
De aceea presupun că aceasta este bine, din cauza strâmtorării prezente, spun că este bine pentru om să fie așa.
27
Ești legat de soție? Nu căuta să fii dezlegat. Ești dezlegat de soție? Nu căuta soție.
28
Dar și dacă te căsătorești, nu ai păcătuit; și dacă fecioara se căsătorește, nu a păcătuit. Totuși astfel de oameni vor avea necaz în carne; dar eu vă cruț.
29
Dar spun aceasta, fraților, timpul este scurt; rămâne ca și cei ce au soții să fie ca și cum nu ar avea;
30
Și cei ce plâng, ca și cum nu ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum nu ar stăpâni;
31
Și cei ce folosesc această lume, ca și cum nu ar abuza de ea; fiindcă înfățișarea acestei lumi trece.
32
Dar aș dori ca voi să fiți fără grijă. Cel necăsătorit se îngrijește de lucrurile care aparțin Domnului, cum să placă Domnului;
33
Dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției.
34
Tot așa între soție și fecioară este diferență. Cea necăsătorită se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă deopotrivă în trup și în duh; dar cea căsătorită se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soțului.
35
Iar aceasta o spun spre folosul vostru; nu ca să arunc un laț asupra voastră, ci pentru ceea ce este frumos și ca să serviți Domnului fără distragere.
36
Dar dacă cineva gândește că se poartă necuvenit față de fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei ei și nevoia o cere, să facă ce voiește, nu păcătuiește, să se căsătorească.
37
Totuși, cel ce stă neclintit în inima lui, neavând constrângere, și are putere peste propria lui voință și a hotărât astfel în inima lui că își va păstra fecioara, bine face.
38
Astfel, cel ce dă în căsătorie bine face, iar cel ce nu dă în căsătorie mai bine face.
39
Soția este legată prin lege cât timp trăiește soțul ei; dar dacă soțul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine voiește, numai în Domnul.
40
Dar după sfatul meu, este mai fericită dacă rămâne așa; și gândesc că și eu am Duhul lui Dumnezeu.
1 Corinthians
Capitolo 7
1
Now concerning the things whereof ye wrote unto me: It is good for a man not to touch a woman.
2
Nevertheless, to avoid fornication, let every man have his own wife, and let every woman have her own husband.
3
Let the husband render unto the wife due benevolence: and likewise also the wife unto the husband.
4
The wife hath not power of her own body, but the husband: and likewise also the husband hath not power of his own body, but the wife.
5
Defraud ye not one the other, except it be with consent for a time, that ye may give yourselves to fasting and prayer; and come together again, that Satan tempt you not for your incontinency.
6
But I speak this by permission, and not of commandment.
7
For I would that all men were even as I myself. But every man hath his proper gift of God, one after this manner, and another after that.
8
I say therefore to the unmarried and widows, It is good for them if they abide even as I.
9
But if they cannot contain, let them marry: for it is better to marry than to burn.
10
And unto the married I command, yet not I, but the Lord, Let not the wife depart from her husband:
11
But and if she depart, let her remain unmarried, or be reconciled to her husband: and let not the husband put away his wife.
12
But to the rest speak I, not the Lord: If any brother hath a wife that believeth not, and she be pleased to dwell with him, let him not put her away.
13
And the woman which hath an husband that believeth not, and if he be pleased to dwell with her, let her not leave him.
14
For the unbelieving husband is sanctified by the wife, and the unbelieving wife is sanctified by the husband: else were your children unclean; but now are they holy.
15
But if the unbelieving depart, let him depart. A brother or a sister is not under bondage in such cases: but God hath called us to peace.
16
For what knowest thou, O wife, whether thou shalt save thy husband? or how knowest thou, O man, whether thou shalt save thy wife?
17
But as God hath distributed to every man, as the Lord hath called every one, so let him walk. And so ordain I in all churches.
18
Is any man called being circumcised? let him not become uncircumcised. Is any called in uncircumcision? let him not be circumcised.
19
Circumcision is nothing, and uncircumcision is nothing, but the keeping of the commandments of God.
20
Let every man abide in the same calling wherein he was called.
21
Art thou called being a servant? care not for it: but if thou mayest be made free, use it rather.
22
For he that is called in the Lord, being a servant, is the Lord’s freeman: likewise also he that is called, being free, is Christ’s servant.
23
Ye are bought with a price; be not ye the servants of men.
24
Brethren, let every man, wherein he is called, therein abide with God.
25
Now concerning virgins I have no commandment of the Lord: yet I give my judgment, as one that hath obtained mercy of the Lord to be faithful.
26
I suppose therefore that this is good for the present distress, I say, that it is good for a man so to be.
27
Art thou bound unto a wife? seek not to be loosed. Art thou loosed from a wife? seek not a wife.
28
But and if thou marry, thou hast not sinned; and if a virgin marry, she hath not sinned. Nevertheless such shall have trouble in the flesh: but I spare you.
29
But this I say, brethren, the time is short: it remaineth, that both they that have wives be as though they had none;
30
And they that weep, as though they wept not; and they that rejoice, as though they rejoiced not; and they that buy, as though they possessed not;
31
And they that use this world, as not abusing it: for the fashion of this world passeth away.
32
But I would have you without carefulness. He that is unmarried careth for the things that belong to the Lord, how he may please the Lord:
33
But he that is married careth for the things that are of the world, how he may please his wife.
34
There is difference also between a wife and a virgin. The unmarried woman careth for the things of the Lord, that she may be holy both in body and in spirit: but she that is married careth for the things of the world, how she may please her husband.
35
And this I speak for your own profit; not that I may cast a snare upon you, but for that which is comely, and that ye may attend upon the Lord without distraction.
36
But if any man think that he behaveth himself uncomely toward his virgin, if she pass the flower of her age, and need so require, let him do what he will, he sinneth not: let them marry.
37
Nevertheless he that standeth stedfast in his heart, having no necessity, but hath power over his own will, and hath so decreed in his heart that he will keep his virgin, doeth well.
38
So then he that giveth her in marriage doeth well; but he that giveth her not in marriage doeth better.
39
The wife is bound by the law as long as her husband liveth; but if her husband be dead, she is at liberty to be married to whom she will; only in the Lord.
40
But she is happier if she so abide, after my judgment: and I think also that I have the Spirit of God.