Confronta
Apocolipsa 10
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Apocolipsa
Capitolo 10
1
Și am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, îmbrăcat cu un nor; și avea un curcubeu peste capul lui și fața lui era ca soarele și picioarele lui ca niște stâlpi de foc;
2
Și avea în mâna sa o cărticică deschisă; și și-a pus piciorul drept pe mare și stângul pe pământ,
3
Și a strigat cu voce tare, precum rage un leu; și când a strigat el, cele șapte tunete au rostit cu vocile lor.
4
Și când cele șapte tunete au rostit cu vocile lor, eram gata să scriu; și am auzit o voce din cer, spunându-mi: Sigilează lucrurile pe care cele șapte tunete le-au rostit și nu scrie acestea.
5
Și îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer,
6
Și a jurat pe cel ce trăiește pentru totdeauna și întotdeauna, care a creat cerul și lucrurile care sunt în el, și pământul și lucrurile care sunt pe el, și marea și lucrurile care sunt în ea, că timp nu va mai fi;
7
Ci în zilele vocii celui de al șaptelea înger, când va începe să trâmbițeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu, așa cum a făcut el cunoscut robilor săi, profeții.
8
Și vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu mine și a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ.
9
Și m-am dus spre înger și i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el mi-a spus: Ia-o și mănânc-o; și ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
10
Și am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o; și în gura mea a fost dulce ca mierea; și imediat ce am mâncat-o pântecele mi s-a amărât.
11
Și el mi-a spus: Tu trebuie să profețești din nou înaintea multor popoare și națiuni și limbi și împărați.
Revelation
Capitolo 10
1
And I saw another mighty angel come down from heaven, clothed with a cloud: and a rainbow was upon his head, and his face was as it were the sun, and his feet as pillars of fire:
2
And he had in his hand a little book open: and he set his right foot upon the sea, and his left foot on the earth,
3
And cried with a loud voice, as when a lion roareth: and when he had cried, seven thunders uttered their voices.
4
And when the seven thunders had uttered their voices, I was about to write: and I heard a voice from heaven saying unto me, Seal up those things which the seven thunders uttered, and write them not.
5
And the angel which I saw stand upon the sea and upon the earth lifted up his hand to heaven,
6
And sware by him that liveth for ever and ever, who created heaven, and the things that therein are, and the earth, and the things that therein are, and the sea, and the things which are therein, that there should be time no longer:
7
But in the days of the voice of the seventh angel, when he shall begin to sound, the mystery of God should be finished, as he hath declared to his servants the prophets.
8
And the voice which I heard from heaven spake unto me again, and said, Go and take the little book which is open in the hand of the angel which standeth upon the sea and upon the earth.
9
And I went unto the angel, and said unto him, Give me the little book. And he said unto me, Take it, and eat it up; and it shall make thy belly bitter, but it shall be in thy mouth sweet as honey.
10
And I took the little book out of the angel’s hand, and ate it up; and it was in my mouth sweet as honey: and as soon as I had eaten it, my belly was bitter.
11
And he said unto me, Thou must prophesy again before many peoples, and nations, and tongues, and kings.