Confronta
Cântarea lui Solomon 4
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Cântarea lui Solomon
Capitolo 4
1
Iată, tu eşti frumoasă, iubita mea; iată, tu eşti frumoasă; tu ai ochii porumbiţei între şuviţele tale; părul tău este ca o turmă de capre, care se arată din muntele Galaad.
2
Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, venite de la scăldare, toate cu miei gemeni şi niciuna nu este stearpă între ele.
3
Buzele tale sunt ca o aţă de stacojiu şi vorbirea ta frumoasă; tâmplele tale sunt ca o bucată de rodie între şuviţele tale.
4
Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit pentru a fi casa de arme, în care atârnă o mie de paveze, toate scuturi de războinici.
5
Cei doi sâni ai tăi, ca două căprioare tinere ce sunt gemene, ce pasc printre crini.
6
Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, mă voi duce la muntele de mir şi la dealul de tămâie.
7
Tu toată eşti frumoasă, iubita mea; nu este pată în tine.
8
Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban; priveşte din vârful Amanei, din vârful Şenirului şi Hermonului, din vizuinile leilor, din munţii leoparzilor.
9
Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso; mi-ai răpit inima cu unul din ochii tăi, cu un lănţişor al gâtului tău.
10
Cât de frumoasă este iubirea ta, sora mea, mireaso! Cu cât mai bună este dragostea ta decât vinul! Şi mirosul miresmelor tale decât toate mirodeniile!
11
Buzele tale, mireaso, picură precum fagurele; miere şi lapte sunt sub limba ta; şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12
O grădină îngrădită este sora mea, mireasa mea, un izvor închis, o fântână sigilată.
13
Lăstarii tăi sunt o livadă de rodii, cu fructe plăcute; camfor, cu nard,
14
Nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu toţi copacii de tămâie, mir şi aloe, cu toate mirodeniile cele mai alese;
15
O fântână a grădinilor, un izvor al apelor vii şi pâraie din Liban.
16
Trezeşte-te, vântule de nord; şi vino, sudule; suflă peste grădina mea, ca mirodeniile ei să curgă. Să vină preaiubitul meu în grădina lui şi să mănânce roadele ei plăcute.
Song of Solomon
Capitolo 4
1
Behold, thou art fair, my love; behold, thou art fair; thou hast doves’ eyes within thy locks: thy hair is as a flock of goats, that appear from mount Gilead.
2
Thy teeth are like a flock of sheep that are even shorn, which came up from the washing; whereof every one bear twins, and none is barren among them.
3
Thy lips are like a thread of scarlet, and thy speech is comely: thy temples are like a piece of a pomegranate within thy locks.
4
Thy neck is like the tower of David builded for an armoury, whereon there hang a thousand bucklers, all shields of mighty men.
5
Thy two breasts are like two young roes that are twins, which feed among the lilies.
6
Until the day break, and the shadows flee away, I will get me to the mountain of myrrh, and to the hill of frankincense.
7
Thou art all fair, my love; there is no spot in thee.
8
¶ Come with me from Lebanon, my spouse, with me from Lebanon: look from the top of Amana, from the top of Shenir and Hermon, from the lions’ dens, from the mountains of the leopards.
9
Thou hast ravished my heart, my sister, my spouse; thou hast ravished my heart with one of thine eyes, with one chain of thy neck.
10
How fair is thy love, my sister, my spouse! how much better is thy love than wine! and the smell of thine ointments than all spices!
11
Thy lips, O my spouse, drop as the honeycomb: honey and milk are under thy tongue; and the smell of thy garments is like the smell of Lebanon.
12
A garden inclosed is my sister, my spouse; a spring shut up, a fountain sealed.
13
Thy plants are an orchard of pomegranates, with pleasant fruits; camphire, with spikenard,
14
Spikenard and saffron; calamus and cinnamon, with all trees of frankincense; myrrh and aloes, with all the chief spices:
15
A fountain of gardens, a well of living waters, and streams from Lebanon.
16
¶ Awake, O north wind; and come, thou south; blow upon my garden, that the spices thereof may flow out. Let my beloved come into his garden, and eat his pleasant fruits.