Confronta
Ezechiel 24
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Ezechiel
Capitolo 24
1
Și în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2
Fiu al omului, scrie-ți numele zilei, al acestei zile: împăratul Babilonului se îndreaptă împotriva Ierusalimului în această zi.
3
Și rostește o parabolă casei răzvrătite și spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pune o oală, pune-o și de asemenea toarnă apă în ea;
4
Adună bucățile ei în ea, fiecare bucată bună, coapsa și umărul; umple-o cu oase alese.
5
Ia pe cele mai alese din turmă și arde de asemenea oasele sub ea și fă-o să fiarbă bine și lasă oasele ei să clocotească în ea.
6
De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vai cetății sângeroase, vai de oala a cărei depunere este în ea și a cărei depunere nu a ieșit din ea! Scoateți-o bucată cu bucată; să nu cadă niciun sorț pe ea.
7
Pentru că sângele ei este în mijlocul ei: ea l-a pus pe vârful unei stânci; nu l-a turnat pe pământ pentru a-l acoperi cu țărână;
8
Ca să facă să vină furia pentru a se răzbuna; eu am pus sângele ei pe vârful unei stânci, ca să nu fie acoperit.
9
De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vai cetății sângeroase! Eu, chiar eu voi mări grămada pentru foc.
10
Îngrămădește lemne, aprinde focul, mistuie carnea și înmiresmeaz-o bine și lasă oasele să fie arse.
11
Apoi pune-o goală pe cărbunii ei, ca arama ei să fie fierbinte și să ardă și ca murdăria ei să fie topită în ea, ca depunerea ei să fie mistuită.
12
Ea s-a ostenit cu minciuni și depunerea ei mare nu a ieșit din ea; depunerea ei va fi în foc.
13
În murdăria ta este desfrânare; deoarece eu te-am curățit și tu nu ai fost curățată, nu vei mai fi curățată de murdăria ta, până nu îmi voi fi făcut furia mea să se odihnească asupra ta.
14
Eu DOMNUL am vorbit aceasta: se va întâmpla și eu o voi face; nu mă voi întoarce, nici nu voi cruța, nici nu mă voi pocăi; conform cu căile tale și conform cu facerile tale, te vor judeca ei, spune Domnul DUMNEZEU.
15
De asemenea cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
16
Fiu al omului, iată, eu iau de la tine dorința ochilor tăi cu o lovitură; totuși să nu jelești nici să nu plângi, nici să nu îți curgă lacrimile.
17
Abține-te să plângi, să nu jelești pentru morți, leagă-ți tiara capului tău pe tine și pune-ți sandalele în picioare și nu îți acoperi buzele și nu mânca pâinea oamenilor.
18
Astfel am vorbit poporului dimineața; și seara soția mea a murit; iar eu am făcut dimineața precum mi se poruncise.
19
Și poporul mi-a spus: Nu ne vei spune ce sunt aceste lucruri pentru noi, pe care astfel le faci?
20
Atunci le-am răspuns: Cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
21
Vorbește casei lui Israel: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi spurca sanctuarul meu, maiestatea puterii voastre, dorința ochilor voștri și pe aceea de care se îndură sufletul vostru; și fiii voștri și fiicele voastre, pe care i-ați lăsat vor cădea prin sabie.
22
Și veți face precum eu am făcut: nu vă veți acoperi buzele, nici nu veți mânca pâinea oamenilor.
23
Și tiarele voastre vor fi pe capetele voastre și sandalele voastre în picioarele voastre; nu veți jeli nici nu veți plânge; ci veți lâncezi pentru nelegiuirile voastre și veți jeli unul față de altul.
24
Astfel Ezechiel este un semn pentru voi: conform cu toate câte el a făcut veți face voi; și când acest lucru va veni, veți cunoaște că eu sunt Domnul DUMNEZEU.
25
De asemenea, tu, fiu al omului, nu se va întâmpla aceasta în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria gloriei lor, dorința ochilor lor și spre ce își îndreaptă mințile, pe fiii lor și pe fiicele lor,
26
Că cel care scapă în acea zi va veni la tine, pentru a te face să auzi aceasta cu urechile tale?
27
În acea zi gura ta va fi deschisă spre cel scăpat și vei vorbi și nu vei mai fi mut; și vei fi un semn pentru ei; iar ei vor cunoaște că eu sunt DOMNUL.
Ezekiel
Capitolo 24
1
Again in the ninth year, in the tenth month, in the tenth day of the month, the word of the LORD came unto me, saying,
2
Son of man, write thee the name of the day, even of this same day: the king of Babylon set himself against Jerusalem this same day.
3
And utter a parable unto the rebellious house, and say unto them, Thus saith the Lord GOD; Set on a pot, set it on, and also pour water into it:
4
Gather the pieces thereof into it, even every good piece, the thigh, and the shoulder; fill it with the choice bones.
5
Take the choice of the flock, and burn also the bones under it, and make it boil well, and let them seethe the bones of it therein.
6
¶ Wherefore thus saith the Lord GOD; Woe to the bloody city, to the pot whose scum is therein, and whose scum is not gone out of it! bring it out piece by piece; let no lot fall upon it.
7
For her blood is in the midst of her; she set it upon the top of a rock; she poured it not upon the ground, to cover it with dust;
8
That it might cause fury to come up to take vengeance; I have set her blood upon the top of a rock, that it should not be covered.
9
Therefore thus saith the Lord GOD; Woe to the bloody city! I will even make the pile for fire great.
10
Heap on wood, kindle the fire, consume the flesh, and spice it well, and let the bones be burned.
11
Then set it empty upon the coals thereof, that the brass of it may be hot, and may burn, and that the filthiness of it may be molten in it, that the scum of it may be consumed.
12
She hath wearied herself with lies, and her great scum went not forth out of her: her scum shall be in the fire.
13
In thy filthiness is lewdness: because I have purged thee, and thou wast not purged, thou shalt not be purged from thy filthiness any more, till I have caused my fury to rest upon thee.
14
I the LORD have spoken it: it shall come to pass, and I will do it; I will not go back, neither will I spare, neither will I repent; according to thy ways, and according to thy doings, shall they judge thee, saith the Lord GOD.
15
¶ Also the word of the LORD came unto me, saying,
16
Son of man, behold, I take away from thee the desire of thine eyes with a stroke: yet neither shalt thou mourn nor weep, neither shall thy tears run down.
17
Forbear to cry, make no mourning for the dead, bind the tire of thine head upon thee, and put on thy shoes upon thy feet, and cover not thy lips, and eat not the bread of men.
18
So I spake unto the people in the morning: and at even my wife died; and I did in the morning as I was commanded.
19
¶ And the people said unto me, Wilt thou not tell us what these things are to us, that thou doest so?
20
Then I answered them, The word of the LORD came unto me, saying,
21
Speak unto the house of Israel, Thus saith the Lord GOD; Behold, I will profane my sanctuary, the excellency of your strength, the desire of your eyes, and that which your soul pitieth; and your sons and your daughters whom ye have left shall fall by the sword.
22
And ye shall do as I have done: ye shall not cover your lips, nor eat the bread of men.
23
And your tires shall be upon your heads, and your shoes upon your feet: ye shall not mourn nor weep; but ye shall pine away for your iniquities, and mourn one toward another.
24
Thus Ezekiel is unto you a sign: according to all that he hath done shall ye do: and when this cometh, ye shall know that I am the Lord GOD.
25
Also, thou son of man, shall it not be in the day when I take from them their strength, the joy of their glory, the desire of their eyes, and that whereupon they set their minds, their sons and their daughters,
26
That he that escapeth in that day shall come unto thee, to cause thee to hear it with thine ears?
27
In that day shall thy mouth be opened to him which is escaped, and thou shalt speak, and be no more dumb: and thou shalt be a sign unto them; and they shall know that I am the LORD.