Confronta
Ezechiel 8
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Ezechiel
Capitolo 8
1
Și s-a întâmplat în anul al șaselea, în luna a șasea, în a cincea zi a lunii, pe când ședeam în casa mea și bătrânii lui Iuda ședeau înaintea mea, că mâna Domnului DUMNEZEU a căzut acolo peste mine.
2
Atunci am privit și iată, o asemănare ca înfățișarea focului; de la înfățișarea coapselor lui drept în jos, foc; și de la coapsele lui drept în sus, ca înfățișarea unei străluciri, asemenea culorii chihlimbarului.
3
Și el a întins forma unei mâini și m-a luat de o șuviță a capului meu; și duhul m-a ridicat între pământ și cer și m-a adus în viziunile lui Dumnezeu la Ierusalim, la ușa porții interioare care privește spre nord; unde era scaunul chipului geloziei, care provoacă la gelozie.
4
Și, iată, gloria Dumnezeului lui Israel era acolo, conform viziunii pe care o văzusem în câmpie.
5
Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, ridică-ți acum ochii spre calea dinspre nord. Astfel mi-am ridicat ochii spre calea dinspre nord și iată, spre nord la poarta altarului acest chip al geloziei la intrare.
6
El mi-a mai spus: Fiu al omului, vezi tu ce fac ei? Urâciunile cele mari pe care casa lui Israel le face aici, ca să mă îndepărtez de sanctuarul meu? Dar întoarce-te din nou și vei vedea urâciuni mai mari.
7
Și m-a adus la ușa curții; și când am privit, iată, o gaură în zid.
8
Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, sapă acum în zid; și după ce am săpat în zid, iată, o ușă.
9
Și el mi-a spus: Intră și privește urâciunile cele stricate pe care ei le fac aici.
10
Astfel eu am intrat și am văzut; și iată, fiecare formă de târâtoare și de fiare urâcioase și toți idolii casei lui Israel, gravați pe perete de jur împrejur.
11
Și acolo stăteau în picioare înaintea lor șaptezeci de bărbați dintre bătrânii casei lui Israel și în mijlocul lor stătea în picioare Iaazania, fiul lui Șafan, cu fiecare bărbat având tămâietoarea sa în mână; și un nor gros de tămâie se ridica.
12
Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, ai văzut ce fac bătrânii casei lui Israel în întuneric, fiecare bărbat în camerele chipurilor lui? Pentru că ei spun: DOMNUL nu ne vede, DOMNUL a părăsit pământul.
13
El mi-a spus de asemenea: Întoarce-te din nou și vei vedea urâciuni mai mari pe care le fac ei.
14
Atunci m-a adus la ușa din poarta casei DOMNULUI care era spre nord; și, iată, acolo ședeau femei plângând pentru Tamuz.
15
Atunci el mi-a spus: Ai văzut aceasta, fiu al omului? Întoarce-te din nou și vei vedea urâciuni mai mari decât acestea.
16
Și m-a adus în curtea interioară a casei DOMNULUI și, iată, la ușa templului DOMNULUI, între portic și altar, erau vreo douăzeci și cinci de bărbați, cu spatele spre templul DOMNULUI și cu fețele spre est; și ei se închinau soarelui spre est.
17
Atunci el mi-a spus: Ai văzut aceasta, fiu al omului? Este un lucru ușor pentru casa lui Iuda că ei fac urâciunile pe care le fac aici? Fiindcă au umplut țara cu violență și s-au întors să mă provoace la mânie; și, iată, ei își pun ramura la nas.
18
De aceea și eu mă voi purta cu furie; ochiul meu nu va cruța, nici nu voi avea milă; și deși ei strigă cu voce tare în urechile mele, totuși nu îi voi asculta.
Ezekiel
Capitolo 8
1
And it came to pass in the sixth year, in the sixth month, in the fifth day of the month, as I sat in mine house, and the elders of Judah sat before me, that the hand of the Lord GOD fell there upon me.
2
Then I beheld, and lo a likeness as the appearance of fire: from the appearance of his loins even downward, fire; and from his loins even upward, as the appearance of brightness, as the colour of amber.
3
And he put forth the form of an hand, and took me by a lock of mine head; and the spirit lifted me up between the earth and the heaven, and brought me in the visions of God to Jerusalem, to the door of the inner gate that looketh toward the north; where was the seat of the image of jealousy, which provoketh to jealousy.
4
And, behold, the glory of the God of Israel was there, according to the vision that I saw in the plain.
5
¶ Then said he unto me, Son of man, lift up thine eyes now the way toward the north. So I lifted up mine eyes the way toward the north, and behold northward at the gate of the altar this image of jealousy in the entry.
6
He said furthermore unto me, Son of man, seest thou what they do? even the great abominations that the house of Israel committeth here, that I should go far off from my sanctuary? but turn thee yet again, and thou shalt see greater abominations.
7
¶ And he brought me to the door of the court; and when I looked, behold a hole in the wall.
8
Then said he unto me, Son of man, dig now in the wall: and when I had digged in the wall, behold a door.
9
And he said unto me, Go in, and behold the wicked abominations that they do here.
10
So I went in and saw; and behold every form of creeping things, and abominable beasts, and all the idols of the house of Israel, pourtrayed upon the wall round about.
11
And there stood before them seventy men of the ancients of the house of Israel, and in the midst of them stood Jaazaniah the son of Shaphan, with every man his censer in his hand; and a thick cloud of incense went up.
12
Then said he unto me, Son of man, hast thou seen what the ancients of the house of Israel do in the dark, every man in the chambers of his imagery? for they say, The LORD seeth us not; the LORD hath forsaken the earth.
13
¶ He said also unto me, Turn thee yet again, and thou shalt see greater abominations that they do.
14
Then he brought me to the door of the gate of the LORD’s house which was toward the north; and, behold, there sat women weeping for Tammuz.
15
¶ Then said he unto me, Hast thou seen this, O son of man? turn thee yet again, and thou shalt see greater abominations than these.
16
And he brought me into the inner court of the LORD’s house, and, behold, at the door of the temple of the LORD, between the porch and the altar, were about five and twenty men, with their backs toward the temple of the LORD, and their faces toward the east; and they worshipped the sun toward the east.
17
¶ Then he said unto me, Hast thou seen this, O son of man? Is it a light thing to the house of Judah that they commit the abominations which they commit here? for they have filled the land with violence, and have returned to provoke me to anger: and, lo, they put the branch to their nose.
18
Therefore will I also deal in fury: mine eye shall not spare, neither will I have pity: and though they cry in mine ears with a loud voice, yet will I not hear them.