Confronta
Faptele 3
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Faptele
Capitolo 3
1
Și Petru și Ioan s-au urcat împreună la templu la ora nouă, ora rugăciunii.
2
Și un anumit bărbat, olog din pântecele mamei lui, pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, care se cheamă Frumoasă, era adus să ceară milostenii de la cei care intrau în templu;
3
Acesta, văzându-i pe Petru și Ioan aproape să intre în templu, le-a cerut milostenie.
4
Și Petru, uitându-se cu atenție la el, împreună cu Ioan, a spus: Uită-te la noi.
5
Iar el s-a uitat atent la ei, așteptând să primească ceva de la ei.
6
Atunci Petru a spus: Argint și aur eu nu am; dar ceea ce am îți dau; în numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te și umblă.
7
Și l-a luat de mâna dreaptă și l-a ridicat; și îndată picioarele lui și încheieturile gleznelor s-au întărit.
8
Și, sărind, a stat pe picioare și a umblat și a intrat în templu cu ei, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu.
9
Și toți oamenii l-au văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu;
10
Și l-au recunoscut că era cel care ședea pentru milostenii la poarta Frumoasă a templului; și au fost umpluți de mirare și uimire la ceea ce i s-a întâmplat.
11
Și pe când ologul care fusese vindecat se ținea de Petru și Ioan, tot poporul alerga împreună la ei în porticul numit al lui Solomon, minunându-se tare.
12
Și când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbați israeliți, de ce vă minunați de aceasta? Sau de ce priviți cu atenție la noi, ca și cum prin propria noastră putere sau sfințenie l-am făcut să umble?
13
Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri, l-a glorificat pe Fiul său Isus; pe care voi l-ați trădat și l-ați negat în prezența lui Pilat, când el era hotărât să îi dea drumul.
14
Dar voi l-ați negat pe Cel Sfânt și Drept și ați dorit să vă fie dat un ucigaș;
15
Și l-ați ucis pe Prințul vieții, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morți; pentru care noi suntem martori.
16
Și prin credința în numele lui, numele lui l-a întărit pe acest om, pe care îl vedeți și îl cunoașteți; chiar credința care este prin el i-a dat această sănătate deplină în prezența voastră a tuturor.
17
Și acum, fraților, știu că prin ignoranță ați practicat acestea, precum și conducătorii voștri.
18
Dar lucrurile acelea, pe care Dumnezeu le-a arătat dinainte prin gura tuturor profeților săi, că Cristos va suferi, le-a împlinit așa.
19
De aceea pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca păcatele voastre să fie șterse când vor veni timpurile de înviorare din prezența Domnului;
20
Și el îl va trimite pe cel dinainte predicat vouă, pe Isus Cristos;
21
Pe care cerul trebuie să îl primească până la timpurile restituirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a spus prin gura tuturor sfinților săi profeți de când a început lumea.
22
Fiindcă Moise într-adevăr spunea părinților: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre frații voștri, asemenea mie; pe el să îl ascultați în toate, orice vă va spune.
23
Și se va întâmpla, că fiecare suflet care nu îl va asculta pe acel profet, va fi nimicit din popor.
24
Da și toți profeții, de la Samuel și cei care au urmat, toți câți au vorbit, tot așa au prezis despre aceste zile.
25
Voi sunteți copiii profeților și ai legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu părinții noștri, spunând lui Avraam: Și în sămânța ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului.
26
Mai întâi, înviind pe Fiul său Isus, Dumnezeu l-a trimis la voi să vă binecuvânteze, în întoarcerea fiecăruia dintre voi de la nelegiuirile sale.
Acts
Capitolo 3
1
Now Peter and John went up together into the temple at the hour of prayer, being the ninth hour.
2
And a certain man lame from his mother’s womb was carried, whom they laid daily at the gate of the temple which is called Beautiful, to ask alms of them that entered into the temple;
3
Who seeing Peter and John about to go into the temple asked an alms.
4
And Peter, fastening his eyes upon him with John, said, Look on us.
5
And he gave heed unto them, expecting to receive something of them.
6
Then Peter said, Silver and gold have I none; but such as I have give I thee: In the name of Jesus Christ of Nazareth rise up and walk.
7
And he took him by the right hand, and lifted him up: and immediately his feet and ankle bones received strength.
8
And he leaping up stood, and walked, and entered with them into the temple, walking, and leaping, and praising God.
9
And all the people saw him walking and praising God:
10
And they knew that it was he which sat for alms at the Beautiful gate of the temple: and they were filled with wonder and amazement at that which had happened unto him.
11
And as the lame man which was healed held Peter and John, all the people ran together unto them in the porch that is called Solomon’s, greatly wondering.
12
¶ And when Peter saw it, he answered unto the people, Ye men of Israel, why marvel ye at this? or why look ye so earnestly on us, as though by our own power or holiness we had made this man to walk?
13
The God of Abraham, and of Isaac, and of Jacob, the God of our fathers, hath glorified his Son Jesus; whom ye delivered up, and denied him in the presence of Pilate, when he was determined to let him go.
14
But ye denied the Holy One and the Just, and desired a murderer to be granted unto you;
15
And killed the Prince of life, whom God hath raised from the dead; whereof we are witnesses.
16
And his name through faith in his name hath made this man strong, whom ye see and know: yea, the faith which is by him hath given him this perfect soundness in the presence of you all.
17
And now, brethren, I wot that through ignorance ye did it, as did also your rulers.
18
But those things, which God before had shewed by the mouth of all his prophets, that Christ should suffer, he hath so fulfilled.
19
¶ Repent ye therefore, and be converted, that your sins may be blotted out, when the times of refreshing shall come from the presence of the Lord;
20
And he shall send Jesus Christ, which before was preached unto you:
21
Whom the heaven must receive until the times of restitution of all things, which God hath spoken by the mouth of all his holy prophets since the world began.
22
For Moses truly said unto the fathers, A prophet shall the Lord your God raise up unto you of your brethren, like unto me; him shall ye hear in all things whatsoever he shall say unto you.
23
And it shall come to pass, that every soul, which will not hear that prophet, shall be destroyed from among the people.
24
Yea, and all the prophets from Samuel and those that follow after, as many as have spoken, have likewise foretold of these days.
25
Ye are the children of the prophets, and of the covenant which God made with our fathers, saying unto Abraham, And in thy seed shall all the kindreds of the earth be blessed.
26
Unto you first God, having raised up his Son Jesus, sent him to bless you, in turning away every one of you from his iniquities.