Confronta
Ioan 20
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Ioan
Capitolo 20
1
În prima zi a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric și a văzut piatra luată de pe mormânt.
2
Atunci a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus și le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus.
3
De aceea Petru și celălalt discipol au ieșit și au venit la mormânt.
4
Au alergat astfel amândoi împreună și celălalt discipol l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt.
5
Și, aplecându-se și uitându‑se înăuntru, a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos; totuși nu a intrat.
6
Atunci a venit Simon Petru urmându-l și a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos.
7
Iar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâșiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.
8
Atunci a intrat și celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt și a văzut și a crezut.
9
Pentru că nu știau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morți.
10
Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.
11
Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; și pe când plângea s-a aplecat și a privit în mormânt.
12
Și a văzut doi îngeri în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.
13
Și ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus.
14
Și după ce a spus acestea, s-a întors înapoi și a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus.
15
Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua.
16
Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.
17
Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la Tatăl meu; ci du-te la frații mei și spune-le: Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.
18
Maria Magdalena a venit și a spus discipolilor că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus acestea.
19
Atunci, în seara aceleiași zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când ușile, unde discipolii erau adunați de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit și a stat în picioare în mijloc și le-a spus: Pace vouă.
20
Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.
21
Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu.
22
Și după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt:
23
Oricui remiteți păcatele, le sunt remise; și oricui le rețineți, sunt reținute.
24
Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit Didumos, nu era cu ei când a venit Isus.
25
Ceilalți discipoli i-au spus așadar: Am văzut pe Domnul. Dar el le-a spus: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nicidecum nu voi crede.
26
Și după opt zile discipolii lui erau din nou înăuntru și Toma era cu ei; Isus a venit, ușile fiind închise, și a stat în picioare în mijloc și a spus: Pace vouă.
27
Atunci i-a spus lui Toma: Adu-ți degetul aici și privește mâinile mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta mea; și nu fi fără credință, ci fii cu credință.
28
Și Toma a răspuns și i-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu.
29
Isus i-a spus: Toma, pentru că m-ai văzut, ai crezut; binecuvântați sunt cei ce nu au văzut și totuși au crezut.
30
Și într-adevăr multe alte semne a făcut Isus în prezența discipolilor săi care nu sunt scrise în această carte.
31
Dar acestea sunt scrise, ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; și astfel, crezând, să aveți viață prin numele lui.
John
Capitolo 20
1
The first day of the week cometh Mary Magdalene early, when it was yet dark, unto the sepulchre, and seeth the stone taken away from the sepulchre.
2
Then she runneth, and cometh to Simon Peter, and to the other disciple, whom Jesus loved, and saith unto them, They have taken away the Lord out of the sepulchre, and we know not where they have laid him.
3
Peter therefore went forth, and that other disciple, and came to the sepulchre.
4
So they ran both together: and the other disciple did outrun Peter, and came first to the sepulchre.
5
And he stooping down, and looking in, saw the linen clothes lying; yet went he not in.
6
Then cometh Simon Peter following him, and went into the sepulchre, and seeth the linen clothes lie,
7
And the napkin, that was about his head, not lying with the linen clothes, but wrapped together in a place by itself.
8
Then went in also that other disciple, which came first to the sepulchre, and he saw, and believed.
9
For as yet they knew not the scripture, that he must rise again from the dead.
10
Then the disciples went away again unto their own home.
11
¶ But Mary stood without at the sepulchre weeping: and as she wept, she stooped down, and looked into the sepulchre,
12
And seeth two angels in white sitting, the one at the head, and the other at the feet, where the body of Jesus had lain.
13
And they say unto her, Woman, why weepest thou? She saith unto them, Because they have taken away my Lord, and I know not where they have laid him.
14
And when she had thus said, she turned herself back, and saw Jesus standing, and knew not that it was Jesus.
15
Jesus saith unto her, Woman, why weepest thou? whom seekest thou? She, supposing him to be the gardener, saith unto him, Sir, if thou have borne him hence, tell me where thou hast laid him, and I will take him away.
16
Jesus saith unto her, Mary. She turned herself, and saith unto him, Rabboni; which is to say, Master.
17
Jesus saith unto her, Touch me not; for I am not yet ascended to my Father: but go to my brethren, and say unto them, I ascend unto my Father, and your Father; and to my God, and your God.
18
Mary Magdalene came and told the disciples that she had seen the Lord, and that he had spoken these things unto her.
19
¶ Then the same day at evening, being the first day of the week, when the doors were shut where the disciples were assembled for fear of the Jews, came Jesus and stood in the midst, and saith unto them, Peace be unto you.
20
And when he had so said, he shewed unto them his hands and his side. Then were the disciples glad, when they saw the Lord.
21
Then said Jesus to them again, Peace be unto you: as my Father hath sent me, even so send I you.
22
And when he had said this, he breathed on them, and saith unto them, Receive ye the Holy Ghost:
23
Whose soever sins ye remit, they are remitted unto them; and whose soever sins ye retain, they are retained.
24
¶ But Thomas, one of the twelve, called Didymus, was not with them when Jesus came.
25
The other disciples therefore said unto him, We have seen the Lord. But he said unto them, Except I shall see in his hands the print of the nails, and put my finger into the print of the nails, and thrust my hand into his side, I will not believe.
26
¶ And after eight days again his disciples were within, and Thomas with them: then came Jesus, the doors being shut, and stood in the midst, and said, Peace be unto you.
27
Then saith he to Thomas, Reach hither thy finger, and behold my hands; and reach hither thy hand, and thrust it into my side: and be not faithless, but believing.
28
And Thomas answered and said unto him, My Lord and my God.
29
Jesus saith unto him, Thomas, because thou hast seen me, thou hast believed: blessed are they that have not seen, and yet have believed.
30
¶ And many other signs truly did Jesus in the presence of his disciples, which are not written in this book:
31
But these are written, that ye might believe that Jesus is the Christ, the Son of God; and that believing ye might have life through his name.