Confronta
Isaia 41
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Isaia
Capitolo 41
1
Tăceţi înaintea mea, insule; şi să îşi înnoiască poporul tăria, să se apropie; să vorbească atunci, să ne apropiem împreună la judecată.
2
Cine a ridicat pe cel drept din est, l-a chemat la piciorul său, i-a dat naţiunile înaintea lui şi l-a făcut să conducă peste împăraţi? I-a dat ca praf sabiei lui şi ca paie alungate arcului său.
3
I-a urmărit şi a trecut în siguranţă, pe calea neumblată de picioarele lui.
4
Cine a lucrat-o şi a făcut-o, chemând generaţiile de la început? Eu, DOMNUL, sunt cel dintâi şi cel din urmă; Eu sunt el.
5
Insulele au văzut şi s-au temut; marginile pământului s-au înspăimântat, s-au apropiat şi au venit.
6
Ei au ajutat fiecare pe aproapele său; şi fiecare a spus fratelui său: Încurajează-te.
7
Astfel tâmplarul a încurajat pe aurar şi cel care finisează cu ciocanul pe cel care a lovit nicovala, spunând: Este gata pentru sudură şi l-a fixat în cuie, să nu fie mişcat.
8
Dar tu, Israel, eşti servitorul meu, Iacob, cel pe care l-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul meu.
9
Tu, cel pe care l-am luat de la marginile pământului şi te-am chemat dintre cei mai de seamă bărbaţi ai acestuia şi ţi-am spus: Tu eşti servitorul meu; te-am ales şi nu te-am lepădat.
10
Nu te teme, căci eu sunt cu tine; nu te descuraja căci eu sunt Dumnezeul tău; te voi întări; da, te voi ajuta; da, te voi susţine cu dreapta dreptăţii mele.
11
Iată, toţi cei care s-au aprins împotriva ta vor fi ruşinaţi şi încurcaţi, vor fi ca nimic; şi cei care se luptă cu tine vor pieri.
12
Îi vei căuta şi nu îi vei găsi, pe cei care s-au certat cu tine, cei care se războiesc împotriva ta vor fi ca nimic şi ca un lucru de nimic.
13
Fiindcă eu, DOMNUL Dumnezeul tău, îţi voi ţine mâna dreaptă, spunându-ţi: Nu te teme; te voi ajuta.
14
Nu te teme, tu, vierme Iacob şi voi bărbaţi ai lui Israel; te voi ajuta, spune DOMNUL şi răscumpărătorul tău, Cel Sfânt al lui Israel.
15
Iată, te voi face o unealtă de vânturat nouă şi ascuţită cu dinţi, vei vântura munţii şi îi vei pisa mărunt şi vei face dealurile ca pleava.
16
Le vei vântura şi vântul le va duce şi vârtejul de vânt le va împrăştia, iar tu te vei bucura în DOMNUL şi te vei făli în Cel Sfânt al lui Israel.
17
Când săracii şi nevoiaşii caută apă şi nu este şi limba lor se sfârşeşte de sete, eu, DOMNUL, îi voi asculta; eu, Dumnezeul lui Israel, nu îi voi părăsi.
18
Voi deschide râuri în locuri înalte şi fântâni în mijlocul văilor, din pustiu voi face un iaz de apă; şi pământul uscat, izvoare de apă.
19
Voi sădi în pustiu cedrul, salcâmul şi mirtul şi măslinul; voi pune în pustiu împreună bradul şi pinul şi merişorul,
20
Să vadă şi să ştie şi să ia aminte şi să înţeleagă împreună, că mâna DOMNULUI a făcut aceasta şi Cel Sfânt al lui Israel l-a creat.
21
Arătaţi cauza voastră, spune DOMNUL; aduceţi argumentele voastre puternice, spune Împăratul lui Iacob.
22
Să le aducă înainte şi să ne arate ce se va întâmpla, să arate lucrurile dinainte, ce sunt ele, să luăm aminte la ele şi să cunoaştem sfârşitul lor; sau vestiţi-ne lucrurile ce vor veni.
23
Arătaţi lucrurile ce vor veni pe urmă, să cunoaştem că voi sunteţi dumnezei; da, faceţi bine, sau faceţi rău, ca să ne descurajăm şi să le privim împreună.
24
Iată, voi sunteţi de nimic şi lucrarea voastră de nimic, o urâciune este cel care vă alege.
25
Am ridicat pe unul din nord şi va veni, de la răsăritul soarelui va chema el numele meu; şi va veni peste prinţi ca peste mortar şi precum olarul calcă în picioare lutul.
26
Cine a vestit de la început, ca să ştim? Şi înainte de timp, ca să spunem: El este drept, da, nu este nimeni care arată, da, nu este nimeni care vesteşte, da, nu este nimeni care aude cuvintele voastre.
27
Cel dintâi va spune Sionului: Iată, iată-i; şi voi da Ierusalimului pe unul care aduce veşti bune.
28
Fiindcă am privit şi nu a fost vreun om, nici chiar printre ei; şi nu a fost vreun sfătuitor, care, când i-am întrebat, să poată răspunde vreun cuvânt.
29
Iată, ei sunt toţi deşertăciune; faptele lor sunt nimic, chipurile lor turnate sunt vânt şi confuzie.
Isaiah
Capitolo 41
1
Keep silence before me, O islands; and let the people renew their strength: let them come near; then let them speak: let us come near together to judgment.
2
Who raised up the righteous man from the east, called him to his foot, gave the nations before him, and made him rule over kings? he gave them as the dust to his sword, and as driven stubble to his bow.
3
He pursued them, and passed safely; even by the way that he had not gone with his feet.
4
Who hath wrought and done it, calling the generations from the beginning? I the LORD, the first, and with the last; I am he.
5
The isles saw it, and feared; the ends of the earth were afraid, drew near, and came.
6
They helped every one his neighbour; and every one said to his brother, Be of good courage.
7
So the carpenter encouraged the goldsmith, and he that smootheth with the hammer him that smote the anvil, saying, It is ready for the sodering: and he fastened it with nails, that it should not be moved.
8
But thou, Israel, art my servant, Jacob whom I have chosen, the seed of Abraham my friend.
9
Thou whom I have taken from the ends of the earth, and called thee from the chief men thereof, and said unto thee, Thou art my servant; I have chosen thee, and not cast thee away.
10
¶ Fear thou not; for I am with thee: be not dismayed; for I am thy God: I will strengthen thee; yea, I will help thee; yea, I will uphold thee with the right hand of my righteousness.
11
Behold, all they that were incensed against thee shall be ashamed and confounded: they shall be as nothing; and they that strive with thee shall perish.
12
Thou shalt seek them, and shalt not find them, even them that contended with thee: they that war against thee shall be as nothing, and as a thing of nought.
13
For I the LORD thy God will hold thy right hand, saying unto thee, Fear not; I will help thee.
14
Fear not, thou worm Jacob, and ye men of Israel; I will help thee, saith the LORD, and thy redeemer, the Holy One of Israel.
15
Behold, I will make thee a new sharp threshing instrument having teeth: thou shalt thresh the mountains, and beat them small, and shalt make the hills as chaff.
16
Thou shalt fan them, and the wind shall carry them away, and the whirlwind shall scatter them: and thou shalt rejoice in the LORD, and shalt glory in the Holy One of Israel.
17
When the poor and needy seek water, and there is none, and their tongue faileth for thirst, I the LORD will hear them, I the God of Israel will not forsake them.
18
I will open rivers in high places, and fountains in the midst of the valleys: I will make the wilderness a pool of water, and the dry land springs of water.
19
I will plant in the wilderness the cedar, the shittah tree, and the myrtle, and the oil tree; I will set in the desert the fir tree, and the pine, and the box tree together:
20
That they may see, and know, and consider, and understand together, that the hand of the LORD hath done this, and the Holy One of Israel hath created it.
21
Produce your cause, saith the LORD; bring forth your strong reasons, saith the King of Jacob.
22
Let them bring them forth, and shew us what shall happen: let them shew the former things, what they be, that we may consider them, and know the latter end of them; or declare us things for to come.
23
Shew the things that are to come hereafter, that we may know that ye are gods: yea, do good, or do evil, that we may be dismayed, and behold it together.
24
Behold, ye are of nothing, and your work of nought: an abomination is he that chooseth you.
25
I have raised up one from the north, and he shall come: from the rising of the sun shall he call upon my name: and he shall come upon princes as upon morter, and as the potter treadeth clay.
26
Who hath declared from the beginning, that we may know? and beforetime, that we may say, He is righteous? yea, there is none that sheweth, yea, there is none that declareth, yea, there is none that heareth your words.
27
The first shall say to Zion, Behold, behold them: and I will give to Jerusalem one that bringeth good tidings.
28
For I beheld, and there was no man; even among them, and there was no counsellor, that, when I asked of them, could answer a word.
29
Behold, they are all vanity; their works are nothing: their molten images are wind and confusion.