Confronta
Luca 23
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Luca
Capitolo 23
1
Și toată mulțimea lor s-a sculat și ei l-au dus la Pilat.
2
Și au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind națiunea și oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat.
3
Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui.
4
Atunci Pilat a spus marilor preoți și mulțimii: Nu găsesc nicio vină în acest om.
5
Dar erau și mai insistenți, spunând: Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc.
6
Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.
7
Și înțelegând că este din jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.
8
Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să vadă vreun miracol făcut de el.
9
Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic.
10
Iar preoții de seamă și scribii stăteau în picioare și îl acuzau vehement.
11
Iar Irod, împreună cu soldații lui, îl făceau de nimic și îl batjocoreau și l-au înveșmântat cu o haină strălucitoare și l-au trimis înapoi la Pilat.
12
Și amândoi, Pilat și Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în dușmănie unul cu altul.
13
Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoții de seamă și conducătorii și poporul,
14
Le-a spus: Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care pervertește poporul; și iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzați;
15
Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; și iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut.
16
De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.
17
(Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.)
18
Dar toți au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta și eliberează-ni-l pe Baraba;
19
(Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, și ucidere, fusese aruncat în închisoare.)
20
Pilat așadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.
21
Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!
22
Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; așadar îl voi pedepsi și îl voi elibera.
23
Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Și vocile lor și ale marilor preoți au învins.
24
Iar Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei.
25
Și le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei și a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.
26
Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.
27
Și l-a urmat o mare mulțime a poporului și a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau și îl jeleau.
28
Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri.
29
Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat.
30
Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne.
31
Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat?
32
Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși.
33
Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga.
34
Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți.
35
Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.
36
Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet,
37
Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți.
38
Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
39
Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi.
40
Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare?
41
Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.
42
Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta.
43
Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.
44
Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.
45
Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.
46
Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul.
47
Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.
48
Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors.
49
Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.
50
Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun și drept;
51
(Acesta nu fusese de acord cu sfatul și fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu.
52
Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
53
Și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.
54
Și acea zi era pregătirea; și sabatul se apropia.
55
Și femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui.
56
Și s-au întors și au pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în sabat conform poruncii.
Luke
Capitolo 23
1
And the whole multitude of them arose, and led him unto Pilate.
2
And they began to accuse him, saying, We found this fellow perverting the nation, and forbidding to give tribute to Cæsar, saying that he himself is Christ a King.
3
And Pilate asked him, saying, Art thou the King of the Jews? And he answered him and said, Thou sayest it.
4
Then said Pilate to the chief priests and to the people, I find no fault in this man.
5
And they were the more fierce, saying, He stirreth up the people, teaching throughout all Jewry, beginning from Galilee to this place.
6
When Pilate heard of Galilee, he asked whether the man were a Galilæan.
7
And as soon as he knew that he belonged unto Herod’s jurisdiction, he sent him to Herod, who himself also was at Jerusalem at that time.
8
¶ And when Herod saw Jesus, he was exceeding glad: for he was desirous to see him of a long season, because he had heard many things of him; and he hoped to have seen some miracle done by him.
9
Then he questioned with him in many words; but he answered him nothing.
10
And the chief priests and scribes stood and vehemently accused him.
11
And Herod with his men of war set him at nought, and mocked him, and arrayed him in a gorgeous robe, and sent him again to Pilate.
12
¶ And the same day Pilate and Herod were made friends together: for before they were at enmity between themselves.
13
¶ And Pilate, when he had called together the chief priests and the rulers and the people,
14
Said unto them, Ye have brought this man unto me, as one that perverteth the people: and, behold, I, having examined him before you, have found no fault in this man touching those things whereof ye accuse him:
15
No, nor yet Herod: for I sent you to him; and, lo, nothing worthy of death is done unto him.
16
I will therefore chastise him, and release him.
17
(For of necessity he must release one unto them at the feast.)
18
And they cried out all at once, saying, Away with this man, and release unto us Barabbas:
19
(Who for a certain sedition made in the city, and for murder, was cast into prison.)
20
Pilate therefore, willing to release Jesus, spake again to them.
21
But they cried, saying, Crucify him, crucify him.
22
And he said unto them the third time, Why, what evil hath he done? I have found no cause of death in him: I will therefore chastise him, and let him go.
23
And they were instant with loud voices, requiring that he might be crucified. And the voices of them and of the chief priests prevailed.
24
And Pilate gave sentence that it should be as they required.
25
And he released unto them him that for sedition and murder was cast into prison, whom they had desired; but he delivered Jesus to their will.
26
And as they led him away, they laid hold upon one Simon, a Cyrenian, coming out of the country, and on him they laid the cross, that he might bear it after Jesus.
27
¶ And there followed him a great company of people, and of women, which also bewailed and lamented him.
28
But Jesus turning unto them said, Daughters of Jerusalem, weep not for me, but weep for yourselves, and for your children.
29
For, behold, the days are coming, in the which they shall say, Blessed are the barren, and the wombs that never bare, and the paps which never gave suck.
30
Then shall they begin to say to the mountains, Fall on us; and to the hills, Cover us.
31
For if they do these things in a green tree, what shall be done in the dry?
32
And there were also two other, malefactors, led with him to be put to death.
33
And when they were come to the place, which is called Calvary, there they crucified him, and the malefactors, one on the right hand, and the other on the left.
34
¶ Then said Jesus, Father, forgive them; for they know not what they do. And they parted his raiment, and cast lots.
35
And the people stood beholding. And the rulers also with them derided him, saying, He saved others; let him save himself, if he be Christ, the chosen of God.
36
And the soldiers also mocked him, coming to him, and offering him vinegar,
37
And saying, If thou be the king of the Jews, save thyself.
38
And a superscription also was written over him in letters of Greek, and Latin, and Hebrew, THIS IS THE KING OF THE JEWS.
39
¶ And one of the malefactors which were hanged railed on him, saying, If thou be Christ, save thyself and us.
40
But the other answering rebuked him, saying, Dost not thou fear God, seeing thou art in the same condemnation?
41
And we indeed justly; for we receive the due reward of our deeds: but this man hath done nothing amiss.
42
And he said unto Jesus, Lord, remember me when thou comest into thy kingdom.
43
And Jesus said unto him, Verily I say unto thee, To day shalt thou be with me in paradise.
44
And it was about the sixth hour, and there was a darkness over all the earth until the ninth hour.
45
And the sun was darkened, and the veil of the temple was rent in the midst.
46
¶ And when Jesus had cried with a loud voice, he said, Father, into thy hands I commend my spirit: and having said thus, he gave up the ghost.
47
Now when the centurion saw what was done, he glorified God, saying, Certainly this was a righteous man.
48
And all the people that came together to that sight, beholding the things which were done, smote their breasts, and returned.
49
And all his acquaintance, and the women that followed him from Galilee, stood afar off, beholding these things.
50
¶ And, behold, there was a man named Joseph, a counsellor; and he was a good man, and a just:
51
(The same had not consented to the counsel and deed of them;) he was of Arimathæa, a city of the Jews: who also himself waited for the kingdom of God.
52
This man went unto Pilate, and begged the body of Jesus.
53
And he took it down, and wrapped it in linen, and laid it in a sepulchre that was hewn in stone, wherein never man before was laid.
54
And that day was the preparation, and the sabbath drew on.
55
And the women also, which came with him from Galilee, followed after, and beheld the sepulchre, and how his body was laid.
56
And they returned, and prepared spices and ointments; and rested the sabbath day according to the commandment.