Confronta
Marcu 4
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Marcu
Capitolo 4
1
Și a început din nou să îi învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.
2
Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui:
3
Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene;
4
Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
5
Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
6
Dar când a răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
7
Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.
8
Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută.
9
Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
10
Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
11
Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;
12
Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele lor să le fie iertate.
13
Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele?
14
Semănătorul seamănă cuvântul.
15
Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
16
Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
17
Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
18
Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul,
19
Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și cuvântul devine neroditor.
20
Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și îl primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.
21
Și le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Și nu ca să fie pusă pe sfeșnic?
22
Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ținut în taină, decât ca să fie arătat pe față.
23
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24
Și le-a spus: Luați seama la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă care auziți vi se va adăuga mult.
25
Fiindcă oricui are, i se va da; și cel ce nu are, de la el se va lua și ce are.
26
Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum un om ar arunca sămânță în pământ;
27
Și ar dormi și s-ar trezi noapte și zi și sămânța ar răsări și ar crește, el nu știe cum.
28
Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
29
Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerișul.
30
Și a spus: Cu ce vom asemăna împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31
Este ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt în pământ;
32
Dar după ce este semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și își întinde ramuri mari; așa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33
Și cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, așa cum erau în stare să îl audă.
34
Dar nu le-a vorbit fără parabolă; și când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
35
Și în aceeași zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.
36
Și după ce au trimis mulțimea, l-au luat așa cum era în corabie. Și erau cu el și alte corăbii mici.
37
Și s-a făcut o furtună mare de vânt și valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38
Și el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; și ei l-au trezit și i-au spus: Învățătorule, nu îți pasă că pierim?
39
Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.
40
Și le-a spus: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?
41
Și s-au înfricoșat foarte tare și au spus unii către alții: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea ascultă de el?
Mark
Capitolo 4
1
And he began again to teach by the sea side: and there was gathered unto him a great multitude, so that he entered into a ship, and sat in the sea; and the whole multitude was by the sea on the land.
2
And he taught them many things by parables, and said unto them in his doctrine,
3
Hearken; Behold, there went out a sower to sow:
4
And it came to pass, as he sowed, some fell by the way side, and the fowls of the air came and devoured it up.
5
And some fell on stony ground, where it had not much earth; and immediately it sprang up, because it had no depth of earth:
6
But when the sun was up, it was scorched; and because it had no root, it withered away.
7
And some fell among thorns, and the thorns grew up, and choked it, and it yielded no fruit.
8
And other fell on good ground, and did yield fruit that sprang up and increased; and brought forth, some thirty, and some sixty, and some an hundred.
9
And he said unto them, He that hath ears to hear, let him hear.
10
And when he was alone, they that were about him with the twelve asked of him the parable.
11
And he said unto them, Unto you it is given to know the mystery of the kingdom of God: but unto them that are without, all these things are done in parables:
12
That seeing they may see, and not perceive; and hearing they may hear, and not understand; lest at any time they should be converted, and their sins should be forgiven them.
13
And he said unto them, Know ye not this parable? and how then will ye know all parables?
14
¶ The sower soweth the word.
15
And these are they by the way side, where the word is sown; but when they have heard, Satan cometh immediately, and taketh away the word that was sown in their hearts.
16
And these are they likewise which are sown on stony ground; who, when they have heard the word, immediately receive it with gladness;
17
And have no root in themselves, and so endure but for a time: afterward, when affliction or persecution ariseth for the word’s sake, immediately they are offended.
18
And these are they which are sown among thorns; such as hear the word,
19
And the cares of this world, and the deceitfulness of riches, and the lusts of other things entering in, choke the word, and it becometh unfruitful.
20
And these are they which are sown on good ground; such as hear the word, and receive it, and bring forth fruit, some thirtyfold, some sixty, and some an hundred.
21
¶ And he said unto them, Is a candle brought to be put under a bushel, or under a bed? and not to be set on a candlestick?
22
For there is nothing hid, which shall not be manifested; neither was any thing kept secret, but that it should come abroad.
23
If any man have ears to hear, let him hear.
24
And he said unto them, Take heed what ye hear: with what measure ye mete, it shall be measured to you: and unto you that hear shall more be given.
25
For he that hath, to him shall be given: and he that hath not, from him shall be taken even that which he hath.
26
¶ And he said, So is the kingdom of God, as if a man should cast seed into the ground;
27
And should sleep, and rise night and day, and the seed should spring and grow up, he knoweth not how.
28
For the earth bringeth forth fruit of herself; first the blade, then the ear, after that the full corn in the ear.
29
But when the fruit is brought forth, immediately he putteth in the sickle, because the harvest is come.
30
¶ And he said, Whereunto shall we liken the kingdom of God? or with what comparison shall we compare it?
31
It is like a grain of mustard seed, which, when it is sown in the earth, is less than all the seeds that be in the earth:
32
But when it is sown, it groweth up, and becometh greater than all herbs, and shooteth out great branches; so that the fowls of the air may lodge under the shadow of it.
33
And with many such parables spake he the word unto them, as they were able to hear it.
34
But without a parable spake he not unto them: and when they were alone, he expounded all things to his disciples.
35
And the same day, when the even was come, he saith unto them, Let us pass over unto the other side.
36
And when they had sent away the multitude, they took him even as he was in the ship. And there were also with him other little ships.
37
And there arose a great storm of wind, and the waves beat into the ship, so that it was now full.
38
And he was in the hinder part of the ship, asleep on a pillow: and they awake him, and say unto him, Master, carest thou not that we perish?
39
And he arose, and rebuked the wind, and said unto the sea, Peace, be still. And the wind ceased, and there was a great calm.
40
And he said unto them, Why are ye so fearful? how is it that ye have no faith?
41
And they feared exceedingly, and said one to another, What manner of man is this, that even the wind and the sea obey him?