Confronta
Matei 21
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Matei
Capitolo 21
1
Și când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, la muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis înainte doi discipoli,
2
Spunându-le: Mergeți în satul dinaintea voastră și imediat veți găsi o măgăriță legată și un măgăruș cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la mine.
3
Și dacă cineva vă spune ceva, veți zice: Domnul are nevoie de ei; și imediat îi va trimite.
4
Toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul, care a zis:
5
Spuneți fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și șezând pe o măgăriță și pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.
6
Și discipolii s-au dus și au făcut precum le poruncise Isus.
7
Și au adus măgărița și măgărușul și și-au pus peste ei hainele și l-au așezat pe ele.
8
Și o mulțime foarte mare își așterneau hainele pe cale; iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale.
9
Și mulțimile care mergeau înainte și care veneau în urmă strigau, spunând: Osana Fiului lui David; Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte.
10
Și când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare, spunând: Cine este acesta?
11
Și mulțimile spuneau: Acesta este Isus, profetul din Nazaretul Galileii.
12
Și Isus a intrat în templul lui Dumnezeu și a aruncat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,
13
Și le-a spus: Este scris: Casa mea se va chema casa rugăciunii; dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.
14
Și orbii și șchiopii au venit la el în templu; și i-a vindecat.
15
Și când preoții de seamă și scribii au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în templu și spunând: Osana Fiului lui David, s-au supărat foarte mult,
16
Și i-au spus: Auzi ce spun aceștia? Și Isus le-a zis: Da, nu ați citit niciodată: Din gura pruncilor și a celor ce sug ți-ai împlinit laudă?
17
Și i-a lăsat și a ieșit din cetate în Betania; și a înnoptat acolo.
18
Și dimineața pe când se întorcea în cetate, a flămânzit.
19
Și când a văzut un smochin pe cale, a venit la el și nu a găsit nimic în el decât numai frunze și i-a spus: Să nu mai fie rod în tine de acum încolo pentru totdeauna. Și imediat smochinul s-a uscat.
20
Și când au văzut discipolii s-au minunat, spunând: Cât de repede s-a uscat smochinul!
21
Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat vă spun: Dacă aveți credință și nu vă îndoiți, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului, ci chiar dacă spuneți acestui munte: Ridică-te și aruncă-te în mare; se va face.
22
Și toate lucrurile, orice veți cere în rugăciune, crezând, veți primi.
23
Și după ce a intrat în templu, preoții de seamă și bătrânii poporului au venit la el pe când învăța poporul și au spus: Cu ce autoritate faci tu acestea? Și cine ți-a dat această autoritate?
24
Și Isus a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru, pe care dacă mi-l veți spune, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.
25
Botezul lui Ioan, de unde a fost? Din cer, sau de la oameni? Dar ei discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
26
Dar dacă vom spune: De la oameni; ne temem de popor; fiindcă toți îl consideră pe Ioan ca profet.
27
Și i-au răspuns lui Isus și au zis: Nu putem spune. Și el le-a spus: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
28
Dar ce gândiți voi? Un om avea doi fii; și a venit la primul și a spus: Fiule, du-te, lucrează astăzi în via mea.
29
Iar el a răspuns și a zis: Refuz să mă duc; dar pe urmă, s-a pocăit și s-a dus.
30
Și a venit la al doilea și a spus tot așa. Și el a răspuns și a zis: Eu mă duc, domnule. Și nu s-a dus.
31
Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? Iar ei i-au spus: Primul. Isus le-a zis: Adevărat vă spun că: Vameșii și curvele merg în împărăția lui Dumnezeu înaintea voastră.
32
Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut; dar vameșii și curvele l-au crezut; și voi, văzând aceasta, nu v-ați pocăit mai apoi ca să îl credeți.
33
Ascultați altă parabolă: Era un anume gospodar care a sădit o vie. Și a împrejmuit-o cu un gard și a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată;
34
Și când anotimpul roadelor s-a apropiat, a trimis pe robii săi la viticultori, ca să primească din roadele acesteia.
35
Dar viticultorii i-au prins pe robii lui și pe unul l-au bătut și pe altul l-au ucis, iar pe altul l-au împroșcat cu pietre.
36
Din nou a trimis alți robi, mai mulți decât primii; iar ei le-au făcut la fel.
37
Dar în cele din urmă a trimis la ei pe fiul său, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.
38
Dar viticultorii, văzând pe fiul, au spus între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să îl ucidem și să punem stăpânire pe moștenirea lui.
39
Și l-au prins și l-au scos în afara viei și l-au ucis.
40
Așadar când vine domnul viei, ce va face el acelor viticultori?
41
Ei îi spun: Pe oamenii aceia răi îi va nimici groaznic și își va arenda via altor viticultori, care îi vor da roadele la timpurile lor.
42
Isus le-a spus: Nu ați citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei; DOMNUL a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri?
43
Din această cauză vă spun: Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unei națiuni care va aduce roadele ei.
44
Și oricine va cădea peste această piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea, îl va spulbera.
45
Și când preoții de seamă și fariseii au auzit parabolele lui, au priceput că Isus vorbea despre ei.
46
Și au căutat să pună mâna pe el dar s-au temut de mulțimi, pentru că îl considerau ca profet.
Matthew
Capitolo 21
1
And when they drew nigh unto Jerusalem, and were come to Bethphage, unto the mount of Olives, then sent Jesus two disciples,
2
Saying unto them, Go into the village over against you, and straightway ye shall find an ass tied, and a colt with her: loose them, and bring them unto me.
3
And if any man say ought unto you, ye shall say, The Lord hath need of them; and straightway he will send them.
4
All this was done, that it might be fulfilled which was spoken by the prophet, saying,
5
Tell ye the daughter of Sion, Behold, thy King cometh unto thee, meek, and sitting upon an ass, and a colt the foal of an ass.
6
And the disciples went, and did as Jesus commanded them,
7
And brought the ass, and the colt, and put on them their clothes, and they set him thereon.
8
And a very great multitude spread their garments in the way; others cut down branches from the trees, and strawed them in the way.
9
And the multitudes that went before, and that followed, cried, saying, Hosanna to the Son of David: Blessed is he that cometh in the name of the Lord; Hosanna in the highest.
10
And when he was come into Jerusalem, all the city was moved, saying, Who is this?
11
And the multitude said, This is Jesus the prophet of Nazareth of Galilee.
12
¶ And Jesus went into the temple of God, and cast out all them that sold and bought in the temple, and overthrew the tables of the moneychangers, and the seats of them that sold doves,
13
And said unto them, It is written, My house shall be called the house of prayer; but ye have made it a den of thieves.
14
And the blind and the lame came to him in the temple; and he healed them.
15
And when the chief priests and scribes saw the wonderful things that he did, and the children crying in the temple, and saying, Hosanna to the Son of David; they were sore displeased,
16
And said unto him, Hearest thou what these say? And Jesus saith unto them, Yea; have ye never read, Out of the mouth of babes and sucklings thou hast perfected praise?
17
¶ And he left them, and went out of the city into Bethany; and he lodged there.
18
Now in the morning as he returned into the city, he hungered.
19
And when he saw a fig tree in the way, he came to it, and found nothing thereon, but leaves only, and said unto it, Let no fruit grow on thee henceforward for ever. And presently the fig tree withered away.
20
And when the disciples saw it, they marvelled, saying, How soon is the fig tree withered away!
21
Jesus answered and said unto them, Verily I say unto you, If ye have faith, and doubt not, ye shall not only do this which is done to the fig tree, but also if ye shall say unto this mountain, Be thou removed, and be thou cast into the sea; it shall be done.
22
And all things, whatsoever ye shall ask in prayer, believing, ye shall receive.
23
¶ And when he was come into the temple, the chief priests and the elders of the people came unto him as he was teaching, and said, By what authority doest thou these things? and who gave thee this authority?
24
And Jesus answered and said unto them, I also will ask you one thing, which if ye tell me, I in like wise will tell you by what authority I do these things.
25
The baptism of John, whence was it? from heaven, or of men? And they reasoned with themselves, saying, If we shall say, From heaven; he will say unto us, Why did ye not then believe him?
26
But if we shall say, Of men; we fear the people; for all hold John as a prophet.
27
And they answered Jesus, and said, We cannot tell. And he said unto them, Neither tell I you by what authority I do these things.
28
¶ But what think ye? A certain man had two sons; and he came to the first, and said, Son, go work to day in my vineyard.
29
He answered and said, I will not: but afterward he repented, and went.
30
And he came to the second, and said likewise. And he answered and said, I go, sir: and went not.
31
Whether of them twain did the will of his father? They say unto him, The first. Jesus saith unto them, Verily I say unto you, That the publicans and the harlots go into the kingdom of God before you.
32
For John came unto you in the way of righteousness, and ye believed him not: but the publicans and the harlots believed him: and ye, when ye had seen it, repented not afterward, that ye might believe him.
33
¶ Hear another parable: There was a certain householder, which planted a vineyard, and hedged it round about, and digged a winepress in it, and built a tower, and let it out to husbandmen, and went into a far country:
34
And when the time of the fruit drew near, he sent his servants to the husbandmen, that they might receive the fruits of it.
35
And the husbandmen took his servants, and beat one, and killed another, and stoned another.
36
Again, he sent other servants more than the first: and they did unto them likewise.
37
But last of all he sent unto them his son, saying, They will reverence my son.
38
But when the husbandmen saw the son, they said among themselves, This is the heir; come, let us kill him, and let us seize on his inheritance.
39
And they caught him, and cast him out of the vineyard, and slew him.
40
When the lord therefore of the vineyard cometh, what will he do unto those husbandmen?
41
They say unto him, He will miserably destroy those wicked men, and will let out his vineyard unto other husbandmen, which shall render him the fruits in their seasons.
42
Jesus saith unto them, Did ye never read in the scriptures, The stone which the builders rejected, the same is become the head of the corner: this is the Lord’s doing, and it is marvellous in our eyes?
43
Therefore say I unto you, The kingdom of God shall be taken from you, and given to a nation bringing forth the fruits thereof.
44
And whosoever shall fall on this stone shall be broken: but on whomsoever it shall fall, it will grind him to powder.
45
And when the chief priests and Pharisees had heard his parables, they perceived that he spake of them.
46
But when they sought to lay hands on him, they feared the multitude, because they took him for a prophet.