Confronta
Romani 14
Scorrimento collegatoLe due colonne scorrono insieme
Romani
Capitolo 14
1
Primiți-l pe cel slab în credință, dar nu pentru dispute îndoielnice.
2
Fiindcă unul crede că poate mânca de toate; altul, care este slab, mănâncă verdețuri.
3
Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă; și cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4
Cine ești tu care judeci pe servitorul altuia? Pentru propriul său stăpân stă în picioare sau cade. Da, el va fi sprijinit; fiindcă Dumnezeu este în stare să îl facă să stea în picioare.
5
Unul prețuiește o zi mai presus decât pe alta; dar altul prețuiește toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui.
6
Cel ce respectă ziua, o respectă pentru Domnul; și cel ce nu respectă ziua, pentru Domnul nu o respectă. Cel ce mănâncă, mănâncă pentru Domnul; fiindcă aduce mulțumiri lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și aduce mulțumiri lui Dumnezeu.
7
Fiindcă niciunul dintre noi nu trăiește pentru el însuși, și nimeni nu moare pentru el însuși.
8
Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, și dacă murim, pentru Domnul murim; așadar dacă trăim sau dacă murim, suntem ai Domnului.
9
Căci pentru aceasta Cristos deopotrivă a murit și a înviat, și a trăit din nou ca să fie Domn deopotrivă al morților și al viilor.
10
Dar de ce judeci tu pe fratele tău? Sau de ce faci tu de nimic pe fratele tău? Fiindcă toți vom sta în picioare înaintea scaunului de judecată al lui Cristos.
11
Fiindcă este scris: Așa cum eu trăiesc, spune Domnul, mie mi se va pleca fiecare genunchi și fiecare limbă va mărturisi lui Dumnezeu.
12
Așadar, fiecare dintre noi va da socoteală despre el însuși lui Dumnezeu.
13
De aceea să nu ne mai judecăm unii pe alții; ci mai bine, judecați aceasta: nimeni să nu pună piatră de cădere sau ocazie de poticnire în calea fratelui.
14
Știu și sunt convins prin Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine; dar pentru cel ce consideră vreun lucru a fi necurat, pentru acela este necurat.
15
Dar dacă fratele tău se mâhnește din cauza mâncării tale, tu nu mai umbli conform dragostei creștine. Nu nimici cu mâncarea ta pe acela pentru care a murit Cristos.
16
Așadar binele vostru să nu fie vorbit de rău;
17
Fiindcă împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.
18
Fiindcă cel ce servește lui Cristos în acestea, este plăcut lui Dumnezeu și aprobat de oameni.
19
Așadar, să urmărim cele ale păcii și cele ale edificării unuia de către altul.
20
Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza mâncării. Într-adevăr, toate lucrurile sunt pure; dar este rău pentru acel om care mănâncă spre poticnire.
21
Bine este să nu mănânci carne, nici să nu bei vin, nici să nu faci ceva prin care fratele tău se împiedică, sau este poticnit, sau este făcut slab.
22
Ai credință? Să o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă pe sine însuși în acel lucru pe care îl permite.
23
Iar cel ce se îndoiește, dacă mănâncă, este damnat, pentru că nu mănâncă din credință; fiindcă orice nu este din credință este păcat.
Romans
Capitolo 14
1
Him that is weak in the faith receive ye, but not to doubtful disputations.
2
For one believeth that he may eat all things: another, who is weak, eateth herbs.
3
Let not him that eateth despise him that eateth not; and let not him which eateth not judge him that eateth: for God hath received him.
4
Who art thou that judgest another man’s servant? to his own master he standeth or falleth. Yea, he shall be holden up: for God is able to make him stand.
5
One man esteemeth one day above another: another esteemeth every day alike. Let every man be fully persuaded in his own mind.
6
He that regardeth the day, regardeth it unto the Lord; and he that regardeth not the day, to the Lord he doth not regard it. He that eateth, eateth to the Lord, for he giveth God thanks; and he that eateth not, to the Lord he eateth not, and giveth God thanks.
7
For none of us liveth to himself, and no man dieth to himself.
8
For whether we live, we live unto the Lord; and whether we die, we die unto the Lord: whether we live therefore, or die, we are the Lord’s.
9
For to this end Christ both died, and rose, and revived, that he might be Lord both of the dead and living.
10
But why dost thou judge thy brother? or why dost thou set at nought thy brother? for we shall all stand before the judgment seat of Christ.
11
For it is written, As I live, saith the Lord, every knee shall bow to me, and every tongue shall confess to God.
12
So then every one of us shall give account of himself to God.
13
Let us not therefore judge one another any more: but judge this rather, that no man put a stumblingblock or an occasion to fall in his brother’s way.
14
I know, and am persuaded by the Lord Jesus, that there is nothing unclean of itself: but to him that esteemeth any thing to be unclean, to him it is unclean.
15
But if thy brother be grieved with thy meat, now walkest thou not charitably. Destroy not him with thy meat, for whom Christ died.
16
Let not then your good be evil spoken of:
17
For the kingdom of God is not meat and drink; but righteousness, and peace, and joy in the Holy Ghost.
18
For he that in these things serveth Christ is acceptable to God, and approved of men.
19
Let us therefore follow after the things which make for peace, and things wherewith one may edify another.
20
For meat destroy not the work of God. All things indeed are pure; but it is evil for that man who eateth with offence.
21
It is good neither to eat flesh, nor to drink wine, nor any thing whereby thy brother stumbleth, or is offended, or is made weak.
22
Hast thou faith? have it to thyself before God. Happy is he that condemneth not himself in that thing which he alloweth.
23
And he that doubteth is damned if he eat, because he eateth not of faith: for whatsoever is not of faith is sin.