Comparer
Apocolipsa 16
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Apocolipsa
Chapitre 16
1
Și am auzit o voce tare din templu, spunând celor șapte îngeri: Mergeți și turnați potirele furiei lui Dumnezeu peste pământ.
2
Și s-a dus primul și a turnat potirul său peste pământ; și a căzut o rană vătămătoare și dureroasă peste oamenii care au avut semnul fiarei și peste cei ce s-au închinat icoanei ei.
3
Și al doilea înger a turnat potirul său peste mare; și a devenit ca sângele unui mort; și fiecare suflet viu a murit în mare.
4
Și al treilea înger a turnat potirul său peste râurile și peste izvoarele apelor; și ele au devenit sânge.
5
Și am auzit pe îngerul apelor spunând: Drept ești tu, Doamne, care ești, care erai și care vei fi, pentru că ai judecat astfel.
6
Pentru că au vărsat sângele sfinților și al profeților și tu le-ai dat să bea sânge; fiindcă ei merită aceasta.
7
Și am auzit pe un altul din altar, spunând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate și drepte sunt judecățile tale.
8
Și al patrulea înger a turnat potirul său peste soare; și i-a fost dată putere să pârjolească pe oameni cu foc.
9
Și oamenii au fost pârjoliți cu arșiță mare și au blasfemiat numele lui Dumnezeu, care are putere peste aceste plăgi; și nu s-au pocăit ca să îi dea glorie.
10
Și al cincilea înger a turnat potirul său peste tronul fiarei; și împărăția ei a fost plină de întuneric; și își mușcau limbile din cauza durerii,
11
Și au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, din cauza durerilor lor și a rănilor lor și nu s-au pocăit de faptele lor.
12
Și al șaselea înger a turnat potirul său peste râul cel mare, Eufrat; și apa lui a fost secată, ca să fie pregătită calea împăraților de la răsăritul soarelui.
13
Și am văzut trei duhuri necurate asemănătoare broaștelor, ieșind din gura dragonului și din gura fiarei și din gura profetului fals.
14
Fiindcă ele sunt duhurile dracilor lucrând miracole, care merg înainte la împărații pământului și ai întregii lumi, să îi adune la bătălia acelei zile mari a Dumnezeului Cel Atotputernic.
15
Iată, eu vin ca un hoț. Binecuvântat este cel ce veghează și își păzește hainele, ca nu cumva să umble gol și ei să privească rușinea lui.
16
Și i-a adunat într-un loc numit pe evreiește Armaghedon.
17
Și al șaptelea înger a turnat potirul său în aer; și a venit o voce tare de la templul din cer, de la tron, spunând: S-a făcut.
18
Și au fost voci și tunete și fulgere; și a fost un mare cutremur, așa de mare cum nu a mai fost de când sunt oameni pe pământ, un cutremur așa de puternic și de mare.
19
Iar cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți și cetățile națiunilor au căzut; și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să îi dea paharul cu vinul înverșunării furiei lui.
20
Și fiecare insulă a fugit și munții nu s-au găsit.
21
Și grindină mare, cât un talant, a căzut din cer peste oameni; și oamenii au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinii, pentru că plaga acesteia a fost foarte mare.
Zjevení Janovo
Chapitre 16
1
I slyšel jsem hlas veliký z chrámu, řkoucí sedmi andělům: Jděte, vylijte sedm koflíků hněvu Božího na zemi.
2
I šel první anděl a vylil koflík svůj na zemi, i vyvrhli se vředové škodliví a zlí na lidech, majících znamení šelmy, a na těch, kteříž se klaněli obrazu jejímu.
3
Za tím druhý anděl vylil koflík svůj na moře, a učiněno jest jako krev umrlého, a všeliká duše živá v moři umřela.
4
Potom třetí anděl vylil koflík svůj na řeky a na studnice vod, i obráceny jsou v krev.
5
I slyšel jsem anděla vod, řkoucího: Spravedlivý jsi, Pane, Kterýž jsi, a Kterýž jsi byl, a Svatý, žes to usoudil.
6
Neboť jsou krev svatých a proroků vylévali, i dal jsi jim krev píti; hodniť jsou zajisté toho.
7
I slyšel jsem jiného anděla od oltáře, kterýž řekl: Jistě, Pane Bože všemohoucí, praví jsou a spravedliví soudové tvoji.
8
Potom čtvrtý anděl vylil koflík svůj na slunce, i dáno jest jemu trápiti lidi ohněm.
9
I pálili se lidé horkem velikým, a rouhali se jménu Boha toho, kterýž má moc nad těmito ranami, avšak nečinili pokání, aby vzdali slávu jemu.
10
Tedy pátý anděl vylil koflík svůj na stolici té šelmy, i učiněno jest království její tmavé, i kousali lidé jazyky své pro bolest.
11
A rouhali se Bohu nebeskému pro bolesti své a pro vředy své, avšak nečinili pokání z skutků svých.
12
Šestý pak anděl vylil koflík svůj na tu velikou řeku Eufrates, i vyschla voda její, aby připravena byla cesta králům od východu slunce.
13
A viděl jsem, ano z úst draka a z úst šelmy a z úst falešného proroka vyšli tři duchové nečistí, podobní žabám.
14
Nebo jsouť duchové ďábelští, ješto činí divy a chodí mezi krále zemské a všeho světa, aby je shromáždili k boji, k tomu velikému dni Boha všemohoucího.
15
Aj, přicházímť jako zloděj. Blahoslavený, kdož bdí a ostříhá roucha svého, aby nah nechodil, aby neviděli hanby jeho.
16
I shromáždil je na místo, kteréž slove Židovsky Armageddon.
17
Tedy sedmý anděl vylil koflík svůj na povětří, i vyšel hlas veliký z chrámu nebeského, od trůnu, řkoucí: Stalo se.
18
I stali se zvukové a hromobití a blýskání, i země třesení stalo se veliké, jakéhož nikdy nebylo, jakž jsou lidé na zemi, totiž země třesení tak velikého.
19
I roztrhlo se to veliké město na tři strany, a města národů padla. A Babylon veliký přišel na pamět před obličejem Božím, aby dal jemu kalich vína prchlivosti hněvu svého.
20
A všickni ostrovové pominuli, a hory nejsou nalezeny.
21
A kroupy veliké jako centnéřové pršely s nebe na lidi. I rouhali se Bohu lidé pro ránu těch krup; nebo velmi veliká byla ta rána.