Comparer
Evrei 10
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Evrei
Chapitre 10
1
Fiindcă legea, având o umbră a lucrurilor bune ce vor veni și nu însăși imaginea lucrurilor, nu poate niciodată să desăvârșească pe cei ce se apropie de ea cu acele sacrificii, pe care le-au oferit neîncetat an după an.
2
Altfel, nu ar fi încetat ele să fie oferite? Pentru că închinătorii trebuiau să nu mai aibă conștiința păcatelor, odată curățați.
3
Totuși, în sacrificiile acelea este o reamintire a păcatelor în fiecare an.
4
Fiindcă este imposibil ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele.
5
De aceea, venind el în lume, spune: Sacrificiu și ofrandă tu nu ai voit, dar ai pregătit un trup pentru mine;
6
În ofrande arse și sacrificii pentru păcat tu nu ți-ai găsit plăcerea.
7
Atunci am spus: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) pentru a face voia ta, Dumnezeule.
8
După ce a spus mai sus: Sacrificiu și ofrandă și ofrande arse și sacrificii pentru păcat tu nu ai voit, nici nu ți-ai găsit plăcerea în ele; care sunt oferite conform legii;
9
Atunci el a spus: Iată, eu vin pentru a face voia ta, Dumnezeule. El desființează pe cel dintâi, ca să stabilească pe al doilea.
10
Voie prin care suntem sfințiți prin oferirea trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.
11
Și fiecare preot stă zilnic în picioare, servind și oferind deseori aceleași sacrificii care niciodată nu pot înlătura păcatele.
12
Dar acest om, după ce a oferit un singur sacrificiu pentru păcate, pentru totdeauna, s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu;
13
De acum, așteptând până când dușmanii lui vor fi făcuți sprijinul piciorului său.
14
Fiindcă printr-o singură ofrandă el a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți.
15
Aceasta ne mărturisește și Duhul Sfânt; căci după ce a spus mai înainte:
16
Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei după acele zile, spune Domnul: Voi pune legile mele în inimile lor și le voi scrie în mințile lor;
17
Și păcatele lor și nelegiuirile lor eu nicidecum nu mi le voi aminti.
18
Dar acolo unde este iertare a acestora, nu mai este ofrandă pentru păcat.
19
De aceea fraților, având cutezanță pentru a intra în locul preasfânt prin sângele lui Isus,
20
Pe o cale nouă și vie, pe care el a consacrat-o pentru noi, prin perdea, care altfel spus este carnea lui,
21
Și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22
Să ne apropiem cu o inimă adevărată, în deplină asigurare a credinței, având inimile stropite, pentru curățire, de o conștiință rea, și trupurile scăldate cu apă pură.
23
Să ținem strâns mărturisirea credinței noastre, fără clătinare; (căci credincios este cel ce a promis),
24
Și să luăm aminte unii la alții pentru a ne provoca la dragoste și la fapte bune,
25
Nepărăsind adunarea noastră împreună, după cum este obiceiul unora, ci să ne îndemnăm unii pe alții; și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua.
26
Căci dacă noi păcătuim voit după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne sacrificiu pentru păcate,
27
Ci o anumită așteptare înfricoșată a judecății și o indignare arzătoare, care îi va mistui pe potrivnici.
28
Oricine a disprețuit legea lui Moise a murit fără milă, pe baza mărturiei a doi sau trei martori;
29
De o cât mai dureroasă pedeapsă presupuneți că va fi considerat demn, cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit sângele legământului, prin care a fost sfințit, un lucru profan și a tratat disprețuitor Duhul harului?
30
Căci cunoaștem pe cel ce a spus: Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, spune Domnul. Și din nou: Domnul va judeca poporul său.
31
Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu.
32
Dar aduceți-vă aminte de zilele de dinainte, în care, după ce ați fost iluminați, ați îndurat o mare luptă a suferințelor;
33
În parte, fiind făcuți de priveliște, deopotrivă prin ocări și necazuri, și în parte când ați devenit părtași ai celor care erau astfel folosiți.
34
Fiindcă ați avut compasiune față de mine în lanțurile mele și ați îndurat cu bucurie prădarea bunurilor voastre, știind în voi înșivă că aveți în cer o avere mai bună și durabilă.
35
De aceea nu lepădați cutezanța voastră, care are o mare răsplătire.
36
Fiindcă aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi promisiunea.
37
Deoarece încă puțin timp și cel ce vine va veni și nu va întârzia.
38
Iar cel drept va trăi prin credință; dar dacă cineva dă înapoi, sufletul meu nu își va găsi plăcerea în el.
39
Dar noi nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pieire, ci dintre cei care cred pentru salvarea sufletului.
Židům
Chapitre 10
1
Zákon zajisté, maje stín budoucího dobrého, a ne sám obraz pravý těch věcí, jednostejnými, kteréž po všecka léta obětují, obětmi nikdy nemůž přistupujících dokonalých učiniti.
2
Sic jinak zdaliž by již nepřestaly obětovány býti, protože by již neměli žádného svědomí z hříchu ti, jenž obětují, jsouce jednou očištěni?
3
Ale při těch obětech připomínání hříchů děje se každého roku.
4
Neboť možné není, aby krev býků a kozlů shladila hříchy.
5
Protož vcházeje na svět, dí: Obětí a darů nechtěl jsi, ale tělo jsi mi způsobil.
6
Zápalných obětí, ani obětí za hřích jsi neoblíbil.
7
Tehdy řekl jsem: Aj, jduť, (jakož v knihách psáno jest o mně), abych činil, ó Bože, vůli tvou.
8
Pověděv napřed: Že obětí a darů, a zápalů, i obětí za hřích, (kteréž se podle Zákona obětují), nechtěl jsi, aniž jsi jich oblíbil,
9
Tehdy řekl: Aj, jduť, (jakož v knihách psáno jest o mně) abych činil, ó Bože, vůli tvou. Ruší první, aby druhé ustanovil.
10
V kteréžto vůli posvěceni jsme skrze obětování těla Ježíše Krista jednou.
11
A všeliký zajisté kněz přístojí, na každý den službu konaje, a jednostejné často obětuje oběti, kteréž nikdy nemohou odjíti hříchů.
12
Ale tento, jednu obět obětovav za hříchy, vždycky sedí na pravici Boží,
13
Již dále očekávaje, až by položeni byli nepřátelé jeho za podnož noh jeho.
14
Nebo jednou obětí dokonalé učinil na věky ty, kteříž posvěceni bývají.
15
Svědčíť pak nám to i sám Duch svatý. Nebo prve pověděv:
16
Tatoť jest smlouva, kterouž učiním s nimi po těch dnech, praví Pán: Dám zákony své v srdce jejich, a na myslech jejich napíši je,
17
Za tím řekl: A na hříchy jejich, i na nepravosti jejich nikoli nezpomenu více.
18
Kdežť pak jest odpuštění jich, neníť potřebí více oběti za hřích.
19
Majíce tedy, bratří, plnou svobodu k vjíti do svatyně skrze krev Ježíšovu,
20
Tou cestou novou a živou, kterouž nám způsobil skrze oponu, to jest tělo své,
21
A majíce kněze velikého nad domem Božím,
22
Přistupmež s pravým srdcem, v plné jistotě víry, očištěná majíce srdce od svědomí zlého,
23
A umyté tělo vodou čistou, držmež nepochybné vyznání naděje; (nebo věrnýť jest ten, kterýž zaslíbil.)
24
A šetřme jedni druhých, k rozněcování se v lásce a dobrých skutcích,
25
Neopouštějíce společného shromáždění našeho, jako někteří obyčej mají, ale napomínajíce se, a to tím více, čímž více vidíte, že se ten den přibližuje.
26
Nebo jestliže bychom dobrovolně hřešili po přijetí známosti pravdy, nezůstávalo by již více oběti za hříchy,
27
Ale hrozné nějaké očekáváni soudu, a ohně prudká pálivost, kterýž žráti má protivníky.
28
Kdož by koli pohrdal Zákonem Mojžíšovým, bez lítosti pode dvěma neb třmi svědky umírá.
29
Což se vám zdá, jak přísnějšího trestání hoden jest ten, kdož by Syna Božího pošlapával a krev smlouvy, kterouž byl posvěcen, za nehodnou drahého vážení by měl, a duchu milosti potupu učinil?
30
Známeť zajisté toho, jenž řekl: Mně pomsta, já odplatím, praví Pán. A opět: Pán souditi bude lid svůj.
31
Hroznéť jest upadnouti v ruce Boha živého.
32
Rozpomeňtež se pak na předešlé dny, v nichžto osvíceni byvše, mnohý boj rozličných utrpení snášeli jste,
33
Buďto když jste byli i pohaněními i ssouženími jako divadlo učiněni, buďto účastníci učiněni byvše těch, kteříž tak zmítáni byli.
34
Nebo i vězení mého čitelni jste byli, a rozchvátání statků svých s radosti jste strpěli, vědouce, že v sobě máte lepší zboží nebeské a trvanlivé.
35
Protož neodmítejtež od sebe smělé doufanlivosti vaší, kterážto velikou má odplatu.
36
Než potřebíť jest vám trpělivosti, abyste vůli Boží činíce, dosáhli zaslíbení.
37
Nebo ještě velmi, velmi maličko, a aj, ten, kterýž přijíti má, přijde, a nebudeť meškati.
38
Spravedlivý pak z víry živ bude. Pakli by se kdo jinam obrátil, nezalibuje sobě duše má v něm.
39
Ale myť nejsme poběhlci k zahynutí, ale věřící k získání duše.