Comparer
Faptele 24
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Faptele
Chapitre 24
1
Și după cinci zile, Anania, marele preot, a coborât cu bătrânii și cu un anumit orator, numit Tertul, care l-au înștiințat pe guvernator împotriva lui Pavel.
2
Și după ce a fost chemat, Tertul a început să acuze, spunând: Văzând că prin tine ne bucurăm de multă pace și că au fost făcute lucrări bune pentru această națiune prin prevederea ta,
3
Le primim întotdeauna și în toate locurile, preanobile Felix, cu toată mulțumirea.
4
Dar ca nu cumva să te mai rețin, te rog să ne asculți pe scurt cu bunăvoința ta.
5
Fiindcă l-am găsit pe acest bărbat a fi o ciumă, instigator la revoltă printre toți iudeii din întreaga lume și un conducător al partidei nazarinenilor;
6
Care a încercat de asemenea să pângărească templul; și pe care l-am prins și voiam să îl judecăm conform cu legea noastră.
7
Dar căpetenia Lisias a venit și l-a luat cu mare violență din mâinile noastre,
8
Și a poruncit acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă îl vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el despre toate lucrurile de care îl acuzăm noi.
9
Și iudeii au aprobat și ei, spunând că așa stau lucrurile.
10
Atunci Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, a răspuns: Deoarece știu că de mulți ani ai fost judecător al acestei națiuni, cu atât mai bucuros răspund pentru mine însumi;
11
Ca să poți înțelege, că nu sunt decât douăsprezece zile de când am urcat să mă închin la Ierusalim.
12
Și nu m-au găsit în templu dezbătând cu cineva, nici făcând agitație a mulțimii, nici în sinagogi, nici în cetate;
13
Nici nu pot dovedi lucrurile de care acum mă acuză.
14
Dar îți mărturisesc aceasta, că după calea pe care ei o numesc erezie, așa mă închin Dumnezeului părinților mei, crezând toate care sunt scrise în lege și în profeți;
15
Și am speranță față de Dumnezeu, pe care și ei înșiși o acceptă, că va fi o înviere a morților, deopotrivă a celor drepți și nedrepți.
16
Și în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conștiință fără poticnire, față de Dumnezeu și oameni.
17
Și, după mulți ani, am venit să aduc națiunii mele milostenii și ofrande.
18
După care anumiți iudei din Asia m-au găsit purificat în templu, nici cu mulțime, nici cu tumult.
19
Aceștia ar trebui să se înfățișeze aici înaintea ta și să acuze, dacă au ceva împotriva mea.
20
Sau să spună aceștia dacă au găsit în mine vreo nelegiuire, în timp ce am stat în picioare înaintea consiliului,
21
Cu excepția acestei singure voci, că am strigat stând în picioare printre ei: În legătură cu învierea morților sunt eu judecat astăzi de voi.
22
Iar după ce Felix a auzit acestea, având o mai bună cunoaștere despre acea cale, i-a amânat și a spus: Când va coborî Lisias, căpetenia, voi ști pe deplin cele despre voi.
23
Și a poruncit unui centurion să îl țină pe Pavel și să îi lase libertate și să nu oprească pe niciunul dintre ai lui să îl servească, sau să vină la el.
24
Și după câteva zile, când Felix a venit cu soția lui, Drusila, care era iudeică, a trimis după Pavel și l-a ascultat despre credința în Cristos.
25
Dar pe când el discuta despre dreptate și înfrânare și judecata care va veni, Felix a tremurat și a răspuns: Acum du-te; când voi avea ocazie cuvenită, te voi chema.
26
În același timp se aștepta de asemenea ca Pavel să îi dea bani, ca să îl elibereze; de aceea a trimis adeseori după el și vorbea cu el.
27
Dar după doi ani a venit succesorul lui, Porcius Festus; și Felix, voind să arate favoare iudeilor, l-a lăsat pe Pavel legat.
Skutky apoštolské
Chapitre 24
1
Po pěti pak dnech sstoupil nejvyšší kněz Ananiáš s staršími a s nějakým Tertullem řečníkem; kteřížto postavili se před vladařem proti Pavlovi.
2
A když povolán byl, počal naň žalovati Tertullus, řka:
3
Kterak mnohý pokoj způsoben jest nám skrze tebe a mnohé věci v tomto národu výborně se dějí skrze tvou opatrnost, to my i všelijak i všudy se vším děkováním vyznáváme, výborný Felix.
4
Ale abych tě déle nezaměstnával, prosím, vyslyšiž nás maličko podle obyčeje přívětivosti své.
5
Nalezli jsme zajisté člověka tohoto nešlechetného, a vzbuzujícího různice mezi všemi Židy po všem světě, a vůdci té sekty nazaretské;
6
Jenž také i o to se pokoušel, aby chrámu poskvrnil; a kteréhožto javše, vedle Zákona našeho chtěli jsme souditi.
7
Ale přišed k tomu hejtman Lyziáš s mocí velikou, vzal ho z rukou našich,
8
Rozkázav, aby žalobníci jeho šli k tobě. Od něhožto ty sám budeš moci, vyptaje se, zvěděti o všem o tom, z čeho my jej viníme.
9
A k tomu se přimluvili i Židé, pravíce, že to tak jest.
10
Tedy Pavel odpověděl, když mu návěští dal vladař, aby mluvil: Od mnohých let věda tebe býti soudcím národu tomuto představeným, s lepší myslí k tomu, což se mne dotýče, odpovídati budu,
11
Poněvadž ty můžeš to věděti, že není tomu dní více než dvanácte, jakž jsem přišel do Jeruzaléma, abych se modlil.
12
A aniž jsou mne nalezli v chrámě s někým se hádajícího, aneb činícího roty v zástupu, ani v školách, ani v městě,
13
Aniž toho prokázati mohou, což na mne žalují.
14
Ale totoť já před tebou vyznávám, že podle té cesty, kterouž oni nazývají kacířstvím, tak sloužím Bohu otců svých, věře všemu, cožkoli psáno jest v Zákoně a v Prorocích,
15
Maje naději v Bohu, že bude, jehož i oni čekají, vzkříšení z mrtvých, i spravedlivých i nespravedlivých.
16
A tak se chovati hledím, abych měl dobré svědomí bez úrazu před Bohem i před lidmi vždycky
17
Po mnohých pak letech přišel jsem, almužny nesa národu svému a oběti.
18
Při čemž mne nalezli v chrámě očištěného, ne s zástupem, ani s bouřkou, někteří Židé z Azie,
19
Kteříž by měli tuto také před tebou státi a žalovati, měli-li by co proti mně.
20
Anebo nechať tito sami povědí, nalezli-li jsou na mně jakou nepravost, když jsem stál v radě,
21
Leč to jedno promluvení, že jsem zavolal, stoje mezi nimi: Pro vzkříšení z mrtvých já k soudu potažen jsem dnes od vás.
22
A vyslyšav to Felix, odložil jim, až by o té cestě něco místnějšího vyzvěděl, řka: Až hejtman Lyziáš sem přijede, posoudím té pře vaší.
23
I poručil setníkovi, aby Pavla ostříhal a polehčil mu vězení a nebránil žádnému z přátel jeho posluhovati jemu anebo navštěvovati ho.
24
Po několika pak dnech přišed Felix s Druzillou, manželkou svou, kteráž byla Židovka, zavolal Pavla, a slyšel od něho o víře v Krista.
25
A když on vypravoval o spravedlnosti a o zdrželivosti a o budoucím soudu, ulekl se Felix, a odpověděl: Nyní odejdi, a v čas příhodný zavolám tě.
26
Nadál se pak, že jemu Pavel dá nějaké peníze, aby jej propustil, pročež i tím častěji, povolávaje ho, mluvíval s ním.
27
Po dvou pak letech měl po sobě náměstka Felix, Festa Porcia, a chtěje se zalíbiti Židům Felix, nechal Pavla v vězení.