Comparer
Iacov 2
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Iacov
Chapitre 2
1
Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domn al gloriei, fiind părtinitori.
2
Căci dacă în adunarea voastră ar intra un om cu un inel de aur, în haină strălucitoare, și ar intra și un sărac în haină murdară,
3
Și ați avea respect față de cel care poartă haina strălucitoare și i-ați spune: Așază-te aici în loc bun; și i-ați spune săracului: Tu stai acolo în picioare, sau, Așază-te aici sub sprijinul piciorului meu,
4
Nu deveniți atunci părtinitori în voi înșivă și judecători ai gândurilor rele?
5
Dați ascultare preaiubiții mei frați: Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi, să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce îl iubesc?
6
Dar voi îl disprețuiați pe cel sărac. Nu bogații vă oprimă și vă târăsc înaintea scaunelor de judecată?
7
Nu blasfemiază ei acel nume virtuos cu care sunteți chemați?
8
Dacă într-adevăr împliniți legea împărătească conform scripturii: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faceți;
9
Dar dacă arătați părtinire, comiteți păcat și sunteți condamnați de lege ca și călcători ai legii.
10
Fiindcă oricine va ține toată legea și totuși se poticnește într-un punct, este vinovat de toate.
11
Fiindcă cel ce a spus: Să nu comiți adulter, a spus de asemenea: Să nu ucizi. Iar dacă nu comiți adulter, dar ucizi, te faci călcător al legii.
12
Astfel să vorbiți și astfel să faceți, ca unii care vor fi judecați prin legea libertății,
13
Fiindcă pentru cel ce nu a arătat milă judecata va fi fără milă; și mila se bucură asupra judecății.
14
Care este folosul, frații mei, dacă cineva spune că are credință și nu are fapte? Poate această credință să îl salveze?
15
Și dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de mâncarea zilnică,
16
Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu ați da acestora cele necesare trupului, ce folos?
17
Așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură.
18
Dar va spune cineva: Tu ai credință și eu am fapte; arată-mi credința ta fără faptele tale și eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
19
Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; și dracii cred și tremură.
20
Dorești dar să știi, omule deșert, că este moartă credința despărțită de fapte?
21
Avraam, tatăl nostru, nu prin fapte a fost declarat drept, când a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?
22
Vezi cum credința lucra împreună cu faptele lui, și prin fapte, credința a fost desăvârșită?
23
Și a fost împlinită scriptura care spune: Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a atribuit pentru dreptate; și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24
Vedeți așadar cum prin fapte este declarat drept omul și nu doar prin credință.
25
Tot așa și curva Rahab, nu prin fapte a fost declarată dreaptă, când a primit mesagerii și i-a trimis afară pe altă cale?
26
Căci după cum trupul despărțit de duh este mort, tot așa și credința despărțită de fapte este moartă.
Jakubův
Chapitre 2
1
Bratří moji, nepřipojujtež přijímání osob k víře slavného Pána našeho Jezukrista.
2
Nebo kdyby přišel do shromáždění vašeho muž, maje prsten zlatý, v drahém rouše, a všel by také i chudý v chaterném oděvu,
3
A popatřili byste k tomu, jenž drahé roucho má, a řekli byste jemu: Ty sedni tuto pěkně; chudému pak řekli byste: Ty stůj tamto, aneb sedni tuto, pod podnoží noh mých;
4
Zdaliž jste již neučinili rozdílu mezi sebou a učiněni jste rozeznavatelé v myšleních zlých?
5
Slyšte, bratří moji milí, zdaliž Bůh nevyvolil chudých na tomto světě, aby bohatí byli u víře a dědicové království, kteréž zaslíbil těm, jenž jej milují?
6
Ale vy jste neuctili chudého. Zdaliž ne ti, jenž bohatí jsou, mocí utiskují vás, a oniť vás i k soudům přivozují?
7
Zdali oni nerouhají se tomu slavnému jménu, kteréž vzýváno jest nad vámi?
8
Jestliže pak plníte Zákon královský podle Písem: Milovati budeš bližního svého, jako sebe samého, dobře činíte.
9
Pakli osoby přijímáte, hřešíte, a Zákon vás tresce jako přestupníky.
10
Nebo kdo by koli celého Zákona ostříhal, přestoupil by pak v jediném, učiněn jest všemi vinen.
11
Ten zajisté, kterýž řekl: Nesesmilníš, takéť jest řekl: Nezabiješ. Pakli bys nesesmilnil, ale zabil bys, učiněn jsi přestupníkem Zákona.
12
Tak mluvte a tak čiňte, jakožto ti, kteříž podle zákona svobody souzeni býti máte.
13
Nebo odsouzení bez milosrdenství stane se tomu, kdož nečiní milosrdenství, ale chlubíť se milosrdenstvím proti odsudku.
14
Co prospěje, bratří moji, praví-li se kdo víru míti, a nemá-li skutků? Zdaliž jej ta víra může spasiti?
15
A kdyby bratr neb sestra neodění byli, a opuštění z strany každodenního pokrmu,
16
Řekl by pak jim někdo z vás: Jděte v pokoji a zhřejte se, a najezte se, avšak nedali byste jim potřeby tělesné, což to platno bude?
17
Takž i víra, nemá-li skutků, mrtváť jest sama v sobě.
18
Ale dí někdo: Ty víru máš, a já mám skutky. Ukažiž ty mi víru svou z skutků svých, a jáť tobě ukáži víru svou z skutků svých.
19
Ty věříš, že jest jeden Bůh. Dobře činíš. I ďáblovéť tomu věří, avšak třesou se.
20
Ale chceš-liž věděti, ó člověče marný, že víra bez skutků jest mrtvá?
21
Abraham otec náš zdali ne z skutků ospravedlněn jest, obětovav syna svého Izáka na oltář?
22
Vidíš-li, že víra napomáhala skutkům jeho a z skutků víra dokonalá byla?
23
A tak naplněno jest Písmo, řkoucí: I uvěřil Abraham Bohu, a počteno jest jemu to za spravedlnost, a přítelem Božím nazván jest.
24
Vidíte-liž tedy, že z skutků ospravedlněn bývá člověk a ne z víry toliko?
25
Též podobně i Raab nevěstka zdali ne z skutků ospravedlněna jest, přijavši posly a jinou cestou pryč je vypustivši?
26
Nebo jakož tělo bez duše jest mrtvé, takť i víra bez skutků jest mrtvá.