Comparer
Ioan 10
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Ioan
Chapitre 10
1
Adevărat, adevărat vă spun: Cel care nu intră pe ușă în staulul oilor, ci se cațără pe altă parte, acela este hoț și tâlhar.
2
Dar cel care intră pe ușă este păstorul oilor.
3
Portarul îi deschide și oile aud vocea lui; iar el își cheamă oile pe nume și le conduce afară.
4
Și după ce își scoate oile, merge înaintea lor și oile îl urmează, pentru că ele îi cunosc vocea.
5
Și nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor.
6
Isus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înțeles cele ce le vorbea.
7
Atunci Isus le-a spus din nou: Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt ușa oilor.
8
Toți cei ce au venit înainte de mine, sunt hoți și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.
9
Eu sunt ușa; dacă intră cineva prin mine va fi salvat și va intra și va ieși și va găsi pășune.
10
Hoțul nu vine decât pentru a fura și a ucide și a nimici. Eu am venit ca ele să aibă viață și să o aibă din abundență.
11
Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
12
Dar cel angajat și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le apucă și risipește oile.
13
Cel angajat fuge, pentru că este angajat și nu îi pasă de oi.
14
Eu sunt păstorul cel bun și le cunosc pe ale mele și sunt cunoscut de ale mele.
15
Așa cum mă cunoaște Tatăl, tot așa îl cunosc și eu pe Tatăl; și îmi dau viața pentru oi.
16
Mai am și alte oi, care nu sunt din acest staul; și pe acelea trebuie să le aduc, și ele vor auzi vocea mea; și va fi un singur staul și un singur păstor.
17
Din această cauză Tatăl mă iubește, pentru că eu îmi dau viața, ca iarăși să o iau.
18
Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o dau de la mine. Am putere să o dau și am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu.
19
De aceea din cauza acestor cuvinte din nou a fost dezbinare între iudei.
20
Și mulți dintre ei au spus: Are drac și este nebun; de ce îl ascultați?
21
Alții au spus: Acestea nu sunt cuvintele unuia care are drac. Poate un drac să deschidă ochii orbilor?
22
Și la Ierusalim era sărbătoarea dedicării și era iarnă.
23
Și Isus se plimba prin templu, în porticul lui Solomon.
24
Atunci iudeii l-au înconjurat și i-au spus: Până când ne faci să ne îndoim? Dacă tu ești Cristosul, spune-ne pe față.
25
Isus le-a răspuns: V-am zis și nu ați crezut; faptele pe care le fac eu în numele Tatălui meu, ele aduc mărturie despre mine.
26
Dar voi nu credeți, fiindcă nu sunteți dintre oile mele, după cum v-am spus.
27
Oile mele aud vocea mea și eu le cunosc și ele mă urmează;
28
Și eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna mea.
29
Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui meu.
30
Eu și Tatăl una suntem.
31
Atunci iudeii au luat din nou pietre ca să îl ucidă cu pietre.
32
Isus le-a răspuns: V-am arătat multe fapte bune de la Tatăl meu; pentru care din aceste fapte mă ucideți cu pietre?
33
Iudeii i-au răspuns, zicând: Nu pentru o lucrare bună te ucidem cu pietre, ci pentru blasfemie și pentru că tu, fiind om, te faci pe tine însuți Dumnezeu.
34
Isus le-a răspuns: Nu este scris în legea voastră: Eu am spus: Sunteți dumnezei?
35
Dacă i-a numit dumnezei pe cei la care a venit cuvântul lui Dumnezeu și scriptura nu poate fi desființată,
36
Voi spuneți despre acela pe care Tatăl l-a sfințit și l-a trimis în lume: Tu blasfemiezi, pentru că am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu?
37
Dacă nu fac faptele Tatălui meu, să nu mă credeți.
38
Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți, credeți faptele ca să știți și să credeți că Tatăl este în mine și eu în el.
39
De aceea căutau din nou să îl prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
40
Și s-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde boteza Ioan la început; și a rămas acolo.
41
Și mulți au venit la el și au spus: Ioan într-adevăr nu a făcut niciun miracol, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.
42
Și acolo mulți au crezut în el.
Jan
Chapitre 10
1
Amen, amen pravím vám: Kdož nevchází dveřmi do ovčince ovcí, ale vchází jinudy, ten zloděj jest a lotr.
2
Ale kdož vchází dveřmi, pastýř jest ovcí.
3
Tomuť vrátný otvírá, a ovce hlas jeho slyší, a on svých vlastních ovec ze jména povolává, a vyvodí je.
4
A jakž ovce své vlastní ven vypustí, před nimi jde, a ovce jdou za ním; nebo znají hlas jeho.
5
Ale cizího nikoli následovati nebudou, ale utekou od něho; nebo neznají hlasů cizích.
6
To přísloví pověděl jim Ježíš, ale oni nevěděli, co by to bylo, což jim mluvil.
7
Tedy opět řekl jim Ježíš: Amen, amen pravím vám: Že já jsem dveře ovcí.
8
Všickni, kolikož jich koli přede mnou přišlo, zloději jsou a lotři, ale neslyšely jich ovce.
9
Já jsem dveře. Skrze mne všel-li by kdo, spasen bude, a vejde i vyjde, a pastvu nalezne.
10
Zloděj nepřichází, jediné aby kradl a mordoval a hubil; já jsem přišel, aby život měly, a hojně aby měly.
11
Já jsem ten pastýř dobrý. Dobrý pastýř duši svou pokládá za ovce.
12
Ale nájemník a ten, kterýž není pastýř, jehož nejsou ovce vlastní, vida vlka, an jde, i opouští ovce i utíká, a vlk lapá a rozhání ovce.
13
Nájemník pak utíká; nebo nájemník jest, a nemá péče o ovce.
14
Já jsem ten dobrý pastýř, a známť ovce své, a znajíť mne mé.
15
Jakož mne zná Otec, tak i já znám Otce, a duši svou pokládám za ovce.
16
A mámť i jiné ovce, kteréž nejsou z tohoto ovčince. I tyť musím přivésti, a hlas můj slyšeti budou. A budeť jeden ovčinec a jeden pastýř.
17
Protož mne Otec miluje, že já pokládám duši svou, abych ji zase vzal.
18
Nižádnýť jí nebéře ode mne, ale já pokládám ji sám od sebe. Mám moc položiti ji, a mám moc zase vzíti ji. To přikázání vzal jsem od Otce svého.
19
Tedy stala se opět různice mezi Židy pro ty řeči.
20
A pravili mnozí z nich: Ïábelství má a blázní. Co ho posloucháte?
21
Jiní pravili: Tato slova nejsou ďábelství majícího. Zdaliž ďábelství může slepých oči otvírati?
22
I bylo posvícení v Jeruzalémě, a zima byla.
23
I procházel se Ježíš v chrámě po síňci Šalomounově.
24
Tedy obstoupili jej Židé, a řekli jemu: Dokudž duši naši držíš? Jestliže jsi ty Kristus, pověz nám zjevně.
25
Odpověděl jim Ježíš: Pověděl jsem vám, a nevěříte. Skutkové, kteréž já činím ve jménu Otce svého, tiť svědectví vydávají o mně.
26
Ale vy nevěříte, nebo nejste z ovcí mých, jakož jsem vám pověděl.
27
Nebo ovce mé hlas můj slyší, a já je znám, a následujíť mne.
28
A jáť život věčný dávám jim, a nezahynouť na věky, aniž jich kdo vytrhne z ruky mé.
29
Otec můj, kterýž mi je dal, většíť jest nade všecky, a žádnýť jich nemůže vytrhnouti z ruky Otce mého.
30
Já a Otec jedno jsme.
31
Tedy zchápali opět kamení Židé, aby jej kamenovali.
32
Odpověděl jim Ježíš: Mnohé dobré skutky ukázal jsem vám od Otce svého. Pro který z těch skutků kamenujete mne?
33
Odpověděli jemu Židé, řkouce: Pro dobrý skutek tebe nekamenujeme, ale pro rouhání, totiž že ty, člověk jsa, děláš se Bohem.
34
Odpověděl jim Ježíš: Však psáno jest v Zákoně vašem: Já jsem řekl: Bohové jste.
35
Poněvadž ty nazval bohy, k nimžto řeč Boží stala se, a nemůžeť zrušeno býti Písmo,
36
Kterakž tedy o mně, kteréhož posvětil Otec a poslal na svět, vy pravíte, že se rouhám, že jsem řekl: Syn Boží jsem?
37
Nečiním-liť skutků Otce svého, nevěřte mi.
38
Pakliť činím, tedy byste pak mně nevěřili, aspoň skutkům věřte, abyste poznali a věřili, že Otec ve mně jest, a já v něm.
39
Tedy opět hledali ho jíti, ale on vyšel z rukou jejich.
40
I odšel opět za Jordán na to místo, kdež nejprv Jan křtil, a pozůstal tam.
41
I přišli k němu mnozí, a pravili: Jan zajisté žádného divu neučinil, ale všecko, cožkoli mluvil Jan o tomto, pravé bylo.
42
A mnozí tam uvěřili v něho.