Comparer
Ioan 13
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Ioan
Chapitre 13
1
Iar înainte de sărbătoarea paștelui, când Isus a știut că i-a sosit timpul ca să plece din această lume la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
2
Și la sfârșitul cinei, după ce diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscariot, al lui Simon, să îl trădeze,
3
Isus, știind că Tatăl îi dăduse toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu se duce,
4
S-a ridicat de la cină și și-a pus deoparte hainele; și a luat un ștergar și s-a încins.
5
Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
6
Atunci a venit la Simon Petru; iar Petru i-a spus: Doamne, tu să îmi speli picioarele?
7
Isus a răspuns și i-a zis: Ce fac eu, tu nu știi acum; dar vei ști după acestea.
8
Petru i-a spus: Nicidecum nu îmi vei spăla picioarele niciodată. Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl eu, nu ai parte cu mine.
9
Simon Petru i-a spus: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.
10
Isus i-a spus: Cel ce este scăldat nu are nevoie să își spele decât picioarele, deoarece este în totul curat; și voi sunteți curați, dar nu toți.
11
Fiindcă știa cine îl trădează; de aceea a spus: Nu sunteți toți curați.
12
Și după ce le-a spălat picioarele și și-a luat hainele, s-a așezat din nou și le-a spus: Știți ce v-am făcut?
13
Voi mă numiți Învățătorul și Domnul; și bine spuneți, fiindcă sunt.
14
Așadar dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.
15
Pentru că v-am dat un exemplu, ca să faceți așa cum și eu v-am făcut vouă.
16
Adevărat, adevărat vă spun: Robul nu este mai mare decât domnul său, nici cel trimis mai mare decât cel ce l-a trimis.
17
Dacă știți acestea, fericiți sunteți dacă le faceți.
18
Nu vorbesc despre voi toți; eu îi știu pe cei pe care i-am ales, dar ca să se împlinească scriptura: Cel ce mănâncă pâine cu mine și-a ridicat călcâiul împotriva mea.
19
De acum vă spun înainte să se întâmple, ca atunci când se va întâmpla, să credeți că eu sunt.
20
Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce primește pe oricine trimit, pe mine mă primește; iar cel ce mă primește, îl primește pe cel ce m-a trimis.
21
După ce a spus Isus acestea, a fost tulburat în duh și a adus mărturie și a spus: Adevărat, adevărat vă spun, că unul dintre voi mă va trăda.
22
Atunci discipolii se uitau unii la alții, nepricepând despre cine vorbește.
23
Și era aplecat pe pieptul lui Isus unul dintre discipolii săi, pe care îl iubea Isus.
24
De aceea Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine ar fi acela despre care vorbește.
25
Iar acela, rezemându-se pe pieptul lui Isus, i-a spus: Doamne, cine este?
26
Isus a răspuns: Acela este, căruia îi voi da o bucățică, după ce am înmuiat-o. Și după ce a înmuiat bucățica, a dat-o lui Iuda Iscariot, al lui Simon.
27
Și după bucățică, Satan a intrat în acela. Atunci Isus i-a spus: Ceea ce faci, fă repede.
28
Dar niciunul dintre cei care ședeau la masă nu a știut pentru ce i-a spus aceasta.
29
Fiindcă unii gândeau, deoarece Iuda avea punga, Isus îi spusese: Cumpără cele ce avem nevoie pentru sărbătoare, sau să dea ceva săracilor.
30
Acela atunci, primind bucățica, imediat a ieșit; și era noapte.
31
De aceea, după ce a ieșit Iuda, Isus a spus: Acum este Fiul omului glorificat și Dumnezeu este glorificat în el.
32
Dacă Dumnezeu este glorificat în el, Dumnezeu îl va glorifica de asemenea pe el în el însuși și îndată îl va glorifica.
33
Copilașilor, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și cum am spus iudeilor că: Unde mă duc eu voi nu puteți veni, tot așa vă spun acum.
34
Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit; ca și voi să vă iubiți unii pe alții.
35
Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei, dacă aveți dragoste unii pentru alții.
36
Simon Petru i-a spus: Doamne, unde te duci? Isus i-a răspuns: Unde mă duc, nu mă poți urma acum; dar mai târziu mă vei urma.
37
Petru i-a spus: Doamne, de ce nu te pot urma acum? Îmi voi da viața pentru tine.
38
Isus i-a răspuns: Îți vei da viața pentru mine? Adevărat, adevărat îți spun: Nicidecum nu va cânta cocoșul, până când nu mă vei nega de trei ori.
Jan
Chapitre 13
1
Před svátkem pak velikonočním, věda Ježíš, že přišla hodina jeho, aby šel z tohoto světa k Otci, milovav své, kteříž byli na světě, až do konce je miloval.
2
A když večeřeli, (a ďábel již byl vnukl v srdce Jidáše Šimona Iškariotského, aby jej zradil,)
3
Věda Ježíš, že jemu Otec všecko v ruce dal a že od Boha vyšel a k Bohu jde,
4
Vstal od večeře, a složil roucho své, a vzav rouchu, přepásal se.
5
Potom nalil vody do medenice, i počal umývati nohy učedlníků a vytírati rouchou, kterouž byl přepásán.
6
Tedy přišel k Šimonovi Petrovi. A on řekl jemu: Pane, ty mi chceš nohy mýti?
7
Odpověděl Ježíš a řekl jemu: Co já činím, ty nevíš nyní, ale potom zvíš.
8
Dí jemu Petr: Nebudeš ty mýti noh mých na věky. Odpověděl jemu Ježíš: Neumyji-liť tebe, nebudeš míti dílu se mnou.
9
Dí jemu Šimon Petr: Pane, netoliko nohy mé, ale i ruce i hlavu.
10
Řekl jemu Ježíš: Kdož jest umyt, nepotřebuje, než aby nohy umyl; nebo čist jest všecken. I vy čistí jste, ale ne všickni.
11
Nebo věděl o zrádci svém; protož řekl: Ne všickni čistí jste.
12
Když pak umyl nohy jejich a vzal na sebe roucho své, posadiv se za stůl zase, řekl jim: Víte-liž, co jsem učinil vám?
13
Vy nazýváte mne Mistrem a Pánem, a dobře pravíte, jsemť zajisté.
14
Poněvadž tedy já umyl jsem nohy vaše, Pán a Mistr, i vy máte jeden druhému nohy umývati.
15
Příklad zajisté dal jsem vám, abyste, jakož jsem já učinil vám, i vy též činili.
16
Amen, amen pravím vám: Není služebník větší pána svého, ani posel větší nežli ten, kdož jej poslal.
17
Znáte-li tyto věci, blahoslavení jste, budete-li je činiti.
18
Ne o všechť vás pravím. Já vím, které jsem vyvolil, ale musí to býti, aby se naplnilo písmo: Ten, jenž jí chléb se mnou, pozdvihl proti mně paty své.
19
Nyní pravím vám, prve než by se to stalo, abyste, když se stane, uvěřili, že já jsem.
20
Amen, amen pravím vám: Kdo přijímá toho, kohož bych já poslal, mneť přijímá; a kdož mne přijímá, přijímá toho, kterýž mne poslal.
21
A to pověděv Ježíš, zkormoutil se v duchu, a osvědčil, řka: Amen, amen pravím vám, že jeden z vás mne zradí.
22
Tedy učedlníci vzhlédali na sebe vespolek, pochybujíce, o kom by to pravil.
23
Byl pak jeden z učedlníků Ježíšových, kterýž zpolehl na klíně jeho, jehož miloval Ježíš.
24
Protož tomu návěští dal Šimon Petr, aby se zeptal, kdo by to byl, o němž praví?
25
A on odpočívaje na prsech Ježíšových, řekl jemu: Pane, kdo jest?
26
Odpověděl Ježíš: Ten jest, komuž já omočené skyvy chleba podám. A omočiv skyvu chleba, podal Jidášovi, synu Šimona Iškariotského.
27
A hned po vzetí toho chleba vstoupil do něho satan. I řekl jemu Ježíš: Co činíš, čiň spěšně.
28
Tomu pak žádný z přísedících nerozuměl, k čemu by jemu to řekl.
29
Nebo někteří se domnívali, poněvadž Jidáš měšec měl, že by jemu řekl Ježíš: Nakup těch věcí, kterýchž jest nám potřebí k svátku, anebo aby něco chudým dal.
30
A on vzav skyvu chleba, hned vyšel. A byla již noc.
31
Když pak on vyšel, dí Ježíš: Nyníť oslaven jest Syn člověka, a Bůh oslaven jest v něm.
32
A poněvadž Bůh oslaven jest v něm, i Bůh oslaví jej sám v sobě, a to hned oslaví jej.
33
Synáčkové, ještě maličko s vámi jsem. Hledati mne budete, a jakož jsem řekl Židům: Kam já jdu, vy nemůžete přijíti, tak i vám pravím nyní.
34
Přikázání nové dávám vám, abyste se milovali vespolek; jakož já miloval jsem vás, tak abyste i vy milovali jeden druhého.
35
Po tomť poznají všickni, že jste moji učedlníci, budete-li míti lásku jedni k druhým.
36
Dí jemu Šimon Petr: Pane, kam jdeš? Odpověděl mu Ježíš: Kam já jdu, nemůžeš ty nyní jíti za mnou, ale půjdeš potom.
37
Dí jemu Petr: Pane, proč bych nemohl nyní jíti za tebou? A já duši svou za tebe položím.
38
Odpověděl jemu Ježíš: Duši svou za mne položíš? Amen pravím tobě: Nezazpíváť kohout, až mne třikrát zapříš.