Comparer
Iov 39
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Iov
Chapitre 39
1
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce îl mână.
8
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că este sunetul trâmbiței.
25
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta și își întinde aripile spre sud?
27
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Jób
Chapitre 39
1
Víš-li, kterého času rodí kamsíkové, a laň ku porodu pracující spatřil-lis?
2
Máš-li v počtu měsíce, kteréž vyplňují? Znáš-li, pravím, čas porodu jejich?
3
Jak se kladou, plod svůj utiskají, a s bolestí ho pozbývají?
4
Jak se zmocňují mladí jejich, i odchovávají picí polní, a vycházejíce, nenavracují se k nim?
5
Kdo propustil zvěř, aby byla svobodná? A řemení divokého osla kdo rozvázal?
6
Jemuž jsem dal pustinu místo domu jeho, a místo příbytku jeho zemi slatinnou.
7
Posmívá se hluku městskému, a na křikání toho, kdož by jej honil, nic nedbá.
8
To, což nachází v horách, jest pastva jeho; nebo toliko zeliny hledá.
9
Svolí-liž jednorožec, aby tobě sloužil, a u jeslí tvých aby nocoval?
10
Připřáhneš-liž provazem jednorožce k orání? Bude-liž vláčeti brázdy za tebou?
11
Zdaž se na něj ubezpečíš, proto že jest veliká síla jeho, a poručíš jemu svou práci?
12
Zdaž se jemu dověříš, že sveze semeno tvé, a na humno tvé shromáždí?
13
Ty-lis dal pávům křídlo pěkné, aneb péro čápu neb pstrosu?
14
A že opouští na zemi vejce svá, ačkoli je v prachu osedí,
15
Nic nemysle, že by je noha potlačiti, aneb zvěř polní pošlapati mohla?
16
Tak se zatvrzuje k mladým svým, jako by jich neměl; jako by neužitečná byla práce jeho, tak jest bez starosti.
17
Nebo nedal jemu Bůh moudrosti, aniž mu udělil rozumnosti.
18
Èasem svým zhůru se vznášeje, posmívá se koni i jezdci jeho.
19
Zdaž ty dáti můžeš koni sílu? Ty-li ozdobíš šíji jeho řehtáním?
20
Zdali jej zastrašíš jako kobylku? Anobrž frkání chřípí jeho strašlivé jest.
21
Kopá důl, a pléše v síle své, vycházeje vstříc i zbroji.
22
Směje se strachu, aniž se leká, aniž ustupuje zpátkem před ostrostí meče,
23
Ač i toul na něm chřestí, a blyští se dřevce a kopí.
24
S hřmotem a s hněvem kopá zemi, aniž pokojně stojí k zvuku trouby.
25
Anobrž k zvuku trouby řehce, a zdaleka cítí boj, hluk knížat a prokřikování.
26
Zdali podlé rozumu tvého létá jestřáb, roztahuje křídla svá na poledne?
27
Zdali k rozkazu tvému zhůru se vznáší orlice, a vysoko se hnízdí?
28
Na skále přebývá, přebývá na špičaté skále jako na hradě,
29
Odkudž hledá pokrmu, kterýž z daleka očima svýma spatřuje.
30
Ano i mladí její střebí krev, a kde těla mrtvá, tu i ona jest.
31
A tak odpovídaje Hospodin Jobovi, řekl:
32
Zdali hádající se s Všemohoucím obviní jej? Kdo chce viniti Boha, nechť odpoví na to.
33
Tehdy odpověděl Job Hospodinu a řekl:
34
Aj, chaternýť jsem, což bych odpovídal tobě? Ruku svou kladu na ústa svá.
35
Jednou jsem mluvil, ale nebudu již odmlouvati, nýbrž i podruhé, ale nebudu více přidávati.