Comparer
Iov 41
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Iov
Chapitre 41
1
Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
2
Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
3
Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
4
Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
5
Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
6
Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
7
Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
8
Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
9
Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
10
Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
11
Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
12
Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
13
Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
14
Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
15
Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
16
Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
17
Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
18
Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
19
Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
20
Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
21
Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
22
În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
23
Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
24
Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
25
Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
26
Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
27
El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
28
Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
29
Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
30
Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
31
El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
32
El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
33
Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
34
El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
Jób
Chapitre 41
1
Není žádného tak smělého, kdo by jej zbudil, kdož tedy postaví se přede mnou?
2
Kdo mne čím předšel, abych se jemu odplacel? Cožkoli jest pode vším nebem, mé jest.
3
Nebudu mlčeti o údech jeho, a o síle výborného sformování jeho.
4
Kdo odkryl svrchek oděvu jeho? S dvojitými udidly svými kdo k němu přistoupí?
5
Vrata úst jeho kdo otevře? Okolo zubů jeho jest hrůza.
6
Šupiny jeho pevné jako štítové sevřené velmi tuze.
7
Jedna druhé tak blízko jest, že ani vítr nevchází mezi ně.
8
Jedna druhé se přídrží, a nedělí se.
9
Od kýchání jeho zažžehá se světlo, a oči jeho jsou jako záře svitání.
10
Z úst jeho jako pochodně vycházejí, a jiskry ohnivé vyskakují.
11
Z chřípí jeho vychází dým, jako z kotla vroucího aneb hrnce.
12
Dýchání jeho uhlí rozpaluje, a plamen z úst jeho vychází.
13
V šíji jeho přebývá síla, a před ním utíká žalost.
14
Kusové masa jeho drží se spolu; celistvé jest v něm, aniž se rozdrobuje.
15
Srdce jeho tuhé jest jako kámen, tak tuhé, jako úlomek zpodního žernovu.
16
Vyskýtání jeho bojí se nejsilnější, až se strachem i vyčišťují.
17
Meč stihající jej neostojí, ani kopí, šíp neb i pancíř.
18
Pokládá železo za plevy, ocel za dřevo shnilé.
19
Nezahání ho střela, v stéblo obrací se jemu kamení prakové.
20
Za stéblo počítá střelbu, a posmívá se šermování kopím.
21
Pod ním ostré střepiny, stele sobě na věci špičaté jako na blátě.
22
Působí, aby vřelo v hlubině jako v kotle, a kormoutilo se moře jako v moždíři.
23
Za sebou patrnou činí stezku, až sezdá, že propast má šediny.
24
Žádného není na zemi jemu podobného, aby tak učiněn byl bez strachu.
25
Cokoli vysokého jest, za nic pokládá, jest králem nade všemi šelmami.