Comparer
Iov 9
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Iov
Chapitre 9
1
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele să mă judec cu el?
15
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Jób
Chapitre 9
1
Odpověděv pak Job, řekl:
2
I ovšem vím, žeť tak jest; nebo jak by mohl člověk spravedliv býti před Bohem silným?
3
A chtěl-li by se hádati s ním, nemohl by jemu odpovědíti ani na jedno z tisíce slov.
4
Moudrého jest srdce a silný v moci. Kdo zatvrdiv se proti němu, pokoje užil?
5
On přenáší hory, než kdo shlédne, a podvrací je v prchlivosti své.
6
On pohybuje zemí z místa jejího, tak že se třesou sloupové její.
7
On když zapovídá slunci, nevychází, a hvězdy zapečeťuje.
8
On roztahuje nebe sám, a šlapá po vlnách mořských.
9
On učinil Arktura, Oriona, Kuřátka a hvězdy skryté na poledne.
10
On činí věci veliké, a to nevystižitelné a divné, jimž není počtu.
11
Ano jde-li mimo mne, tedy nevidím; ovšem když pomíjí, neznamenám ho.
12
Tolikéž jestliže co uchvátí, kdo mu to rozkáže navrátiti? Kdo dí jemu: Co činíš?
13
Nezdržel-li by Bůh hněvu svého, klesli by před ním spolu spuntovaní, jakkoli mocní.
14
Jakž bych já tedy jemu odpovídati, a jaká slova svá proti němu vyhledati mohl?
15
Kterémuž, bych i spravedliv byl, nebudu odpovídati, ale před soudcím svým pokořiti se budu.
16
Ač bych pak i volal, a on mi se ozval, neuvěřím, aby vyslyšel hlas můj,
17
Poněvadž vichřicí setřel mne, rozmnožil rány mé bez příčiny.
18
Aniž mi dá oddechnouti, ale sytí mne hořkostmi.
19
Obrátil-li bych se k moci, aj, onť jest nejsilnější; pakli k soudu, kdo mi rok složí?
20
Jestliže se za spravedlivého stavěti budu, ústa má potupí mne; pakli za upřímého, převráceného mne býti ukáží.
21
Jsem-li upřímý, nebudu věděti toho; nenáviděti budu života svého.
22
Jediná jest věc, pročež jsem to mluvil, že upřímého jako bezbožného on zahlazuje.
23
Jestliže bičem náhle usmrcuje, zkušování nevinných se posmívá;
24
Země dána bývá v ruku bezbožného, tvář soudců jejich zakrývá: jestliže ne on, kdož jiný jest?
25
Dnové pak moji rychlejší byli nežli posel; utekli, aniž viděli dobrých věcí.
26
Pominuli jako prudké lodí, jako orlice letící na pastvu.
27
Dím-li: Zapomenu se na své naříkání, zanechám horlení svého, a posilím se:
28
Lekám se všech bolestí svých, vida, že mne jich nezprostíš.
29
Jestli jsem bezbožný, pročež bych nadarmo pracoval?
30
Ano bych se i umyl vodou sněžnou, a očistil mýdlem ruce své,
31
Tedy v jámě pohřížíš mne, tak že se ode mne zprzní i to roucho mé.
32
Nebo Bůh není člověkem jako já, jemuž bych odpovídati mohl, a abychom vešli spolu v soud.
33
Aniž máme prostředníka mezi sebou, kterýž by rozhodl nás oba.
34
Kdyby odjal ode mne prut svůj, a strach jeho aby mne nekormoutil,
35
Tehdáž bych mluvil, a nebál bych se, poněvadž není toho tak při mně.