Comparer
Isaia 51
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Isaia
Chapitre 51
1
Daţi-mi ascultare, voi care urmaţi dreptatea, voi care căutaţi pe DOMNUL, priviţi la stânca din care sunteţi ciopliţi şi la gaura gropii din care sunteţi săpaţi.
2
Priviţi la Avraam tatăl vostru şi la Sara care v-a născut, fiindcă l-am chemat doar pe el şi l-am binecuvântat şi l-am înmulţit.
3
Fiindcă DOMNUL va mângâia Sionul, v-a mângâia toate locurile ei risipite; şi va face pustiul ei ca Edenul şi deşertul ei ca grădina DOMNULUI; bucurie şi veselie se vor găsi acolo, mulţumire şi vocea melodiei.
4
Dă-mi ascultare, poporul meu; şi pleacă urechea la mine, naţiunea mea, fiindcă o lege va ieşi din mine şi voi face să se odihnească judecata mea ca o lumină a poporului.
5
Dreptatea mea este aproape; salvarea mea a ieşit şi braţele mele vor judeca poporul; insulele mă vor aştepta şi în braţul meu se vor încrede.
6
Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi la pământul de dedesubt, fiindcă cerurile vor dispare ca fumul şi pământul va îmbătrâni ca un veşmânt şi cei ce locuiesc pe el vor muri în acelaşi fel, dar salvarea mea va fi pentru totdeauna şi dreptatea mea nu va fi abolită.
7
Daţi-mi ascultare, voi care cunoaşteţi dreptatea, poporul în a cărui inimă este legea mea; nu vă temeţi de ocara oamenilor, nici nu vă fie frică de dispreţuirile lor.
8
Fiindcă molia ca pe un veşmânt îi va mânca şi îi va mânca viermele ca pe o lână, dar dreptatea mea va fi pentru totdeauna şi salvarea mea din generaţie în generaţie.
9
Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al DOMNULUI; trezeşte-te, ca în zilele de demult, în generaţiile din vechime. Nu eşti tu cel care a tăiat pe Rahab şi a rănit dragonul?
10
Nu eşti tu acela care ai uscat marea, apele marelui adânc; care ai făcut din adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi?
11
De aceea răscumpăraţii DOMNULUI se vor întoarce şi vor veni cu cântare în Sion; şi bucurie veşnică va fi peste capul lor, vor căpăta veselie şi bucurie, iar tristeţea şi jelirea vor fugi.
12
Eu, eu sunt cel care te mângâie; cine eşti tu, să îţi fie frică de un om care va muri şi de fiul omului care va fi făcut ca iarba;
13
Şi uiţi pe DOMNUL, făcătorul tău, care a întins cerurile şi a aşezat temeliile pământului; şi te-ai temut continuu în fiecare zi din cauza furiei opresorului, ca şi cum ar fi fost gata să distrugă? Şi unde este furia opresorului?
14
Captivul din exil se grăbeşte să fie dezlegat şi să nu moară în groapă, nici pâinea să nu îi se sfârșească.
15
Dar eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care a despărţit marea, a cărei valuri au urlat, DOMNUL oştirilor este numele său.
16
Şi am pus cuvintele mele în gura ta şi te-am acoperit în umbra mâinii mele, ca să sădesc cerurile şi să pun temeliile pământului şi să spun Sionului: Tu eşti poporul meu.
17
Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te în picioare, Ierusalime, care ai băut din mâna DOMNULUI paharul furiei lui; ai băut drojdiile paharului cutremurării şi le-ai stors.
18
Nu este nimeni să o călăuzească printre toţi fiii pe care i-a născut; nici să o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut.
19
Aceste două lucruri au venit la tine; cui îi va părea rău pentru tine? Pustiirea şi distrugerea şi foametea şi sabia; prin cine să te mângâi?
20
Fiii tăi au leşinat, zac la capătul tuturor străzilor, ca un taur sălbatic într-o plasă, sunt plini de furia DOMNULUI, de mustrarea Dumnezeului tău.
21
Ascultă acum, tu cel nenorocit şi îmbătat, dar nu cu vin,
22
Astfel spune Domnul tău DOMNUL şi Dumnezeul tău care pledează în cauza poporului său: Iată, am luat din mâna ta paharul cutremurării, drojdiile paharului furiei mele; nu îl vei mai bea;
23
Ci îl voi pune în mâna celor ce te nenorocesc, care au spus sufletului tău: Prosternă-te, să trecem peste tine, iar tu ţi-ai aşternut trupul ca pământul şi ca strada, pentru cei ce au trecut pe deasupra.
Izajáš
Chapitre 51
1
Poslouchejte mne, následovníci spravedlnosti, kteříž hledáte Hospodina, pohleďte na skálu, odkudž vyťati jste, a na hlubokost jámy, z níž vykopáni jste.
2
Pohleďte na Abrahama otce vašeho, a na Sáru, kteráž vás porodila, že jsem jej jediného povolal, a požehnal jsem jemu, i rozmnožil jej.
3
Nebo potěší Hospodin Siona, potěší všech pustin jeho, a učiní poušť jeho přerozkošnou, a pustinu jeho podobnou zahradě Hospodinově. Radost a veselí bude nalezeno v něm, díkčinění, a hlas žalmů zpívání.
4
Pozorujte mne, lide můj, a rodino má, nastavte mi uší; nebo zákon ode mne vyjde, a soud svůj za světlo národům vystavím.
5
Blízko jest spravedlnost má, vyjdeť spasení mé, a ramena má národy souditi budou. Na mneť ostrovové čekají, a po mém rameni touží.
6
Pozdvihněte k nebi očí svých, a popatřte na zem dolů. Nebesa zajisté jako dým zmizejí, a země jako roucho zvetší, a obyvatelé její též podobně zemrou: ale spasení mé na věky zůstane, a spravedlnost má nezahyne.
7
Poslouchejte mne, kteříž znáte spravedlnost, lide, v jehož srdci jest zákon můj; nebojte se útržky lidí bídných, a hanění jejich neděste se.
8
Nebo jako roucho zžíře je mol, a jako vlnu zžíře je červ, ale spravedlnost má na věky zůstane, a spasení mé od národu do pronárodu.
9
Probuď se, probuď se, oblec se v sílu, ó rámě Hospodinovo, probuď se, jako za dnů starodávních a národů předešlých. Zdaliž ty nejsi to, kteréžs poplénilo Egypt, a ranilo draka?
10
Zdaliž ty nejsi to, kteréžs vysušilo moře, vody propasti veliké, kteréžs obrátilo hlubiny mořské v cestu, aby přešli ti, jenž byli vysvobozeni?
11
A tak ti, kteréž vykoupil Hospodin, ať se navrátí, a přijdou na Sion s prozpěvováním, a veselé věčné ať jest na hlavě jejich; radosti a veselé ať dojdou, zámutek pak a úpění ať utekou.
12
Já, já jsem utěšitel váš. Jakáž jsi ty, že se bojíš člověka smrtelného, a syna člověka trávě podobného?
13
Že se zapomínáš na Hospodina učinitele svého, kterýž roztáhl nebesa, a založil zemi, a že se děsíš ustavičně každého dne prchlivosti ssužujícího, jakž se jen postrojí, aby hubil? Ale kdež jest pak ta prchlivost toho, kterýž ssužuje?
14
Pospíšíť, aby zajatý propuštěn byl; neboť neumře v jámě, aniž bude míti jaký nedostatek chleba svého.
15
Jáť jsem zajisté Hospodin Bůh tvůj, kterýž rozděluje moře, jehož vlny zvuk vydávají. Hospodin zástupů jest jméno mé,
16
Kterýž jsem vložil slova svá v ústa tvá, a stínem ruky své přikryl jsem tě, abys štípil nebesa, a založil zemi, a řekl Sionu: Lid můj jsi ty.
17
Probuď se, probuď, povstaň, Jeruzaléme, kterýž jsi pil z ruky Hospodinovy kalich prchlivosti jeho, kvasnice z kalicha hrůzy vypil jsi, i vyvážil.
18
Žádný jí nevedl ze všech synů, kterýchž naplodila, a žádný jí neujal za ruku její ze všech synů, kteréž vychovala.
19
Toto dvé tě potkalo, (kdo tě politoval?) zpuštění a setření, hlad a meč. Kdo tě potěšoval?
20
Synové tvoji omráčeni jsouc, leží na rozcestí všech ulic, jako bůvol v leči, plni jsouce prchlivosti Hospodinovy, žehrání Boha tvého.
21
A protož slyš nyní toto, ztrápená a opilá, ale ne vínem:
22
Takto praví Pán tvůj, Hospodin a Bůh tvůj, vedoucí při lidu svého: Aj, beru z ruky tvé kalich hrůzy, i kvasnice kalicha prchlivosti mé, nebudeš ho píti více.
23
Ale dám jej do ruky těch, jenž tě ssužují, kteříž říkali duši tvé: Sehni se, ať přes tě přejdeme, jimž jsi podkládala jako zemi hřbet svůj, a jako ulici přecházejícím.