Comparer
Judecătorii 17
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Judecătorii
Chapitre 17
1
Și era un om din muntele Efraim, al cărui nume era Mica.
2
Și el i-a spus mamei sale: Cei o mie o sută de șekeli care ți s-au luat, despre care ai blestemat și ai vorbit în auzul meu, iată, argintul este la mine; eu l-am luat. Și mama sa a spus: Binecuvântat fii de DOMNUL, fiul meu.
3
Și după ce a înapoiat cei o mie o sută de șekeli de argint mamei sale, mama sa a spus: Am dedicat, în întregime DOMNULUI, argintul din mâna mea pentru fiul meu, pentru a face un chip cioplit și un chip turnat; acum de aceea ți-l voi înapoia.
4
Totuși a înapoiat banii mamei sale; și mama sa a luat două sute de șekeli de argint și i-a dat topitorului, care a făcut din ei un chip cioplit și un chip turnat, și amândouă erau în casa lui Mica.
5
Și bărbatul Mica avea o casă de dumnezei; și a făcut un efod și terafimi și l-a consacrat pe unul dintre copiii săi, care a devenit preotul lui.
6
În zilele acelea nu era împărat în Israel, ci fiecare făcea ce era drept în ochii săi.
7
Și era un tânăr din Betleem-Iuda, din familia lui Iuda, care era levit și locuia temporar acolo.
8
Și omul a plecat din cetatea Betleem-Iuda, ca să locuiască temporar unde ar putea găsi un loc, și călătorind, a ajuns la muntele Efraim, în casa lui Mica.
9
Și Mica i-a spus: De unde vii? Iar el i-a spus: Sunt levit din Betleem-Iuda și merg să locuiesc temporar unde aș găsi un loc.
10
Și Mica i-a spus: Locuiește cu mine și să îmi fii părinte și preot și eu îți voi da zece șekeli de argint pe an și un costum de haine și merindele tale. Astfel levitul a intrat.
11
Și levitul a fost mulțumit să locuiască cu omul acela; și tânărul i-a fost ca unul dintre fiii săi.
12
Și Mica a consacrat pe levit; iar tânărul a devenit preotul său și a stat în casa lui Mica.
13
Atunci Mica a spus: Acum știu că DOMNUL îmi va face bine, văzând că am un levit ca preot.
Soudců
Chapitre 17
1
Byl pak muž nějaký s hory Efraim, jehož jméno bylo Mícha.
2
Kterýž řekl matce své: Ten tisíc a sto stříbrných, kteříž vzati byli tobě, pro něž jsi zlořečila a mluvilas přede mnou, hle, stříbro to u mne jest, já jsem je vzal. I řekla matka jeho: Požehnaný jsi, synu můj, od Hospodina.
3
Navrátil tedy ten tisíc a sto stříbrných matce své. I řekla matka jeho: Jižť jsem zajisté posvětila stříbro to Hospodinu z ruky své, a tobě synu svému, aby udělán byl obraz rytý a slitý. Protož nyní dám je tobě.
4
On pak navrátil to stříbro matce své, z něhož vzala matka jeho dvě stě stříbrných, a dala zlatníku. I udělal z nich obraz rytý a slitý, kterýž byl v domě Míchově.
5
Měl pak ten Mícha chrám bohů, i udělal efod a terafim, a naplnil ruce jednoho z synů svých, aby mu byl knězem.
6
Toho času nebylo krále v Izraeli; jeden každý, což se mu za dobré vidělo, to činil.
7
Byl pak mládenec z Betléma Judova, totiž z čeledi Judovy, kterýž, jsa Levíta, byl tam pohostinu.
8
Odšel tedy člověk ten z města Betléma Judova, aby byl pohostinu, kdež by se mu koli nahodilo. I přišel na horu Efraim, až k domu Míchovu, jda cestou svou.
9
Jemuž řekl Mícha: Odkud jdeš? Odpověděl mu: Já jsem Levíta, z Betléma Judova beru se, abych byl pohostinu, kdež by mi se koli nahodilo.
10
I řekl jemu Mícha: Zůstaň u mne, a buď mi za otce a za kněze, a buduť dávati deset stříbrných na každý rok, a dvoje roucho i stravu tvou. I šel Levíta.
11
Líbilo se pak Levítovi zůstati u muže toho, a byl u něho mládenec ten, jako jeden z synů jeho.
12
I posvětil Mícha rukou Levíty, a byl mu mládenec ten za kněze; i bydlil v domě jeho.
13
Řekl pak Mícha: Nyníť vím, že mi dobře učiní Hospodin, proto že mám toho Levítu za kněze.