Comparer
Lamentații 3
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Lamentații
Chapitre 3
1
Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
2
El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
3
Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
4
El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
5
El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
6
El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
7
El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
8
De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
9
El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
10
El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
11
El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
12
El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
13
El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
14
Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
15
El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
16
De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
17
Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
18
Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
19
Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
20
Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
21
De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
22
Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
23
Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
24
DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25
DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
26
Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
27
Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
28
El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
29
Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
30
El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
31
Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
32
Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
33
Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
34
Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
35
Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
36
Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
37
Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
38
Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
39
Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
40
Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
41
Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
42
Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
43
Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
44
Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
45
Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
46
Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
47
Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
48
Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
49
Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
50
Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
51
Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
52
Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
53
Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
54
Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
55
Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
56
Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
57
Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
58
Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
59
DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
60
Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
61
Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
62
Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
63
Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
64
Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
65
Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
66
Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
Pláč
Chapitre 3
1
Já jsem muž okoušející trápení od metly rozhněvání Božího.
2
Zahnal mne, a uvedl do tmy a ne k světlu.
3
Toliko proti mně se postavuje, a obrací ruku svou přes celý den.
4
Uvedl sešlost na tělo mé a kůži mou, a polámal kosti mé.
5
Zastavěl mne a obklíčil přeodpornou hořkostí.
6
Postavil mne v tmavých místech jako ty, kteříž již dávno zemřeli.
7
Ohradil mne, abych nevyšel; obtížil ocelivý řetěz můj.
8
A jakžkoli volám a křičím, zacpává uši před mou modlitbou.
9
Ohradil cesty mé tesaným kamenem, a stezky mé zmátl.
10
Jest nedvěd číhající na mne, lev v skrejších.
11
Cesty mé stočil, anobrž roztrhal mne, a na to mne přivedl, abych byl pustý.
12
Natáhl lučiště své, a vystavil mne za cíl střelám.
13
Postřelil ledví má střelami toulu svého.
14
Jsem v posměchu se vším lidem svým, a písničkou jejich přes celý den.
15
Sytí mne hořkostmi, opojuje mne pelynkem.
16
Nadto potřel o kameníčko zuby mé, vrazil mne do popela.
17
Tak jsi vzdálil, ó Bože, duši mou od pokoje, až zapomínám na pohodlí,
18
A říkám: Zahynulatě síla má i naděje má, kterouž jsem měl v Hospodinu.
19
A však duše má rozvažujíc trápení svá a pláč svůj, pelynek a žluč,
20
Rozvažujíc to ustavičně, ponižuje se ve mně.
21
A přivodě sobě to ku paměti, (naději mám),
22
Že veliké jest milosrdenství Hospodinovo, když jsme do konce nevyhynuli. Nepřestávajíť zajisté slitování jeho,
23
Ale nová jsou každého jitra; převeliká jest pravda tvá.
24
Díl můj jest Hospodin, říká duše má; protož naději mám v něm.
25
Dobrý jest Hospodin těm, jenž očekávají na něj, duši té, kteráž ho hledá.
26
Dobré jest trpělivě očekávajícímu na spasení Hospodinovo.
27
Dobré jest muži tomu, kterýž by nosil jho od dětinství svého,
28
Kterýž by pak byl opuštěn, trpělivě se má v tom, což na něj vloženo,
29
Dávaje do prachu ústa svá, až by se ukázala naděje,
30
Nastavuje líce tomu, kdož jej bije, a sytě se potupou.
31
Neboť nezamítá Pán na věčnost;
32
Nýbrž ačkoli zarmucuje, však slitovává se podlé množství milosrdenství svého.
33
Netrápíť zajisté z srdce svého, aniž zarmucuje synů lidských.
34
Aby kdo potíral nohama svýma všecky vězně v zemi,
35
Aby nespravedlivě soudil muže před oblíčejem Nejvyššího,
36
Aby převracel člověka v při jeho, Pán nelibuje.
37
Kdo jest, ješto když řekl, stalo se něco, a Pán nepřikázal?
38
Z úst Nejvyššího zdali nepochází zlé i dobré?
39
Proč by tedy sobě stýskal člověk živý, muž nad kázní za hříchy své?
40
Zpytujme raději a ohledujme cest našich, a navraťme se až k Hospodinu.
41
Pozdvihujme srdcí i rukou svých k Bohu silnému v nebe.
42
Myť jsme se zpronevěřili, a zpurní jsme byli, protož ty neodpouštíš.
43
Obestřels se hněvem a stiháš nás, morduješ a nešanuješ.
44
Obestřels se oblakem, aby nemohla proniknouti k tobě modlitba.
45
Za smeti a povrhel položil jsi nás u prostřed národů těchto.
46
Rozdírají na nás ústa svá všickni nepřátelé naši.
47
Strach a jáma potkala nás, zpuštění a setření.
48
Potokové vod tekou z očí mých pro potření dcery lidu mého.
49
Oči mé slzí bez přestání, proto že není žádného odtušení,
50
Ažby popatřil a shlédl Hospodin s nebe.
51
Oči mé rmoutí duši mou pro všecky dcery města mého.
52
Loviliť jsou mne ustavičně, jako ptáče, nepřátelé moji bez příčiny.
53
Uvrhli do jámy život můj, a přimetali mne kamením.
54
Rozvodnily se vody nad hlavou mou, řekl jsem: Jižtě po mně.
55
Vzývám jméno tvé, ó Hospodine, z jámy nejhlubší.
56
Hlas můj vyslýchával jsi; nezacpávejž ucha svého před vzdycháním mým a voláním mým.
57
V ten den, v němž jsem tě vzýval, přicházeje, říkávals: Neboj se.
58
Pane, zasazuje se o při duše mé, vysvobozoval jsi život můj.
59
Vidíš, ó Hospodine, převrácenost, kteráž se mně děje, dopomoziž mi k spravedlnosti.
60
Vidíš všecko vymstívání se jejich, všecky úklady jejich proti mně.
61
Slýcháš utrhání jejich, ó Hospodine, i všecky obmysly jejich proti mně,
62
Řeči povstávajících proti mně, a přemyšlování jejich proti mně přes celý den.
63
Pohleď, jak při sedání jejich i povstání jejich jsem písničkou jejich.
64
Dej jim odplatu, Hospodine, podlé díla rukou jejich.
65
Dej jim zatvrdilé srdce a prokletí své na ně.
66
Stihej v prchlivosti, a vyhlaď je, ať nejsou pod nebem tvým.