Comparer
Marcu 4
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Marcu
Chapitre 4
1
Și a început din nou să îi învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.
2
Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui:
3
Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene;
4
Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
5
Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
6
Dar când a răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
7
Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.
8
Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută.
9
Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
10
Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
11
Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;
12
Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele lor să le fie iertate.
13
Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele?
14
Semănătorul seamănă cuvântul.
15
Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
16
Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
17
Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
18
Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul,
19
Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și cuvântul devine neroditor.
20
Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și îl primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.
21
Și le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Și nu ca să fie pusă pe sfeșnic?
22
Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ținut în taină, decât ca să fie arătat pe față.
23
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24
Și le-a spus: Luați seama la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă care auziți vi se va adăuga mult.
25
Fiindcă oricui are, i se va da; și cel ce nu are, de la el se va lua și ce are.
26
Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum un om ar arunca sămânță în pământ;
27
Și ar dormi și s-ar trezi noapte și zi și sămânța ar răsări și ar crește, el nu știe cum.
28
Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
29
Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerișul.
30
Și a spus: Cu ce vom asemăna împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31
Este ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt în pământ;
32
Dar după ce este semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și își întinde ramuri mari; așa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33
Și cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, așa cum erau în stare să îl audă.
34
Dar nu le-a vorbit fără parabolă; și când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
35
Și în aceeași zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.
36
Și după ce au trimis mulțimea, l-au luat așa cum era în corabie. Și erau cu el și alte corăbii mici.
37
Și s-a făcut o furtună mare de vânt și valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38
Și el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; și ei l-au trezit și i-au spus: Învățătorule, nu îți pasă că pierim?
39
Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.
40
Și le-a spus: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?
41
Și s-au înfricoșat foarte tare și au spus unii către alții: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea ascultă de el?
Marek
Chapitre 4
1
A opět počal Ježíš učiti u moře. I shromáždil se k němu zástup mnohý, takže vstoupiv na lodí, seděl na moři, a všecken zástup byl na zemi podle moře.
2
I učil je mnohým věcem v podobenstvích, a pravil jim v učení svém:
3
Slyšte. Aj, vyšel rozsevač, aby rozsíval.
4
I stalo se v tom rozsívání, že jedno padlo podle cesty, a přiletělo ptactvo nebeské, i szobali je.
5
A jiné padlo na místo skalnaté, kdežto nemělo mnoho země, a hned vzešlo; neb nemělo hlubokosti země.
6
A když vyšlo slunce, uvadlo, a protože nemělo kořene, uschlo.
7
A jiné padlo mezi trní; i zrostlo trní, a udusilo je. I nevydalo užitku.
8
Jiné pak padlo v zemi dobrou, a dalo užitek vzhůru vstupující a rostoucí; přineslo zajisté jedno třidcátý, a jiné šedesátý, a jiné pak stý.
9
I pravil jim: Kdo má uši k slyšení, slyš.
10
A když pak byl sám, tázali se ho ti, kteříž při něm byli, se dvanácti, na to podobenství.
11
I řekl jim: Vámť jest dáno, znáti tajemství království Božího, ale těm, kteříž jsou vně, v podobenství všecko se děje,
12
Aby hledíce, hleděli, a neuzřeli, a slyšíce, slyšeli, a nesrozuměli, aby se snad neobrátili, a byli by jim odpuštěni hříchové.
13
I dí jim: Neznáte podobenství tohoto? A kterakž pak jiná všecka podobenství poznáte?
14
Rozsevač, ten slovo rozsívá.
15
Titoť pak jsou, ješto podle cesty símě přijímají, kdežto se rozsívá slovo, kteréž když oni slyší, ihned přichází satan a vynímá slovo, kteréž vsáto jest v srdcích jejich.
16
A tak podobně ti, kteříž jako skalnatá země posáti jsou, kteřížto jakž uslyší slovo, hned s radostí přijímají je.
17
Než nemají kořene v sobě, ale jsou časní; potom když vznikne soužení a protivenství pro slovo Boží, hned se horší.
18
A tito jsou, jenž mezi trní posáti jsou, kteříž ač slovo slyší,
19
Ale pečování tohoto světa a oklamání zboží, a jiné žádosti zlé k tomu přistupující, udušují slovo, takže bez užitku bývá.
20
Titoť pak jsou, jenž v zemi dobrou símě přijali, kteříž slyší slovo Boží, a přijímají, a užitek přinášejí, jedno třidcátý, a jiné šedesátý, a jiné stý.
21
Dále pravil jim: Zdali rozsvícena bývá svíce, aby postavena byla pod nádobu nebo pod postel? Však aby na svícen vstavena byla.
22
Nebo nic není skrytého, co by nebylo zjeveno; aniž jest co tak ukrytého, aby najevo nevyšlo.
23
Jestliže kdo má uši k slyšení, slyš.
24
I mluvil k nim: Vizte, co slyšíte. Kterou měrou budete měřiti, touť vám bude odměřeno, a přidáno bude vám poslouchajícím.
25
Nebo kdožť má, tomu bude dáno; a kdo nemá, i to, což má, bude od něho odjato.
26
I pravil jim: Tak jest království Boží, jako kdyby člověk uvrhl símě v zemi.
27
A spal by, a vstával by ve dne i v noci, a semeno by vzešlo a vzrostlo, jakž on neví.
28
Nebo sama od sebe země plodí, nejprv bylinu, potom klas, potom plné obilé v klasu.
29
A když sezrá úroda, ihned přičiní srp; neboť jest nastala žeň.
30
I řekl opět: K čemu připodobníme království Boží? Aneb kterému podobenství je přirovnáme?
31
Jest jako zrno horčičné, kteréžto, když vsáto bývá v zemi, menší jest ze všech semen, kteráž jsou na zemi.
32
Ale když vsáto bývá, roste, a bývá větší než všecky byliny, a činíť ratolesti veliké, takže pod stínem jeho mohou sobě ptáci nebeští hnízda dělati.
33
A takovými mnohými podobenstvími mluvil jim slovo, jakž mohli slyšeti.
34
A bez podobenství nemluvil jim, učedlníkům pak svým soukromí vykládal všecko.
35
I řekl jim v ten den, když již bylo večer: Plavme se na druhou stranu.
36
A nechavše zástupu, pojali jej, tak jakž byl na lodičce. Ale i jiné lodičky byly s ním.
37
Tedy stala se bouře veliká od větru, až se vlny na lodí valily, takže se již naplňovala lodí.
38
A on zzadu na lodí spal na podušce. I zbudili jej, a řekli jemu: Mistře, což pak nic nedbáš, že hyneme?
39
I probudiv se, přimluvil větru a řekl moři: Umlkni a upokoj se. I přestal vítr, a stalo se utišení veliké.
40
I řekl jim: Proč se tak bojíte? Což ještě nemáte víry?
41
I báli se bázní velikou, a pravili jeden k druhému: Hle kdo jest tento, že i vítr i moře poslouchají jeho?