Comparer
Proverbe 5
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Proverbe
Chapitre 5
1
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
5
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad.
6
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Přísloví
Chapitre 5
1
Synu můj, pozoruj moudrosti mé, k opatrnosti mé nakloň ucha svého,
2
Abys ostříhal prozřetelnosti, a rtové tvoji šetřili umění.
3
Nebo rtové cizí ženy strdí tekou, a měkčejší nad olej ústa její.
4
Poslední pak věci její hořké jsou jako pelyněk, ostré jako meč na obě straně ostrý.
5
Nohy její sstupují k smrti, krokové její hrob uchvacují.
6
Stezku života snad bys zvážiti chtěl? Vrtkéť jsou cesty její, neseznáš.
7
Protož, synové, poslechněte mne, a neodstupujte od řečí úst mých.
8
Vzdal od ní cestu svou, a nepřibližuj se ke dveřím domu jejího,
9
Abys snad nedal jiným slávy své, a let svých ukrutnému,
10
Aby se nenasytili cizí úsilím tvým, a práce tvá nezůstala v domě cizím.
11
I řval bys naposledy, když bys zhubil tělo své a čerstvost svou,
12
A řekl bys: Jak jsem nenáviděl cvičení, a domlouváním pohrdalo srdce mé,
13
A neposlouchal jsem hlasu vyučujících mne, a k učitelům svým nenaklonil jsem ucha svého!
14
O málo, že jsem nevlezl ve všecko zlé u prostřed shromáždění a zástupu.
15
Pí vodu z čisterny své, a prameny z prostředku vrchoviště svého.
16
Nechť se rozlévají studnice tvé ven, a potůčkové vod na ulice.
17
Měj je sám sobě, a ne cizí s tebou.
18
Budiž požehnaný pramen tvůj, a vesel se z manželky mladosti své.
19
Laně milostné a srny utěšené; prsy její ať tě opojují všelikého času, v milování jejím kochej se ustavičně.
20
Nebo proč bys se kochal, synu můj, v cizí, a objímal život postranní,
21
Poněvadž před očima Hospodinovýma jsou cesty člověka, a on všecky stezky jeho váží?
22
Nepravosti vlastní jímají bezbožníka takového, a v provazích hříchu svého uvázne.
23
Takovýť umře, proto že nepřijímal cvičení, a ve množství bláznovství svého blouditi bude.