Comparer
Psalmii 139
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Psalmii
Chapitre 139
1
DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
8
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo.
9
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Žalmy
Chapitre 139
1
Přednímu zpěváku, žalm Davidův. Hospodine, ty jsi mne zkusil a seznal.
2
Ty znáš sednutí mé i povstání mé, rozumíš myšlení mému zdaleka.
3
Chození mé i ležení mé ty obsahuješ, a všech mých cest svědom jsi.
4
Než ještě mám na jazyku slovo, aj, Hospodine, ty to všecko víš.
5
Z zadu i z předu obklíčils mne, a vzložils na mne ruku svou.
6
Divnější jest umění tvé nad můj vtip; vysoké jest, nemohu k němu.
7
Kamž bych zašel od ducha tvého? Aneb kam bych před tváří tvou utekl?
8
Jestliže bych vstoupil na nebe, tam jsi ty; pakli bych sobě ustlal v hrobě, aj, přítomen jsi.
9
Vzal-li bych křídla záře jitřní, abych bydlil při nejdalším moři:
10
I tamť by mne ruka tvá provedla, a pravice tvá by mne popadla.
11
Dím-li pak: Aspoň tmy, jako v soumrak, přikryjí mne, ale i noc jest světlem vůkol mne.
12
Aniž ty tmy před tebou ukryti mohou, anobrž noc jako den tobě svítí, rovně tma jako světlo.
13
Ty zajisté v moci máš ledví má, přioděl jsi mne v životě matky mé.
14
Oslavuji tě, proto že se hrozným a divným skutkům tvým divím, a duše má zná je výborně.
15
Neníť ukryta žádná kost má před tebou, jakž jsem učiněn v skrytě, a řemeslně složen, v nejhlubších místech země.
16
Trupel můj viděly oči tvé, v knihu tvou všickni oudové jeho zapsáni jsou, i dnové, v nichž formováni byli, když ještě žádného z nich nebylo.
17
Protož u mne ó jak drahá jsou myšlení tvá, Bože silný, a jak jest jich nesčíslná summa!
18
Chtěl-li bych je sčísti, více jest jich než písku; procítím-li, a já jsem vždy s tebou.
19
Zabil-li bys, ó Bože, bezbožníka, tehdážť by muži vražedlní odstoupili ode mne,
20
Kteříž mluví proti tobě nešlechetně; marně vyvyšují nepřátely tvé.
21
Zdaliž těch, kteříž tě v nenávisti mají, ó Hospodine, v nenávisti nemám? A ti, kteříž proti tobě povstávají, zdaž mne nemrzejí?
22
Úhlavní nenávistí jich nenávidím, a mám je za nepřátely.
23
Vyzpytuj mne, Bože silný, a poznej srdce mé; zkus mne, a poznej myšlení má.
24
A popatř, chodím-liť já cestou odpornou tobě, a veď mne cestou věčnou.