Comparer
Psalmii 88
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Psalmii
Chapitre 88
1
DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
2
Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
3
Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt.
4
Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5
Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6
M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7
Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. Selah.
8
Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
9
Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10
Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? Selah.
11
Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
12
Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13
Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14
DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15
Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16
Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17
Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18
Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Žalmy
Chapitre 88
1
Píseň a žalm synů Chóre, přednímu zpěváku na machalat k zpívání, vyučující, složený od Hémana Ezrachitského.
2
Hospodine, Bože spasení mého, ve dne i v noci k tobě volám.
3
Vstupiž před oblíčej tvůj modlitba má, nakloň ucha svého k volání mému.
4
Neboť jest naplněna trápeními duše má, a život můj až k hrobu se přiblížil.
5
Počten jsem mezi ty, kteříž se dostávají do jámy; připodobněn jsem člověku beze vší síly.
6
Mezi mrtvé jsem odložen, jako zmordovaní ležící v hrobě, na něž nezpomínáš více, kteříž od ruky tvé vyhlazeni jsou.
7
Spustils mne do jámy nejzpodnější, do nejtemnějšího a nejhlubšího místa.
8
Dolehla na mne prchlivost tvá, a vším vlnobitím svým přikvačil jsi mne. Sélah.
9
Daleko jsi vzdálil mé známé ode mne, jimž jsi mne velice zošklivil, a tak jsem sevřín, že mi nelze nijakž vyjíti.
10
Zrak můj hyne trápením; na každý den vzývám tě, Hospodine, ruce své před tebou rozprostíraje.
11
Zdali před mrtvými učiníš zázrak? Aneb vstanou-liž mrtví, aby tě oslavovali? Sélah.
12
I zdali bude ohlašováno v hrobě milosrdenství tvé, a pravda tvá v zahynutí?
13
Zdaliž v známost přichází ve tmách div tvůj, a spravedlnost tvá v zemi zapomenutí?
14
Já pak, Hospodine, k tobě volám, a každého jitra předchází tě modlitba má.
15
Pročež, ó Hospodine, zamítáš mne, a tvář svou skrýváš přede mnou?
16
Ztrápený jsem, jako hned maje umříti od násilí; snáším hrůzy tvé, a děsím se.
17
Hněv tvůj přísný na mne se obořil, a hrůzy tvé krutě sevřely mne.
18
Obkličují mne jako voda, na každý den obstupují mne hromadně.
19
Vzdálil jsi ode mne přítele a tovaryše, a známým svým jsem ve tmě.