Comparer
Faptele 20
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Faptele
Chapitre 20
1
Iar după ce a încetat tumultul, Pavel a chemat la el pe discipoli și i-a îmbrățișat și a ieșit să plece în Macedonia.
2
Iar după ce a traversat părțile acelea și i-a îndemnat cu multe cuvinte, a venit în Grecia,
3
Și a rămas trei luni. Și după ce iudeii au complotat împotriva lui, pe când intenționa să navigheze spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4
Și l-au însoțit până în Asia, Sopater din Bereea; și dintre tesaloniceni, Aristarh și Secundus; și Gaiu din Derbe și Timotei; iar din Asia, Tihic și Trofim.
5
Aceștia, mergând înainte, ne-au așteptat în Troas.
6
Iar noi am navigat din Filipi după zilele azimelor și am venit la ei în Troas în cinci zile; unde am rămas șapte zile.
7
Și în prima zi a săptămânii, când discipolii s-au adunat să frângă pâinea, Pavel le-a predicat, pregătit să plece a doua zi; și a continuat vorbirea până la miezul nopții.
8
Și erau multe lumini în camera de sus, unde erau adunați.
9
Și în fereastră a șezut un tânăr, unul numit Eutih, fiind cufundat într-un somn adânc; și pe când Pavel predica îndelung, s-a adâncit în somn și a căzut jos de la al treilea etaj și a fost ridicat mort.
10
Iar Pavel a coborât și s-a aplecat peste el și, îmbrățișându-l, a spus: Nu vă tulburați; fiindcă viața lui este în el.
11
Și după ce a urcat din nou și a frânt pâine și a mâncat și a vorbit timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat.
12
Și l-au adus pe tânăr viu și nu puțin au fost mângâiați.
13
Iar noi ne-am dus înainte la corabie și am navigat spre Assos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rânduise el, el însuși gândindu-se să meargă pe jos.
14
Și când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat și am venit la Mitilene.
15
Și de acolo am navigat și în următoarea zi am ajuns față în față cu Chios; și în următoarea zi am ajuns la Samos și am rămas la Troghilion și în următoarea zi am venit la Milet.
16
Fiindcă Pavel a decis să navigheze pe lângă Efes, pentru că el a refuzat să întârzie în Asia; fiindcă se grăbea, dacă i-ar fi posibil, ca el să fie la Ierusalim de ziua cincizecimii.
17
Iar din Milet a trimis la Efes și a chemat bătrânii bisericii.
18
Și după ce au venit la el, le-a spus: Știți din prima zi de când am venit în Asia, cum m-am purtat cu voi în toate timpurile,
19
Servind pe Domnul cu toată umilința minții și cu multe lacrimi și ispite, care mi s-au întâmplat prin comploturile iudeilor;
20
Cum nu am ascuns nimic ce vă era de folos, ci v-am arătat și v-am învățat public și din casă în casă,
21
Adeverind deopotrivă iudeilor și grecilor, pocăință față de Dumnezeu și credință față de Domnul nostru Isus Cristos.
22
Și acum, iată, eu mă duc, legat în duhul, la Ierusalim, neștiind lucrurile care au să mi se întâmple acolo,
23
Decât că Duhul Sfânt adeverește în fiecare cetate, spunând că mă așteaptă lanțuri și nenorociri.
24
Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mă mișcă, nici nu consider a mea viață de preț pentru mine însumi, așa încât să îmi termin alergarea cu bucurie și serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului lui Dumnezeu.
25
Și acum, iată, eu știu că voi toți, printre care am umblat predicând împărăția lui Dumnezeu, nu îmi veți mai vedea fața.
26
De aceea vă iau ca mărturie în această zi, că eu sunt curat de sângele tuturor.
27
Fiindcă nu m-am ferit niciodată să vă fac cunoscut întregul sfat al lui Dumnezeu.
28
Așadar luați seama la voi înșivă și la întreaga turmă peste care Duhul Sfânt v-a făcut supraveghetori, să pașteți biserica lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu propriul său sânge.
29
Fiindcă știu aceasta, că după plecarea mea, vor intra printre voi lupi apăsători, necruțând turma.
30
Și dintre voi înșivă se vor scula bărbați vorbind lucruri perverse, să atragă discipoli după ei.
31
Vegheați așadar și amintiți-vă, că timp de trei ani nu am încetat să vă avertizez cu lacrimi, noapte și zi, pe fiecare.
32
Și acum fraților, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului său, care este în stare să vă edifice și să vă dea o moștenire printre toți cei sfințiți.
33
Nu am poftit argintul sau aurul sau hainele nimănui.
34
Da, voi înșivă știți că mâinile acestea au servit nevoilor mele și celor ce erau cu mine.
35
V-am arătat toate lucrurile; că, muncind astfel, ar trebui să susțineți pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, cum el a spus: Este mai binecuvântat a da decât a primi.
36
Și după ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat și s-a rugat cu ei toți.
37
Iar ei toți au plâns mult și au căzut la gâtul lui Pavel și îl sărutau,
38
Întristându-se mai ales pentru cuvintele pe care le-a spus, că nu îi vor mai vedea fața. Și l-au însoțit la corabie.
Acts
Chapitre 20
1
And after the uproar was ceased, Paul called unto him the disciples, and embraced them, and departed for to go into Macedonia.
2
And when he had gone over those parts, and had given them much exhortation, he came into Greece,
3
And there abode three months. And when the Jews laid wait for him, as he was about to sail into Syria, he purposed to return through Macedonia.
4
And there accompanied him into Asia Sopater of Berea; and of the Thessalonians, Aristarchus and Secundus; and Gaius of Derbe, and Timotheus; and of Asia, Tychicus and Trophimus.
5
These going before tarried for us at Troas.
6
And we sailed away from Philippi after the days of unleavened bread, and came unto them to Troas in five days; where we abode seven days.
7
And upon the first day of the week, when the disciples came together to break bread, Paul preached unto them, ready to depart on the morrow; and continued his speech until midnight.
8
And there were many lights in the upper chamber, where they were gathered together.
9
And there sat in a window a certain young man named Eutychus, being fallen into a deep sleep: and as Paul was long preaching, he sunk down with sleep, and fell down from the third loft, and was taken up dead.
10
And Paul went down, and fell on him, and embracing him said, Trouble not yourselves; for his life is in him.
11
When he therefore was come up again, and had broken bread, and eaten, and talked a long while, even till break of day, so he departed.
12
And they brought the young man alive, and were not a little comforted.
13
¶ And we went before to ship, and sailed unto Assos, there intending to take in Paul: for so had he appointed, minding himself to go afoot.
14
And when he met with us at Assos, we took him in, and came to Mitylene.
15
And we sailed thence, and came the next day over against Chios; and the next day we arrived at Samos, and tarried at Trogyllium; and the next day we came to Miletus.
16
For Paul had determined to sail by Ephesus, because he would not spend the time in Asia: for he hasted, if it were possible for him, to be at Jerusalem the day of Pentecost.
17
¶ And from Miletus he sent to Ephesus, and called the elders of the church.
18
And when they were come to him, he said unto them, Ye know, from the first day that I came into Asia, after what manner I have been with you at all seasons,
19
Serving the Lord with all humility of mind, and with many tears, and temptations, which befell me by the lying in wait of the Jews:
20
And how I kept back nothing that was profitable unto you, but have shewed you, and have taught you publickly, and from house to house,
21
Testifying both to the Jews, and also to the Greeks, repentance toward God, and faith toward our Lord Jesus Christ.
22
And now, behold, I go bound in the spirit unto Jerusalem, not knowing the things that shall befall me there:
23
Save that the Holy Ghost witnesseth in every city, saying that bonds and afflictions abide me.
24
But none of these things move me, neither count I my life dear unto myself, so that I might finish my course with joy, and the ministry, which I have received of the Lord Jesus, to testify the gospel of the grace of God.
25
And now, behold, I know that ye all, among whom I have gone preaching the kingdom of God, shall see my face no more.
26
Wherefore I take you to record this day, that I am pure from the blood of all men.
27
For I have not shunned to declare unto you all the counsel of God.
28
¶ Take heed therefore unto yourselves, and to all the flock, over the which the Holy Ghost hath made you overseers, to feed the church of God, which he hath purchased with his own blood.
29
For I know this, that after my departing shall grievous wolves enter in among you, not sparing the flock.
30
Also of your own selves shall men arise, speaking perverse things, to draw away disciples after them.
31
Therefore watch, and remember, that by the space of three years I ceased not to warn every one night and day with tears.
32
And now, brethren, I commend you to God, and to the word of his grace, which is able to build you up, and to give you an inheritance among all them which are sanctified.
33
I have coveted no man’s silver, or gold, or apparel.
34
Yea, ye yourselves know, that these hands have ministered unto my necessities, and to them that were with me.
35
I have shewed you all things, how that so labouring ye ought to support the weak, and to remember the words of the Lord Jesus, how he said, It is more blessed to give than to receive.
36
¶ And when he had thus spoken, he kneeled down, and prayed with them all.
37
And they all wept sore, and fell on Paul’s neck, and kissed him,
38
Sorrowing most of all for the words which he spake, that they should see his face no more. And they accompanied him unto the ship.