Comparer
Geneză 8
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Geneză
Chapitre 8
1
Şi Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de fiecare vieţuitoare şi de toate vitele care erau cu el în arcă; şi Dumnezeu a făcut să treacă un vânt peste pământ şi apele s-au retras;
2
De asemenea fântânile adâncului şi ferestrele cerului au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită;
3
Şi apele se retrăgeau de pe pământ continuu şi după ce s-au sfârşit o sută cincizeci de zile, apele s-au împuţinat.
4
Şi arca s-a aşezat în a şaptea lună, în a şaptesprezecea zi a lunii, pe munţii Ararat.
5
Şi apele au scăzut continuu până în luna a zecea: în luna a zecea, în prima zi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
6
Şi s-a întâmplat, după ce s-au sfârşit patruzeci de zile, că Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse,
7
Şi a trimis înainte un corb, care a ieşit şi a mers încolo şi încoace, până când au secat apele de pe pământ.
8
De asemenea a trimis de la el un porumbel, să vadă dacă apele s-au retras de pe faţa pământului;
9
Dar porumbelul nu a găsit odihnă pentru talpa piciorului său şi s-a întors la el în arcă, pentru că apele erau pe faţa întregului pământ; atunci a întins mâna şi l-a luat şi l-a dus la el în arcă.
10
Şi a mai stat alte şapte zile şi din nou a trimis porumbelul afară din arcă;
11
Şi porumbelul a venit la el seara şi, iată, în ciocul lui era o frunză de măslin proaspăt ruptă, aşa că Noe a cunoscut că apele s-au retras de pe pământ.
12
Şi a mai stat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.
13
Şi s-a întâmplat în anul şase sute şi unu, în prima lună, în prima zi a lunii, apele au secat de pe pământ; şi Noe a ridicat acoperişul arcei şi a privit şi, iată, faţa pământului era uscată.
14
Şi în a doua lună, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul a fost uscat.
15
Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, spunând:
16
Ieşi din arcă, tu şi soţia ta şi fiii tăi şi soţiile fiilor tăi cu tine.
17
Scoate împreună cu tine fiecare vieţuitoare care este cu tine, a toată făptura, deopotrivă pasăre şi vită şi fiecare târâtoare care se târăşte pe pământ, ca acestea să nască abundent pe pământ şi să fie roditoare şi să se înmulţească pe pământ.
18
Şi Noe a ieşit şi fiii lui şi soţia lui şi soţiile fiilor lui cu el;
19
Fiecare fiară, fiecare târâtoare şi fiecare pasăre şi orice se târăşte pe pământ, după felurile lor, au ieşit afară din arcă.
20
Şi Noe a zidit un altar DOMNULUI şi a luat din fiecare fiară curată şi din fiecare pasăre curată şi a adus ofrande arse pe altar.
21
Şi DOMNUL a mirosit o aromă dulce şi DOMNUL a spus în inima sa: Nu voi mai blestema din nou pământul vreodată din cauza omului, pentru că imaginaţia inimii omului este facere de rău din tinereţea lui, nici nu voi mai lovi din nou vreodată fiecare vieţuitoare, aşa cum am făcut.
22
Cât timp pământul rămâne, semănatul şi seceratul şi frig şi arşiţă şi vară şi iarnă şi zi şi noapte nu vor înceta.
Genesis
Chapitre 8
1
And God remembered Noah, and every living thing, and all the cattle that was with him in the ark: and God made a wind to pass over the earth, and the waters asswaged;
2
The fountains also of the deep and the windows of heaven were stopped, and the rain from heaven was restrained;
3
And the waters returned from off the earth continually: and after the end of the hundred and fifty days the waters were abated.
4
And the ark rested in the seventh month, on the seventeenth day of the month, upon the mountains of Ararat.
5
And the waters decreased continually until the tenth month: in the tenth month, on the first day of the month, were the tops of the mountains seen.
6
¶ And it came to pass at the end of forty days, that Noah opened the window of the ark which he had made:
7
And he sent forth a raven, which went forth to and fro, until the waters were dried up from off the earth.
8
Also he sent forth a dove from him, to see if the waters were abated from off the face of the ground;
9
But the dove found no rest for the sole of her foot, and she returned unto him into the ark, for the waters were on the face of the whole earth: then he put forth his hand, and took her, and pulled her in unto him into the ark.
10
And he stayed yet other seven days; and again he sent forth the dove out of the ark;
11
And the dove came in to him in the evening; and, lo, in her mouth was an olive leaf pluckt off: so Noah knew that the waters were abated from off the earth.
12
And he stayed yet other seven days; and sent forth the dove; which returned not again unto him any more.
13
¶ And it came to pass in the six hundredth and first year, in the first month, the first day of the month, the waters were dried up from off the earth: and Noah removed the covering of the ark, and looked, and, behold, the face of the ground was dry.
14
And in the second month, on the seven and twentieth day of the month, was the earth dried.
15
¶ And God spake unto Noah, saying,
16
Go forth of the ark, thou, and thy wife, and thy sons, and thy sons’ wives with thee.
17
Bring forth with thee every living thing that is with thee, of all flesh, both of fowl, and of cattle, and of every creeping thing that creepeth upon the earth; that they may breed abundantly in the earth, and be fruitful, and multiply upon the earth.
18
And Noah went forth, and his sons, and his wife, and his sons’ wives with him:
19
Every beast, every creeping thing, and every fowl, and whatsoever creepeth upon the earth, after their kinds, went forth out of the ark.
20
¶ And Noah builded an altar unto the LORD; and took of every clean beast, and of every clean fowl, and offered burnt offerings on the altar.
21
And the LORD smelled a sweet savour; and the LORD said in his heart, I will not again curse the ground any more for man’s sake; for the imagination of man’s heart is evil from his youth; neither will I again smite any more every thing living, as I have done.
22
While the earth remaineth, seedtime and harvest, and cold and heat, and summer and winter, and day and night shall not cease.