Comparer
Ioan 10
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Ioan
Chapitre 10
1
Adevărat, adevărat vă spun: Cel care nu intră pe ușă în staulul oilor, ci se cațără pe altă parte, acela este hoț și tâlhar.
2
Dar cel care intră pe ușă este păstorul oilor.
3
Portarul îi deschide și oile aud vocea lui; iar el își cheamă oile pe nume și le conduce afară.
4
Și după ce își scoate oile, merge înaintea lor și oile îl urmează, pentru că ele îi cunosc vocea.
5
Și nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor.
6
Isus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înțeles cele ce le vorbea.
7
Atunci Isus le-a spus din nou: Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt ușa oilor.
8
Toți cei ce au venit înainte de mine, sunt hoți și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.
9
Eu sunt ușa; dacă intră cineva prin mine va fi salvat și va intra și va ieși și va găsi pășune.
10
Hoțul nu vine decât pentru a fura și a ucide și a nimici. Eu am venit ca ele să aibă viață și să o aibă din abundență.
11
Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
12
Dar cel angajat și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le apucă și risipește oile.
13
Cel angajat fuge, pentru că este angajat și nu îi pasă de oi.
14
Eu sunt păstorul cel bun și le cunosc pe ale mele și sunt cunoscut de ale mele.
15
Așa cum mă cunoaște Tatăl, tot așa îl cunosc și eu pe Tatăl; și îmi dau viața pentru oi.
16
Mai am și alte oi, care nu sunt din acest staul; și pe acelea trebuie să le aduc, și ele vor auzi vocea mea; și va fi un singur staul și un singur păstor.
17
Din această cauză Tatăl mă iubește, pentru că eu îmi dau viața, ca iarăși să o iau.
18
Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o dau de la mine. Am putere să o dau și am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu.
19
De aceea din cauza acestor cuvinte din nou a fost dezbinare între iudei.
20
Și mulți dintre ei au spus: Are drac și este nebun; de ce îl ascultați?
21
Alții au spus: Acestea nu sunt cuvintele unuia care are drac. Poate un drac să deschidă ochii orbilor?
22
Și la Ierusalim era sărbătoarea dedicării și era iarnă.
23
Și Isus se plimba prin templu, în porticul lui Solomon.
24
Atunci iudeii l-au înconjurat și i-au spus: Până când ne faci să ne îndoim? Dacă tu ești Cristosul, spune-ne pe față.
25
Isus le-a răspuns: V-am zis și nu ați crezut; faptele pe care le fac eu în numele Tatălui meu, ele aduc mărturie despre mine.
26
Dar voi nu credeți, fiindcă nu sunteți dintre oile mele, după cum v-am spus.
27
Oile mele aud vocea mea și eu le cunosc și ele mă urmează;
28
Și eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna mea.
29
Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui meu.
30
Eu și Tatăl una suntem.
31
Atunci iudeii au luat din nou pietre ca să îl ucidă cu pietre.
32
Isus le-a răspuns: V-am arătat multe fapte bune de la Tatăl meu; pentru care din aceste fapte mă ucideți cu pietre?
33
Iudeii i-au răspuns, zicând: Nu pentru o lucrare bună te ucidem cu pietre, ci pentru blasfemie și pentru că tu, fiind om, te faci pe tine însuți Dumnezeu.
34
Isus le-a răspuns: Nu este scris în legea voastră: Eu am spus: Sunteți dumnezei?
35
Dacă i-a numit dumnezei pe cei la care a venit cuvântul lui Dumnezeu și scriptura nu poate fi desființată,
36
Voi spuneți despre acela pe care Tatăl l-a sfințit și l-a trimis în lume: Tu blasfemiezi, pentru că am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu?
37
Dacă nu fac faptele Tatălui meu, să nu mă credeți.
38
Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți, credeți faptele ca să știți și să credeți că Tatăl este în mine și eu în el.
39
De aceea căutau din nou să îl prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
40
Și s-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde boteza Ioan la început; și a rămas acolo.
41
Și mulți au venit la el și au spus: Ioan într-adevăr nu a făcut niciun miracol, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.
42
Și acolo mulți au crezut în el.
John
Chapitre 10
1
Verily, verily, I say unto you, He that entereth not by the door into the sheepfold, but climbeth up some other way, the same is a thief and a robber.
2
But he that entereth in by the door is the shepherd of the sheep.
3
To him the porter openeth; and the sheep hear his voice: and he calleth his own sheep by name, and leadeth them out.
4
And when he putteth forth his own sheep, he goeth before them, and the sheep follow him: for they know his voice.
5
And a stranger will they not follow, but will flee from him: for they know not the voice of strangers.
6
This parable spake Jesus unto them: but they understood not what things they were which he spake unto them.
7
Then said Jesus unto them again, Verily, verily, I say unto you, I am the door of the sheep.
8
All that ever came before me are thieves and robbers: but the sheep did not hear them.
9
I am the door: by me if any man enter in, he shall be saved, and shall go in and out, and find pasture.
10
The thief cometh not, but for to steal, and to kill, and to destroy: I am come that they might have life, and that they might have it more abundantly.
11
I am the good shepherd: the good shepherd giveth his life for the sheep.
12
But he that is an hireling, and not the shepherd, whose own the sheep are not, seeth the wolf coming, and leaveth the sheep, and fleeth: and the wolf catcheth them, and scattereth the sheep.
13
The hireling fleeth, because he is an hireling, and careth not for the sheep.
14
I am the good shepherd, and know my sheep, and am known of mine.
15
As the Father knoweth me, even so know I the Father: and I lay down my life for the sheep.
16
And other sheep I have, which are not of this fold: them also I must bring, and they shall hear my voice; and there shall be one fold, and one shepherd.
17
Therefore doth my Father love me, because I lay down my life, that I might take it again.
18
No man taketh it from me, but I lay it down of myself. I have power to lay it down, and I have power to take it again. This commandment have I received of my Father.
19
¶ There was a division therefore again among the Jews for these sayings.
20
And many of them said, He hath a devil, and is mad; why hear ye him?
21
Others said, These are not the words of him that hath a devil. Can a devil open the eyes of the blind?
22
¶ And it was at Jerusalem the feast of the dedication, and it was winter.
23
And Jesus walked in the temple in Solomon’s porch.
24
Then came the Jews round about him, and said unto him, How long dost thou make us to doubt? If thou be the Christ, tell us plainly.
25
Jesus answered them, I told you, and ye believed not: the works that I do in my Father’s name, they bear witness of me.
26
But ye believe not, because ye are not of my sheep, as I said unto you.
27
My sheep hear my voice, and I know them, and they follow me:
28
And I give unto them eternal life; and they shall never perish, neither shall any man pluck them out of my hand.
29
My Father, which gave them me, is greater than all; and no man is able to pluck them out of my Father’s hand.
30
I and my Father are one.
31
Then the Jews took up stones again to stone him.
32
Jesus answered them, Many good works have I shewed you from my Father; for which of those works do ye stone me?
33
The Jews answered him, saying, For a good work we stone thee not; but for blasphemy; and because that thou, being a man, makest thyself God.
34
Jesus answered them, Is it not written in your law, I said, Ye are gods?
35
If he called them gods, unto whom the word of God came, and the scripture cannot be broken;
36
Say ye of him, whom the Father hath sanctified, and sent into the world, Thou blasphemest; because I said, I am the Son of God?
37
If I do not the works of my Father, believe me not.
38
But if I do, though ye believe not me, believe the works: that ye may know, and believe, that the Father is in me, and I in him.
39
Therefore they sought again to take him: but he escaped out of their hand,
40
And went away again beyond Jordan into the place where John at first baptized; and there he abode.
41
And many resorted unto him, and said, John did no miracle: but all things that John spake of this man were true.
42
And many believed on him there.