Comparer
Ioan 4
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Ioan
Chapitre 4
1
De aceea când Domnul a știut cum au auzit fariseii că Isus a făcut și a botezat mai mulți discipoli decât Ioan,
2
(Deși Isus însuși nu boteza, ci discipolii lui),
3
A părăsit Iudeea și s-a dus din nou în Galileea.
4
Și trebuia să treacă prin Samaria.
5
Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ținutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif.
6
Și era acolo fântâna lui Iacob. Isus, așadar, fiind obosit de călătorie, s-a așezat astfel la fântână; era cam pe la ora a șasea.
7
Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau.
8
(Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare).
9
Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii.
10
Isus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut și el ți-ar fi dat apă vie.
11
Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoți apă și fântâna este adâncă; de unde așadar ai apa cea vie?
12
Ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși și copiii lui și vitele lui?
13
Isus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou.
14
Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, țâșnind în viață veșnică.
15
Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot.
16
Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soțul tău și vino aici.
17
Femeia a răspuns și a zis: Nu am soț. Isus i-a spus: Bine ai zis: Nu am soț;
18
Pentru că cinci soți ai avut și acela pe care îl ai acum nu este soțul tău; în aceasta ai spus adevărat.
19
Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că ești profet.
20
Părinții noștri s-au închinat pe acest munte; și voi spuneți că în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii.
21
Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe muntele acesta, nici chiar în Ierusalim, nu vă veți închina Tatălui.
22
Voi vă închinați la ceea ce nu știți, noi știm la ce ne închinăm; fiindcă salvarea este de la iudei.
23
Dar vine timpul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă Tatăl caută astfel de oameni să i se închine.
24
Dumnezeu este un Duh; și cei ce i se închină, trebuie să i se închine în duh și în adevăr.
25
Femeia i-a spus: Știu că vine Mesia, care se numește Cristos; când va veni el, ne va spune toate lucrurile.
26
Isus i-a spus: Eu, cel care vorbește cu tine, sunt acela.
27
Și la aceasta, au venit discipolii lui și se minunau că vorbea cu femeia, totuși nimeni nu a spus: Ce cauți? Sau: De ce vorbești cu ea?
28
Atunci femeia și-a lăsat vasul și s-a dus în cetate și le-a spus oamenilor:
29
Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte le-am făcut; nu cumva acesta este Cristosul?
30
Atunci ei au ieșit din cetate și au venit la el.
31
Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi, mănâncă.
32
Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți.
33
De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva să mănânce?
34
Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui.
35
Nu spuneți voi: Mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți câmpiile, pentru că sunt albe, gata pentru seceriș.
36
Și cel ce seceră primește plată și adună rod pentru viață eternă; pentru ca deopotrivă cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună.
37
Și în aceasta este adevărat acel cuvânt: Unul seamănă și altul seceră.
38
Eu v-am trimis să secerați unde nu ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor.
39
Și mulți samariteni din acea cetate au crezut în el pentru cuvântul femeii, care aducea mărturie: Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut.
40
De aceea când au venit samaritenii la el, l-au implorat să rămână cu ei; și a rămas acolo două zile.
41
Și mai mulți au crezut din cauza propriului său cuvânt,
42
Și spuneau femeii: Acum credem, nu din cauza vorbirii tale, ci fiindcă l-am auzit noi înșine și știm că acesta este în adevăr Cristosul, Salvatorul lumii.
43
Iar după cele două zile a plecat de acolo și s-a dus în Galileea.
44
Fiindcă Isus însuși a adus mărturie că un profet nu are onoare în propria lui patrie.
45
Atunci, când a intrat în Galileea, galileenii l-au primit, văzând toate câte le făcuse la Ierusalim, la sărbătoare; fiindcă și ei merseseră la sărbătoare.
46
Atunci Isus a venit din nou în Cana Galileii, unde a făcut apa vin. Și era un anume nobil, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47
Când a auzit el că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a implorat să coboare și să îi vindece fiul, fiindcă era pe moarte.
48
Atunci Isus i-a spus: Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede.
49
Nobilul i-a spus: Coboară domnule, altfel copilul meu moare.
50
Isus i-a spus: Du-te, fiul tău trăiește. Și omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus și s-a dus.
51
Și pe când el cobora, l-au întâlnit robii lui și i-au spus, zicând: Fiul tău trăiește.
52
Atunci i-a întrebat de ora în care a început să îi fie mai bine. Și i-au spus: Ieri, în ora a șaptea, l-a lăsat febra.
53
Astfel, tatăl a cunoscut că era chiar ora aceea în care îi zisese Isus: Fiul tău trăiește. Și a crezut el însuși și toată casa lui.
54
Acesta este iarăși al doilea miracol pe care l-a făcut Isus, după ce a plecat din Iudeea în Galileea.
John
Chapitre 4
1
When therefore the Lord knew how the Pharisees had heard that Jesus made and baptized more disciples than John,
2
(Though Jesus himself baptized not, but his disciples,)
3
He left Judæa, and departed again into Galilee.
4
And he must needs go through Samaria.
5
Then cometh he to a city of Samaria, which is called Sychar, near to the parcel of ground that Jacob gave to his son Joseph.
6
Now Jacob’s well was there. Jesus therefore, being wearied with his journey, sat thus on the well: and it was about the sixth hour.
7
There cometh a woman of Samaria to draw water: Jesus saith unto her, Give me to drink.
8
(For his disciples were gone away unto the city to buy meat.)
9
Then saith the woman of Samaria unto him, How is it that thou, being a Jew, askest drink of me, which am a woman of Samaria? for the Jews have no dealings with the Samaritans.
10
Jesus answered and said unto her, If thou knewest the gift of God, and who it is that saith to thee, Give me to drink; thou wouldest have asked of him, and he would have given thee living water.
11
The woman saith unto him, Sir, thou hast nothing to draw with, and the well is deep: from whence then hast thou that living water?
12
Art thou greater than our father Jacob, which gave us the well, and drank thereof himself, and his children, and his cattle?
13
Jesus answered and said unto her, Whosoever drinketh of this water shall thirst again:
14
But whosoever drinketh of the water that I shall give him shall never thirst; but the water that I shall give him shall be in him a well of water springing up into everlasting life.
15
The woman saith unto him, Sir, give me this water, that I thirst not, neither come hither to draw.
16
Jesus saith unto her, Go, call thy husband, and come hither.
17
The woman answered and said, I have no husband. Jesus said unto her, Thou hast well said, I have no husband:
18
For thou hast had five husbands; and he whom thou now hast is not thy husband: in that saidst thou truly.
19
The woman saith unto him, Sir, I perceive that thou art a prophet.
20
Our fathers worshipped in this mountain; and ye say, that in Jerusalem is the place where men ought to worship.
21
Jesus saith unto her, Woman, believe me, the hour cometh, when ye shall neither in this mountain, nor yet at Jerusalem, worship the Father.
22
Ye worship ye know not what: we know what we worship: for salvation is of the Jews.
23
But the hour cometh, and now is, when the true worshippers shall worship the Father in spirit and in truth: for the Father seeketh such to worship him.
24
God is a Spirit: and they that worship him must worship him in spirit and in truth.
25
The woman saith unto him, I know that Messias cometh, which is called Christ: when he is come, he will tell us all things.
26
Jesus saith unto her, I that speak unto thee am he.
27
¶ And upon this came his disciples, and marvelled that he talked with the woman: yet no man said, What seekest thou? or, Why talkest thou with her?
28
The woman then left her waterpot, and went her way into the city, and saith to the men,
29
Come, see a man, which told me all things that ever I did: is not this the Christ?
30
Then they went out of the city, and came unto him.
31
¶ In the mean while his disciples prayed him, saying, Master, eat.
32
But he said unto them, I have meat to eat that ye know not of.
33
Therefore said the disciples one to another, Hath any man brought him ought to eat?
34
Jesus saith unto them, My meat is to do the will of him that sent me, and to finish his work.
35
Say not ye, There are yet four months, and then cometh harvest? behold, I say unto you, Lift up your eyes, and look on the fields; for they are white already to harvest.
36
And he that reapeth receiveth wages, and gathereth fruit unto life eternal: that both he that soweth and he that reapeth may rejoice together.
37
And herein is that saying true, One soweth, and another reapeth.
38
I sent you to reap that whereon ye bestowed no labour: other men laboured, and ye are entered into their labours.
39
¶ And many of the Samaritans of that city believed on him for the saying of the woman, which testified, He told me all that ever I did.
40
So when the Samaritans were come unto him, they besought him that he would tarry with them: and he abode there two days.
41
And many more believed because of his own word;
42
And said unto the woman, Now we believe, not because of thy saying: for we have heard him ourselves, and know that this is indeed the Christ, the Saviour of the world.
43
¶ Now after two days he departed thence, and went into Galilee.
44
For Jesus himself testified, that a prophet hath no honour in his own country.
45
Then when he was come into Galilee, the Galilæans received him, having seen all the things that he did at Jerusalem at the feast: for they also went unto the feast.
46
So Jesus came again into Cana of Galilee, where he made the water wine. And there was a certain nobleman, whose son was sick at Capernaum.
47
When he heard that Jesus was come out of Judæa into Galilee, he went unto him, and besought him that he would come down, and heal his son: for he was at the point of death.
48
Then said Jesus unto him, Except ye see signs and wonders, ye will not believe.
49
The nobleman saith unto him, Sir, come down ere my child die.
50
Jesus saith unto him, Go thy way; thy son liveth. And the man believed the word that Jesus had spoken unto him, and he went his way.
51
And as he was now going down, his servants met him, and told him, saying, Thy son liveth.
52
Then enquired he of them the hour when he began to amend. And they said unto him, Yesterday at the seventh hour the fever left him.
53
So the father knew that it was at the same hour, in the which Jesus said unto him, Thy son liveth: and himself believed, and his whole house.
54
This is again the second miracle that Jesus did, when he was come out of Judæa into Galilee.