Comparer
Iov 39
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Iov
Chapitre 39
1
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce îl mână.
8
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că este sunetul trâmbiței.
25
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta și își întinde aripile spre sud?
27
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Job
Chapitre 39
1
Knowest thou the time when the wild goats of the rock bring forth? or canst thou mark when the hinds do calve?
2
Canst thou number the months that they fulfil? or knowest thou the time when they bring forth?
3
They bow themselves, they bring forth their young ones, they cast out their sorrows.
4
Their young ones are in good liking, they grow up with corn; they go forth, and return not unto them.
5
Who hath sent out the wild ass free? or who hath loosed the bands of the wild ass?
6
Whose house I have made the wilderness, and the barren land his dwellings.
7
He scorneth the multitude of the city, neither regardeth he the crying of the driver.
8
The range of the mountains is his pasture, and he searcheth after every green thing.
9
Will the unicorn be willing to serve thee, or abide by thy crib?
10
Canst thou bind the unicorn with his band in the furrow? or will he harrow the valleys after thee?
11
Wilt thou trust him, because his strength is great? or wilt thou leave thy labour to him?
12
Wilt thou believe him, that he will bring home thy seed, and gather it into thy barn?
13
Gavest thou the goodly wings unto the peacocks? or wings and feathers unto the ostrich?
14
Which leaveth her eggs in the earth, and warmeth them in dust,
15
And forgetteth that the foot may crush them, or that the wild beast may break them.
16
She is hardened against her young ones, as though they were not hers: her labour is in vain without fear;
17
Because God hath deprived her of wisdom, neither hath he imparted to her understanding.
18
What time she lifteth up herself on high, she scorneth the horse and his rider.
19
Hast thou given the horse strength? hast thou clothed his neck with thunder?
20
Canst thou make him afraid as a grasshopper? the glory of his nostrils is terrible.
21
He paweth in the valley, and rejoiceth in his strength: he goeth on to meet the armed men.
22
He mocketh at fear, and is not affrighted; neither turneth he back from the sword.
23
The quiver rattleth against him, the glittering spear and the shield.
24
He swalloweth the ground with fierceness and rage: neither believeth he that it is the sound of the trumpet.
25
He saith among the trumpets, Ha, ha; and he smelleth the battle afar off, the thunder of the captains, and the shouting.
26
Doth the hawk fly by thy wisdom, and stretch her wings toward the south?
27
Doth the eagle mount up at thy command, and make her nest on high?
28
She dwelleth and abideth on the rock, upon the crag of the rock, and the strong place.
29
From thence she seeketh the prey, and her eyes behold afar off.
30
Her young ones also suck up blood: and where the slain are, there is she.